ULTIMELE POSTURI
REPORTAJE - COMENTARII - POVESTI DE VIATA - ACTUALITATE - OAMENI SI FAPTELE LOR
0

Tembelă la moarte II

Rebeca Dana Mateescu 2

0

Tembelă până la moarte

Va urma! Dana Fodor Mateescu

Rebeca Dana Mateescu 1Va urma!

Dana Fodor Mateescu

2

Povestea băiatului bolnav care și-a depășit limitele

În urmă cu puțin timp, am întâlnit pe YouTube un băiat sărăcuț, mai mare decât mine. Are un nickname: Micul GiganT și o boală foarte, foarte grea în viața reală. […]

În urmă cu puțin timp, am întâlnit pe YouTube un băiat sărăcuț, mai mare decât mine. Are un nickname: Micul GiganT și o boală foarte, foarte grea în viața reală.

Se numește Andrei, ca și mine, și acum am să vă zic povestea lui, ce a scris el, nu eu…dar mai întâi mai am ceva de spus:

Pe mine m-a impresionat și mi-a fost milă de el, nu suport când cineva își bate joc de un om care suferă. Efectiv nu-mi place, nu e corect.

Când eram eu mai mic, părinții mei mă luau cu ei la reportaje ca să văd cum trăiesc alți copii de seama mea. Erau niște bebeluși desculți, cu picioruțele în noroi, țipau de foame și frig, îmi amintesc că îmi era frică de ei și milă, erau murdari, plângeau, iar mamele lor erau bolnave, urâte și slabe. Le-am dat jucării de la mine, cățeluși, pisicuțe, mama le-a dat mâncare și bani.

Mama mi-a spus să nu râd de oamenii săraci și nici de cei cu handicap și să mă pun eu în locul lor. „Gândește-te ce ai face, dacă ai fi tu așa! Pune-te în locul lor întotdeauna”, mi-a spus mama. Și mi-a mai zis că numai un needucat, un incult, care n-a citit o carte, râde de un om bolnav.

Și eu n-am râs de băiatul pe care l-am cunoscut pe YouTube, adică de Micul GiganT. L-am apreciat pentru că vrea să facă ceva, îi plac computerele, joacă Minecraft, nu prea are prieteni, toți se feresc de el, dar are sufletul așa de bun!! E inteligent, chiar dacă e bolnav. Și mă enervează că niște proști îl înjură, îl jignesc, își bat joc de el.

Acum iată povestea lui:

„Când m-am născut, nu am avut norocul să fiu perfect sănătos din cauza unui doctor mai puțin conștient. Rezultatul inconștienței a fost și este un handicap locomotor pe partea dreaptă. Tot din această cauz, nu am putut să profit de jocurile copilăriei, deoarece copiii mă respingeau. Din cauza răutăților, m-am refugiat în jocurile pe calculator și, recent, am început să postez pe YouTube. Am ales să fac asta pentru că mă pasionează, dar și pentru că nu pot să fac foarte multe lucruri. Eu mă accept așa și sunt fericit, sper că și voi să ma acceptați în ciuda dificultăților de vorbire pe care le am.”

Trist nu? Bietul de el, are o boală, este respins de aproape toți, și s-a adăpostit în calculator. Cu toată boala asta a lui, Micul GiganT are trei mii de abonați, postează diverse filmări cu jocuri jucate de el și este puternic. Mult mai puternic decât proștii care îl înjură și râd de el și au totul de la mămica și tăticul, laptop-uri de ultimă generație, tastaturi scumpe și tot felul de bunătați. Dar de fapt, ei nici nu știu cine e Eminescu sau Steve Jobs.

Andrei Cristian Mateescu

0

Casa colorată

  În ziua aceea Mi-am azvîrlit cei 30 de ani tocmai sus, pe casa colorată din cartierul evreiesc. Era bine, nici dracu’ n-ajungea la noi! Pe spinarea noastră se hîrjoneau […]
 
În ziua aceea
Mi-am azvîrlit cei 30 de ani tocmai sus,
pe casa colorată din cartierul evreiesc.
Era bine, nici dracu’ n-ajungea la noi!
Pe spinarea noastră se hîrjoneau stelele
coapte ca prunele
şi aerul mirosea demenţial a şosea udă.
Iar despre apus, ce să mai spun?!
Cu friguri mă lua pe la ceafă iubirea!
Soarele stătea buză-n buză cu mine şi ce ne mai povesteam!
Dimineaţa?
Era doar inima mea,
o fetiţă cu funde care sărea coarda pe strada Mircea-Vodă.
Dana Fodor Mateescu
0

Sonată pentru vioară și Windows 8

Primul computer, tatăl celor de azi, a fost făcut în 1976 de Steve Jobs și era din lemn. A fost un computer Apple sau putem zice „apple computer”. El costă […]

Primul computer, tatăl celor de azi, a fost făcut în 1976 de Steve Jobs și era din lemn. A fost un computer Apple sau putem zice „apple computer”. El costă acuma 500 de mii de dolari.

Al doilea, a fost un Apple MS-dos și era în legătură cu firma Apple. După aceea, anii următori au apărut   Macinthos-urile, Iphone-urile, Ipod-urile etc.

La Windows-uri la fel: la început a fost MS-dos, după care a venit Windows 95, când lucra mama la radio, Windows 98, Windows 2000, Windows „Me” (Millennium), Windows NT (New Technology), Windows XP, Windows Vista (tata), Windows 7, Windows 8 (Al meu!) și Windows 10 (mama).

Ele au fost făcute de firma Microsoft. La fel și Linux-urile. Au fost realizate tot de Microsoft.  Trebuie să știți că la Linux-uri nu sunt atâția viruși. Acesta este un mare avantaj.

Solaris este un computer construit de Java, dar care nu este cu litere la nume, așa cum vedem la  Windows XP, Windows VISTA, ci  ceva de gen Solaris 6.10, Solaris 5.1. BSOD este un „crash” al computerului, adica este un Blue Screen cu eroare.

Andrei Cristian Mateescu

0

În excursie la …Slănină

Ieri, 25 noiembrie 2016, am fost într-o excursie la Slănic Prahova sau „Slănina” cum ne plăcea nouă, copiilor, să îi zicem. Ce-am mai râs cu prietenii mei! „Mergem la slănină, […]

Ieri, 25 noiembrie 2016, am fost într-o excursie la Slănic Prahova sau „Slănina” cum ne plăcea nouă, copiilor, să îi zicem. Ce-am mai râs cu prietenii mei! „Mergem la slănină, mergem la slănină!”, așa strigam.
În autocar ne-am jucat „five nights at freedy 3” și Florentin tot nu trecea de noaptea a-II-a . Ajunsese la ora 4 AM, dar tot nu a reușit.
Ne-am jucat în autocar, iar când am ajuns la Slănic, am găsit trei câini, pe care i-am și botezat. Unul era Slănină 1, al doilea Slănină 2 și al-3-lea Slănină- negru. catel excursie
Și în sfârșit, ne-am dus la salină. Am fost acolo jos, am găsit sare, mi-am cumpărat un ceai de zmeură care era atât de bun, o s-o rog pe mama să-mi mai ia, am mers la locul de joacă, si a fost foarte frumos! Din păcate, nu mi-au ieșit pozele, pentru că mă tot mișcam, iar în mină era întuneric.

mina 1
După aceea, am mers să ne luăm suveniruri. Ieșisem sus și am mers la două chioșcuri, mi-am cumpărat un șarpe maroniu, o brățară cu Emoji-uri pe ea, și cam atâta. S-au dus 30 de lei.
Mai târziu, am mers la un muzeu, am uitat cum se numește, are un titlu lung. Acolo, o doamnă și un domn ne-au povestit că pușcariașii erau puși să caute sare în munte, să sape cu târnăcopul, să adune sarea pe care o punem noi în mâncare. Asta era o muncă foarte grea!
După ce am ieșit de la muzeu, am mers să ne împărtășim. Am vrut și eu să îmi cumpăr o lumânare ca să-o pun pentru bunicul meu, care a murit acum, în octombrie la spital, dar nu am mai avut nici 50 de bani. Mi-a părut rău, dar deja cheltuisem banii.
Apoi am plecat din nou. Pe drum, am văzut un om care era bolnav la cap. Stătea la o fereastă, într-un bloc și țipa la noi:
-Duceti și voi oasele alea la gunoi!
Erau niște oase pe jos, dar nu le aruncase nimeni de la noi din clasă.
Copiii nu au vrut, iar omul nebun a început să înjure. M-a enervat, dar m-am calmat, m-am gândit că nu-i funcționează bine creierul.
La întoarcere, am stat cu un alt coleg de clasă, pe nume Ionuț Irimia. E simpatic și vesel. Avea o jucărie Modelino și a spart-o. Am râs amândoi de n-am mai putut, pentru că ne-am umplut de făină peste tot! Jucăria avea făină în ea. După aceea, am rupt din coada șarpelui meu și am încercat s-o pun în gaură, ca să nu mai curgă făina din Modelino-ul ăla. N-am reușit, dar măcar ne-am distrat.
Am ajuns și la Mc Donald`s, dar așa cum v-am mai spus, eu n-am mai avut bani, așa că mama lui Dani, care venise cu noi în excursie, mi-a dat 10 lei ca să-mi cumpăr un meniu. Mi se făcuse o foame!
E adevărat, am cheltuit banii pe tot ce am văzut. Șarpele de cauciuc a costat 10 lei, exact cât meniul de la Mc Donald` s, dar șarpele nu puteam să-l mănânc.
Toți copiii și-au luat același meniu, cei care n-au avut bani și-au cumpărat nugget-uri, cartofi prăjiți și Fanta, și aceeași jucărie cu un troll mov.
Excursia asta este o amintire frumoasă și am s-o păstrez în gândurile mele!

Andrei Cristian Mateescu
9 ani și 8 luni.

Foto imagine slide: https://intrebari-si-raspunsuri.ro/salina-slanic-prahova-program/

 

1

Opriti! Vreau să cobor!

Luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, dumincă, luni, joi, sâmbătă…Zilele mele nu trec, ele vin, vin mereu peste mine, valuri de zile, toate diferite, toate nebune, colorate și iuți. Lunea […]

Luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, dumincă, luni, joi, sâmbătă…Zilele mele nu trec, ele vin, vin mereu peste mine, valuri de zile, toate diferite, toate nebune, colorate și iuți.

Lunea e o zi bună, pentru că mereu e un început și în ea m-am născut eu…O iubesc cel mai mult. Marți e zurlie rău și uită tot ce-i spun, ori e surdă, ori tâmpită.

Miercuri nu mă ascultă niciodată, face numai ce vrea ea, țipă la mine, trântește, bufnește, îmi arată degetul ĂLA ca semn al adâncului respect ce mi-l poartă. Joi trece fulgerător, cât aș clipi de patru ori.

Vineri mă privește copleșitor și mă-ntreabă dacă n-am cumva o batistă de împrumut, iar celelalte două, sâmbăta și duminică sunt împreună, s-au combinat demult, cred că e ceva între ele…Dacă aflu ceva, vă spun și vouă!

Când mă strânge-n pumni o zi grea, mă gândesc instinctiv: oare asta nu va fi ziua în care voi muri?

Aiurea! Nu cred că are vreo legătură. Pe mama am îngropat-o chiar de ziua ei de naștere, clipe pe care ea le-a trăit, altădată, fericită, alături de prieteni, colegi, copii, prăjituri, șampanie, flori. Așa că nu are nimic de a face, nimic, nimic…

Tristețe: substantiv comun, numărul singular, genul feminin. Tot femeie e și ea, săraca! Se ține după și oriunde m-aș ascunde: în baie, în șifonier, după paltoane, în garaj, sub mașină, în pădure, ea vine, târ-târ-târ, plânge ca proasta și mă imploră s-o primesc în suflet.

Nu vreau! O împing cu piciorul, îi trag șuturi, pleacă dracu` d-aici, ce te fâțâi după mine? Ea nimic!

Păi cum să nu se țină? La mine-i bine, e cald, pământ bun, din ăla moale și mirositor, unde ea, smintita și ochioasa poate să încolțească.

Scap de ea o perioadă și e sclipitor totul. Râd, țopăi, uit că trag după mine 46 de anotimpuri, sunt fericită și naivă. („lasă, bre, că merge și-așa!”, vorba reclamei)

Dar vin din dreapta, și din stânga, și de sus, și de jos tot felul de „zgomote” care-mi bruiază înțelegerea, semnalul…iar mesajul ajunge greu la mine. Sau deloc!

 

Mi se pare că lumea în care trăiesc, în care trăim, e din ce în ce mai strâmtă, mai surdă, mai urâtă, mai murdară, mai mincinoasă, mai proastă și mai invidioasă ca oricând. Nu deschid ochii bine, că aud (aud, că televizorul e pornit, dar nu mă uit) de accidente cumplite pe șosele (…un cretin bagă pedală și ajunge la 120 de km/oră pe ceață și polei!- mor trei oameni), de crime abjecte (soțul își ucide soția… din gelozie. Ambii sunt sexagenari!-, tatăl își ucide băiețelul, o mamă bețivă își bate bebelușul până-l aduce-n comă de gradul IV, ), infracțiuni economice, șpăgi, înșelătorii, etc…

Uneori nici aerul nu mai e cum era odată și parcă totul stă să se prăbușească, să se pice ca o colivă, în care ai scăpat prea mult zahăr și prea multă apă.

Nu știu cum simțiți voi, dar eu încep încet-încet să zidesc ușa, să-mi construiesc un fagure din vorbe frumoase și bune, să mă ascund în propria-mi carcasă, cu gândurile și durerile mele cu mutre de veverițe, cu muzica și filmele mele alb-negru și color. Știu, sunt naivă. Dar mai bine naivă și vie decât…

Nu înțeleg de unde curge atâta ură, atâta mizerie (mături, detergent și mopuri sunt pe toate tejghelele!), ipocrizie, lehamite, nepăsare. Și-atunci rămân singură-singură, ca miezul în nucă, iar substantivul ăla nesuferit, iar vine după mine! Te-am prins! Stai așa!

Nici eu nu sunt cum aș vrea să fiu, dezamăgesc, am dezamăgit, irit lumi, agit persoane, sunt prea obosită și prea departe ca să mai ajung unde sper. Unde sper?

Ad astra per aspera. Canci! Stelele au murit demult, mi-a zis Eminescu când eram mică. Mică și cuminte…

Dana Fodor Mateescu

 

 

 

ARTICOLE POPULARE