ULTIMELE POSTURI
  • Angelica Flutur, reprezentantă de frunte a muzicii populare bucovinene a revenit cu nou videoclip care, în numai cîteva zile de la lansare, a strâns pe YouTube peste 10.000 de vizualizări. […]

    Angelica Flutur: pe obcini, în Bucovina

    Angelica Flutur, reprezentantă de frunte a muzicii populare bucovinene a revenit cu nou videoclip care, în numai cîteva zile de la lansare, a strâns pe YouTube peste 10.000 de vizualizări. […]

  • Strada era situată în zona cu multe prăvălii ce aveau marfă adusă de la Lipsca (Leipzig, Germania), cafenele și birturi, mult prea diferită de Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) sau […]

    „La o idee” – accidentul culinar care a născut micii

    Strada era situată în zona cu multe prăvălii ce aveau marfă adusă de la Lipsca (Leipzig, Germania), cafenele și birturi, mult prea diferită de Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) sau […]

  • Am ajuns la Borlova. Peisajul este uluitor! Merita drumul! Doar gazdele au gafat din prima. Pe drum ne-au sunat sa ne intrebe daca suntem de acord sa dormim o noapte […]

    O vacanță de… vis?

    Am ajuns la Borlova. Peisajul este uluitor! Merita drumul! Doar gazdele au gafat din prima. Pe drum ne-au sunat sa ne intrebe daca suntem de acord sa dormim o noapte […]

  • Eram în anul întâi de facultate și trebuia să-mi găsesc un loc plăcut de practică în presa scrisă sau audio-vizuală. Ceva care să fie ca un bunic sfătos de la […]

    Amintire cu Iosif Sava

    Eram în anul întâi de facultate și trebuia să-mi găsesc un loc plăcut de practică în presa scrisă sau audio-vizuală. Ceva care să fie ca un bunic sfătos de la […]

  • Salutare, mi-am făcut un canal de YouTube. Abonați-vă și fiți la curent cu noutățile de pe acesta. https://www.youtube.com/channel/UCHnnGzP26MNv6X4ZX7uMvjg  

    Un nou canal pe Youtube

    Salutare, mi-am făcut un canal de YouTube. Abonați-vă și fiți la curent cu noutățile de pe acesta. https://www.youtube.com/channel/UCHnnGzP26MNv6X4ZX7uMvjg  

  • Gilică Fingărescu e un bucureștean ca oricare. Uită-te în autobuz, pe stradă, la metrou și-ai să-l recunoști. Nițică burtă („grrrr, e dă al bere, tată!”), nițică chelie („păru` prost părăsește […]

    Obsesia lui Gilică Fingărescu

    Gilică Fingărescu e un bucureștean ca oricare. Uită-te în autobuz, pe stradă, la metrou și-ai să-l recunoști. Nițică burtă („grrrr, e dă al bere, tată!”), nițică chelie („păru` prost părăsește […]

  • Mi-e dor de ea mereu, ca de iubire. Când nu pot să dorm, îmi amintesc de valuri, de mângâieri, de săruturile timide, buze arse de soare, de nisipul ca o […]

    Fata din vis

    Mi-e dor de ea mereu, ca de iubire. Când nu pot să dorm, îmi amintesc de valuri, de mângâieri, de săruturile timide, buze arse de soare, de nisipul ca o […]

  • Radu Beligan, omul care a intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai longeviv actor în activitate, în 2013, a murit, azi la Spitalul Elias, la vârsta de  97 de ani, conform […]

    Moartea maestrului Beligan

    Radu Beligan, omul care a intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai longeviv actor în activitate, în 2013, a murit, azi la Spitalul Elias, la vârsta de  97 de ani, conform […]

  • Pulex Irritans. Mic, oacheș, iute la mânie și dat dracu. Pe românește: purice. N-are aripi, e urât cu spumele mării Negre, dar e isteț-foc, are strategii de atact, scheme suficiente […]

    Dresorul de purici

    Pulex Irritans. Mic, oacheș, iute la mânie și dat dracu. Pe românește: purice. N-are aripi, e urât cu spumele mării Negre, dar e isteț-foc, are strategii de atact, scheme suficiente […]

REPORTAJE - COMENTARII - POVESTI DE VIATA - ACTUALITATE - OAMENI SI FAPTELE LOR
0

Angelica Flutur: pe obcini, în Bucovina

Angelica Flutur, reprezentantă de frunte a muzicii populare bucovinene a revenit cu nou videoclip care, în numai cîteva zile de la lansare, a strâns pe YouTube peste 10.000 de vizualizări. […]

Angelica Flutur, reprezentantă de frunte a muzicii populare bucovinene a revenit cu nou videoclip care, în numai cîteva zile de la lansare, a strâns pe YouTube peste 10.000 de vizualizări. Piesa scrisă de Casian Balabasciuc și compusă chiar de Angelica este închinată huțulilor, trăitorii de veacuri ai minunatelor plaiuri din zona muntelui Ciumârna.
„Pe obcini, în Bucovina” face parte din următorul material discografic pe car Angelica Flutur îl va lansa în curând. Pentru iubitorii tradițiilor și obiceiurilor românești, videoclipul tinerei soliste, mai are ceva deosebit: ea poartă un costum popular vechi de circa 180 de ani, probabil cel mai bătrân costum din zonă, pe care artista îl îmbracă doar la ocazii.

Regia aparține lui Oleg Butnaru, un talentat regizor de peste Prut. În videoclip mai apar Silviu Darie Flocea din Rădăuți și Trandafir Mihalescu, din Marginea, personaje pitorești, care au mai filmat și în alte videoclipuri sau documentare despre viața locuitorilor din Nordul Bucovinei.
Pentru a vă umple sufletul de bucurie și de sentimentul întoarcerii la izvoarele tradiției, urmăriți acest videoclip. Merită!
Răzvan Mateescu

0

„La o idee” – accidentul culinar care a născut micii

Strada era situată în zona cu multe prăvălii ce aveau marfă adusă de la Lipsca (Leipzig, Germania), cafenele și birturi, mult prea diferită de Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) sau […]

Strada era situată în zona cu multe prăvălii ce aveau marfă adusă de la Lipsca (Leipzig, Germania), cafenele și birturi, mult prea diferită de Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) sau Șoseaua, unde se scria istoria cu blazon. Situată, ca și astăzi, între străzile Smârdan sau Șelari, cândva s-a numit Strada Nouă, apoi a fost denumită Ulița Covacilor.

Numele de „Covaci” vine din limba slavonă, unde “kovaci” înseamnă fierar și amintește de meșteșugul fierăritului. Era vremea când funcționa industria casnică, iar meșteșugurile destinate clasei de mijloc a societății erau la mare căutare.

În anii de domnie a lui Constantin Brâncoveanu, între străzile Șepcari și Covaci era o grădină frumos amenajată de peisagiștii italieni, cu un chioșc unde domnitorul mânca și se odihnea vara; aici se dădeau petreceri cu spectacole de teatru și jocuri de tot felul.

Bucureștiul de secol al XIX-lea a avut excelenți birtași care știau să ospăteze din grătarul lor suculent pe toată lumea, ducându-li-se faima și amplificându-li-se în timp ecoul. Îi pomenește scriitorul Constantin Beldie în ale sale “Memorii”: „Românului i se apleacă de la o vreme de toate, de literatură, filosofie, de politică sau femei, numai de sarmalele rumenite-n vin, mititeii, patricienii și tot ce alcătuiește fondul culinar tradițional românesc, n-o să i se aplece niciodată”.

Pe lângă mâncărurile bune și atmosfera plăcută, un rol important pe scena cârciumii l-a avut cârciumarul, cu fața veselă și cămașa desfăcută la piept, care aducea vinul rece din pivniță și bucatele aburind, în timp ce lăutarii “ziceau” de inimă albastră din instrumentele lor, vrăjind clienții, ca amintirea să le rămână vie în minte. Așa s-a întâmplat și pe strada Covaci din Centrul vechi al Bucureștiului, de care nu și-ar fi adus aminte nimeni, dacă n-ar fi existat birtul “La o idee” a lui Iordache Ionescu, unde a avut loc acel accident culinar.

Citeste mai mult…

0

Amintire cu Iosif Sava

Eram în anul întâi de facultate și trebuia să-mi găsesc un loc plăcut de practică în presa scrisă sau audio-vizuală. Ceva care să fie ca un bunic sfătos de la […]

Eram în anul întâi de facultate și trebuia să-mi găsesc un loc plăcut de practică în presa scrisă sau audio-vizuală. Ceva care să fie ca un bunic sfătos de la care să pot învăța multele și măruntele taine jurnalistice. Închideam ochii și mi-l imaginam pe Felix Aderca dăscălindu-mă, învățându-mă, certându-mă ușor și cu sentiment. Sau pe Brunea Fox? Ah! Toți erau ai mei, firește și îmi arătau tot ce știau. Vise, frate!

În realitate nu cunoșteam pe nimeni, nu aveam prieteni de genul ăsta și nici rude. Rude? Hahahaha!  Unde să merg? Și cu cine?

-Fodorovska, hai la TVR!, mi-a propus colega mea de grupă, Irina, zisă uneori și Tuchiakova.

-Păi așa, singure? Noi două?

-Așa!

M-am dus, că nu trebuia să-mi cânte la trompetă ca să înțeleg.

Irina era (și este!) o moldoveancă mișto, înaltă, frumoasă, bine înfiptă în viață, știa ce vrea, o studentă extrem de silitoare și atentă, cu bursă de merit. Îmi plăcea mult și, chiar dacă era mai mică decât mine cu cinci ani, aveam ce să învăț de la ea. Uneori simțeam că ea are grijă de mine și nu cred că exagerez.

A dat telefoane, a vorbit, a aranjat (v-am zis că se descurca!) și iată-ne la TVR.

Ne-am întâlnit într-o dimineață la celebra poarta din Pangrati.

-Unde facem practica?, am întrebat-o, cu stomacul aproape de gât. Eram emoționată și leșinată de frică.

-Cum unde? La cultură! Am vorbit cu doamna Sanda Vișan. Poate ne și angajăm.

Citeste mai mult…

0

Obsesia lui Gilică Fingărescu

Gilică Fingărescu e un bucureștean ca oricare. Uită-te în autobuz, pe stradă, la metrou și-ai să-l recunoști. Nițică burtă („grrrr, e dă al bere, tată!”), nițică chelie („păru` prost părăsește […]

Gilică Fingărescu e un bucureștean ca oricare. Uită-te în autobuz, pe stradă, la metrou și-ai să-l recunoști. Nițică burtă („grrrr, e dă al bere, tată!”), nițică chelie („păru` prost părăsește capu` dăștept!), nițică gută („păi ce vrei? fără carne, viața e pustie!”), ochi apropiați, sprâncene lipsă, gura ca o gaură de pușculiță, urechi semiclăpăuge, barbă rară. Un „superb”!

Locuiește cu maică-sa, o mână de om, fostă poștăriță cu mii de kilometri parcurși, o femeie cuminte și cu frică de Dumnezeu. Gilică, însă, s-a izbit în neamul lui Nelu, tată-său, pofticios, ușor supraponderal (palme ude non-stop) și istețel. Lucrează ca vânzător la un butic de cartier, are 36 de ani, e „single” și speră să-și găsească jumătatea.

Dar lui îi e foarte greu! (Numai apropiații știu!)

Gilică are o dambla, o chichiță, un fetiș…Vrea ca viitoarea  doamnă Fingărescu să aibă picioare mici, maximum numărul 36 la ciubotă, fine și degete pe măsură. Nu contează greutatea, statutul social, profesional, culoarea ochilor. Îl fascinează degetele frumoase. Îl întărâtă pozitiv, îl stârnesc sexual și liric. Picioarele și degetele femeilor îi transmit lui Gilică un mesaj care nu-l lasă indiferent. Vorba cântecului: „Doamne când îi văd picioareleee, m-apucă damblaleleee!”

Când era mic, îi plăcea să stea pe sub mese și să cerceteze unghiile cucoanelor care veneau în vizită la ai lui. A devenit o obsesie, treaba asta, și nu l-a lăsat în pace nici când a crescut mai mare.

Acum, la vârsta maturității, când vine ostenit de la magazin, adoră să se uite la reclamele în care apar picioare goale și degete. Știe textele pe de rost. Creme pentru varice, răzătoarea pentru călcâie, ciorapi, ojă, Scholl, velvet smooth, cremă împotriva ciupercilor…CA-NES-TEN… Uuuuu, ce senzație!

*****

În noiembrie a cunoscut-o pe Tanța. Micuță, sprințară, grăsuță, cu o gușuliță simpatică („am probleme cu tiroida!”), ochii ca de viezure, 26 de primăveri. Fată bună, vânzătoare de înghețată și, în particoler, studentă la o facultate cu plată. (și-o plătea singură, mă-sa era bolnavă la pat, n-avea decât o pensie de handicap). Specialitatea arte plastice. Tănțica adora să lucreze cu chestii neconvenționale: praf, zahăr, cacao, scorțișoară sau înghețată. Făcea niște desene incredibile, tot cartierul cădea-n noadă, când le scotea ea în fața blocului Z 34, scara C. Lui Gilică îi plăceau portretele din înghețată și scorțișoară. Când nu-l vedea nimeni, trăgea o limbă pe carton și lăsa o dâră. Tanța observa și începea să zbiere:

-Mă, care mi-ați lins lucrările? Perverșii dracului!

Citeste mai mult…

1

Fata din vis

Mi-e dor de ea mereu, ca de iubire. Când nu pot să dorm, îmi amintesc de valuri, de mângâieri, de săruturile timide, buze arse de soare, de nisipul ca o […]

Mi-e dor de ea mereu, ca de iubire. Când nu pot să dorm, îmi amintesc de valuri, de mângâieri, de săruturile timide, buze arse de soare, de nisipul ca o piele de om iubit și de scoicile care mă tăiau până la sânge. Și somnul vine rapid, pătimaș ca un amant nemernic, prea obosit și prea plin de dragoste.

O iubesc în toate anotimpurile. O râvnesc și luni și joi. Am vorbit cu ea și iarna, când stabilopozii erau glazurați cu gheață sărată. I-am simțit vânturile iuți primăvara, furia, urletele, gemetele, am dormit pe plaja ei, în august, când totul se poate…Dormit? Clănțănit poate, că era un frig de crăpau meduzele. Dar eram tânără, ca și ea, nebună, rea și inconștientă.

Stelele mă înghițeau flămânde, îmi venea să plâng de bucurie, îmi era și frig și cald și sete, eram sărată și iubită, iar Paul Ciuci de la Compact cânta de zor „Fata din vis” la Teatrul de vară din Costinești. Eu eram fata din vis. Toate fetele din Costinești erau fete din vis…

După atâția ani, o privesc în ochi. Suntem doar noi două. Ea e la fel: tânără, aprigă, superbă, când veselă, când tristă, când verde, când neagră, niciodată liniștită, e doar o aparență. Eu m-am schimbat. Mult. Ea se uită în mine parșiv și râde. Știe tot, nu poate fi mințită. Aude și vede tot ceea ce vreau să ascund, să astup, să opresc, să sufoc.

O aud: „De ce? Muchinuțo, de ce?”

Nu-s valuri, sunt vorbe. Nu-i răspund. Cu milioane de degete mă cuprinde, se face că mă sugrumă, dar nu…doar mă sperie, mă lovește, mă sărută, mă miroase, apoi îmi dă drumul. Pleacă, vine, pleacă vine. Și e întotdeauna acolo…Îmi știe toate secretele.

Marea mea. Sunt fata din vis. Doi pescăruși râd deasupra noastră ca de o glumă bună: hahahahahahah!

Dana Fodor Mateescu

 

1

Moartea maestrului Beligan

Radu Beligan, omul care a intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai longeviv actor în activitate, în 2013, a murit, azi la Spitalul Elias, la vârsta de  97 de ani, conform […]

Radu Beligan, omul care a intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai longeviv actor în activitate, în 2013, a murit, azi la Spitalul Elias, la vârsta de  97 de ani, conform News.ro.

„Maestrul Radu Beligan, în vârstă de 97 de ani, a fost internat în Spitalul de Urgenţă Elias vineri, la ora 13.00, în secţia de Terapie Intensivă, în stare de degradare biologică progresivă, în contextul vârstei. Pe perioada internării, a beneficiat de monitorizare strictă a funcţiilor vitale şi a confortului fizic şi psihic adecvate. A decedat miercuri, la ora 13.00, în urma unui stop cardio-respirator ireversibil”, a spus directorul medical al Spitalului Elias, Dana Safta, citată de news.ro.

A jucat în sute de filme, piese de teatru, a apărut de nenumărate ori pe micul ecran bucurându-ne cu surâsul său enigamtic și talentul actoricesc. N-am să uit niciodată rolul pe care l-a făcut în filmul Singurătatea Florilor, 1976, film regizat de Mihai Constantinescu după scenariul prozatorului Octav Pancu-Iași. În rolurile principale au mai jucat: Toma Caragiu, Valeria Gagialov, Micaela Caracaș, Colea Răutu și George Constantin.

Radu Beligan a fost președinte de onoare al Institutului Internațional de Teatru și membru de onoare al Academiei Române, din 2004.

Între anii 1961 și 1969, Radu Beligan a fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, între 1969 şi 1990. De asemenea a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, între 1950 şi 1965.

Maestrul a fost decorat cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan şi Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare în grad de Ofiţer, din partea Franţei. A fost Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

În februarie 2014, Radu Beligan este inclus într-un top al celor mai puternice o sută de personalităţi din lume din domeniul divertismentului. În clasament se regăsesc numeroase celebrităţi de toate vârstele, de la Hollywood, printre care Robert De Niro, Martin Scorsese, Clint Eastwood, Woody Allen, Judi Dench, Helen Mirren şi Angelina Jolie, potrivit site-ului american Business Insider.

Dumnezeu să-l odihnească!

 

0

Dresorul de purici

Pulex Irritans. Mic, oacheș, iute la mânie și dat dracu. Pe românește: purice. N-are aripi, e urât cu spumele mării Negre, dar e isteț-foc, are strategii de atact, scheme suficiente […]

Pulex Irritans. Mic, oacheș, iute la mânie și dat dracu. Pe românește: purice.

N-are aripi, e urât cu spumele mării Negre, dar e isteț-foc, are strategii de atact, scheme suficiente și posedă niște craci lungi, perechea posterioară fiind bine adaptată pentru sărituri înalte.

Nu știu cum au apărut în casa noastră nenorociții de hematofagi. E posibil să fi fost aduși de Neghiniță, motanul nostru, care a avut o gagică.

Noi avem pisici de ani de zile. Le-am deparazitat intern și extern, le-am pus zgardă anti-purici, le-am dat cu pudră, le-am dat Frontline Combo, le-am făcut baie. Nu am pățit niciodată un asemenea necaz!

Nu știu nici acum ce fel a fost pulexul, de pisică, de cățel, de elicopter sau de rinocer…Un nebun, (veți face cunoștință cu el mai jos, în text), ne-a zis că ar fi purici de om, luați de la…om! Care om?

Citeste mai mult…

ARTICOLE POPULARE