2.405

Utrillo din Piața Universității

Românii nu fac economie de imaginaţie pentru a fenta criza economică. Stan Ion Gili pictează şi desenează tablouri având ca subiect străzile şi clădirile din Bucureştiul interbelic. Asemeni celebrului Maurice […]

Românii nu fac economie de imaginaţie pentru a fenta criza economică. Stan Ion Gili pictează şi desenează tablouri având ca subiect străzile şi clădirile din Bucureştiul interbelic. Asemeni celebrului Maurice Utrillo se inspira din vederi vechi. A intuit apetitul publicului pentru imagini de epoca. Are mână de artist, dar fără bani, vâna cu talent se anemiază până devine subţire, subţire ca o apă. Aşa că Gili trebuie să se lupte pentru a rezista. Fie ploaie, vânt sau zăpuşeală, îl întâlneşti zilnic pe stradă umblând cu “operele” în spinare, încercând să vândă măcar una. Îşi face veacul la Universitate pe lângă buchiniştii care l-au acceptat aşa cum e. Înşiră desenele pe scările de la intrare şi aşteaptă. Are grijă de ele ca de nişte comori. Carul cu bere, CEC-ul mare, strada Şerban Vodă, cu casele ei impunătoare, Calea Moşilor sunt imagini pline de farmec din vechiul Bucureşti, “trase” în cerneală şi tuş subţire,” metodă proprie secretă şi originală”, ţine să-mi precizeze artistul.Pictor Universitate 1

Povestea lui Gili seamănă cu a miilor de artişti fără noroc de care nu a auzit nimeni, niciodată, n-are nimic ieşit din comun şi de care, nimănui, în ziua de azi, nu pare să-i pese. Şi totuşi, bărbatul se zbate să arate lumii ceva. El spune că s-a născut pentru a picta. Prima şi singura lui jucărie a fost un creion bont, cu care desena pe toţi pereţii din cartier. A locuit la doi paşi de Universitate, într-o casă veche, cu mulţi chiriaşi, cu zidurile mâncate de mucegai, veşnic mirosind a pipi de pisică şi a rântaş ars. Mai târziu, îi plăcea să refacă bubele clădirilor, să deseneze ici o floare, colo un copac, mai sus o figură veselă de fată, în locurile unde tencuiala se scoroja. Artistul străzii spune că a terminat 10 clase la Liceul de Artă Nicolae Toniza. A fost probabil, unul dintre pionierii graffittiurilor din vremea comunismului. După 1990 Gili a avut mult de suferit. Relatarea lui e încălcită şi cam greu de înţeles. Zice că, într-o zi, ai lui s-au pomenit cu o ceată de ţigani că dă năvala peste ei în casă. De aici a început totul. “Au vrut să ne dea afară şi să se mute ei în locul nostru. Ne-au bătut, mie mi-au dat cu o rangă aici, la creierul mic. Am leşinat, n-am mai ştiut de mine. Apoi au început procesele, că i-am dat în judecată. În cele din urmă au venit proprietarii şi ne-au dat afară pe toţi. Eu am rămas cu sechele psihice de la lovitură. Am făcut un tratament pentru boli nervoase. Acum am nevoie de bani pentru medicamente. E un cerc al naibii de vicios. Ca să pictez bine trebuie să fiu un om normal, nu merge ca la Picasso sau la Van Gogh. Dar ca să fiu normal am nevoie de tratament. Şi pentru tratament nu sunt bani. “Pictor Universitate 5

Uneori, Gili desenează chiar pe stradă. Îl vezi cufundat în gândurile şi culorile lui făcând abstracţie de autobuzele care opresc în staţie zgomotos sau de trecătorii grăbiţi. Duminca, se îmbracă frumos, îşi pune pe cap o pălărie şi se mută de pe treptele Universităţii în Cişmigiu. Face portrete la comandă, pe loc. “Dacă azi fac 5 portrete îmi pot cumpăra o pastilă. Costă 100 de lei bucata.”, mai spune el în timp ce trage primele linii pe hârtie. Modelul, e o tânără blondă cu faţă bucălată. Gili mă expediază şoptit privind fata cu ochii subţiaţi, cântărindu-i toate “caracteristicile tehnice”. “Acum gata, hai! La revedere! Nu mai pot vorbi. Mă concentrez. Lucrez…”

Comments

comments

edituramateescu

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.