Jandarmii cu blană şi colţi

Participă la acţiuni de intervenţie, pază şi protecţie alături de jandarmi şi poliţişti. Sînt blînzi şi devotaţi, dar neiertători cu infractorii. În timpul meciurilor de fotbal, la concertele de pe […]

Participă la acţiuni de intervenţie, pază şi protecţie alături de jandarmi şi poliţişti. Sînt blînzi şi devotaţi, dar neiertători cu infractorii. În timpul meciurilor de fotbal, la concertele de pe stadioane sau la încăierările dintre clanurile ţigăneşti îşi fac cu simplitate ostăşească datoria. Impresionează prin calităţile fizice şi inteligenţă. Fac parte dintr-o unitate de elită permanent aflată în stare de alertă. În plus, latră din tot sufletul cînd simt miros de încălcare a legii. Este vorba despre cîinii-campioni din dotarea Comandamentului Trupelor de Jandarmi de la Băneasa, premiaţi la multe dintre concursurile naţionale organizate de Ministerul de Interne.

Piţi, salvat de cîinii-jandarmi

Noapte de catran în Bucureşti, să-ţi bagi degetele-n ochi, nu alta. Jandarmeria e în alertă. Nişte infractori au spart o locuinţă şi, sub ameninţarea armelor, au furat bunuri în valoare de cîteva sute de milioane de lei. Trebuie depistaţi. Intră în scenă cîinele poliţist, care nu dă greş. Miroase urma, pîndeşte, se învîrte în loc. Din cînd în cînd, scheaună încetişor arătînd, parcă, ceva numai de el ştiut. „Caută, Rocar!” se aude îndemnul instructorului. Rocar, cîine deştept, înţelege ca omul şi scotoceşte de zor prin casă. Găseşte urma şi fuge către ieşire. Afară latră spre o stradă vecină. Direcţia Nord-Vest. Echipa se ia după el. În zece minute infractorii sînt prinşi chiar în bîrlogul lor. Numărau banii.

În România există la ora actuală (2001) două şcoli naţionale de dresaj: la Ciorani şi Sibiu. Aici, specialiştii se ocupă de creşterea, reproducerea, dresajul şi îngrijirea cîinilor Ciobăneşti Germani folosiţi la intrevenţiile speciale. Aceste şcoli durează între trei şi şase luni, în funcţie de dificultatea dresajului. Pentru ca un cîine să te asculte el trebuie să fie bine antrenat şi dresat. El trebuie să execute comanda dată. Ca un soldat adevărat. Începînd de la şase luni animalul este tocmai bun pentru a pricepe comenzile instructorului. Cîinele învaţă, ca un elev de la profesor, tot ceea ce trebuie să facă în anumite ocazii extreme. Fiecare căţel are personalitatea lui. Unul mai agresiv va fi folosit la apărare şi însoţire-intrevenţie. Excelent în timpul meciurilor între Steaua şi Dinamo, pe stadioane. Altul, ascultător şi cuminte, e bun la urmărirea infractorilor. Cei blînzi, dar cu un simţ foarte dezvoltat al mirosului, sînt utilizaţi la depistarea şi semnalizarea drogurilor şi a explozibililor. Legătura dintre conductor-instructor şi cîine este foarte puternică. „Atunci cînd mergem în misiune, spre exemplu la meciurile de pe stadioane, numai simpla lor prezenţă rezolvă totul, dacă e vorba de vreo încăierare între suporteri, spune plutonier-instructor Ovidiu Răsărit. Cînd încep ei să latre şi să se ridice pe picioarele de dinapoi se face linişte. Le e frică oamenilor. Cînd a fost pe stadionul Ghencea meciul Steaua-Astra Ploieşti, suporterii stelişti nu vroiau să mai plece. Erau supăraţi că făcuseră 1-1 şi îl căutau pe Piţurcă. Ar fi vrut să-l ia puţin la întrebări. Începuse balamucul. Am sosit noi, şase instructori, cu şase cîini. I-am înconjurat, prin spate şi imediat i-am scos afară din stadion. Altfel, nu ştiu ce s-ar fi întîmplat.”

Un căţel-colonel avea un instructor-soldat

Pe vremea lui Ceauşescu, cîinii-poliţişti aveau chiar şi grade. Erau ridicaţi la rang de căpitani, maiori, colonei. Se ajunsese la situaţia hazlie cînd un căţel-colonel avea un instructor-soldat. În momentul de faţă, Jandarmeria Română deţine un număr de 30 de cîini, dar fără grade. Prea puţini pentru atît de multe misiuni, după cum spune instructorul lor.

Cînd intrăm în curtea Comandamentului Jandarmeriei de la Băneasa toţi cîinii sar în două picioare şi latră. E o gălăgie de nedescris. Dacă ar scăpa din cuştile lor precis ne-ar sfîşîia. Dar nu scapă! Deasupra uşilor sunt bătute tăbliţe pe care e scris numele cîinelui din cuşcă, al mamei şi al tatălui: Nero, Rocar, Pala, Sadol, Sanol, Seriu, Pol, Tanita, Relu, Nasa. La o anumită comandă a instructorului căţelandrii amuţesc. Se îmblînzesc dintr-o dată. Sînt cuminţi şi dau din coadă. Facem cunoştinţă cu Nero şi Rocar campionii jandarmeriei. Ne ling mîinile printre zăbrelele cuştii. „În fiecare an au loc, la nivel de ţară, concursurile cu cîini ale Jandarmeriei, continuă instructorul. Au luat premii importante pentru activitatea lor. Anul trecut noi am avut doi cîini premianţi la concurs. Unul a luat locul întîi pe ţară, la pază şi altula ieşit pe locul doi, la însoţire.”

Ca să facă faţă solicitărilor cîinii au în fiecare zi antrenament. Programul campionilor începe de dimineaţa. Soldaţii intră în cuşti şi fac curăţenie. Apoi îi duc pe cîini în pădure, îi lasă liberi, la alergat. Aproape zilnic ei sînt examinaţi de medicul veterinar. Necesarul de calorii al unui cîine este de 2500-3000 pe zi. Animalele sînt obişnuite să mănînce o singură dată pe zi, 750 de grame de carne de oaie, vită sau porc. Le ajunge, nu trebuie să se îngraşe prea tare. Atunci cum ar mai alerga după hoţi?!

De obicei, la acţiunile demonstrative şi la antrenamente există un soldat care face pe infractorul. El se protejează, punîndu-şi pe mînă un manşon. Instructorul dă comanda de prindere a răufăcătorului. Atunci cîinele atacă. Sare, apucă zdravăn manşonul şi „infractorul” e la pămînt. Au fost însă şi accidente. Pentru că i s-a deplasat puţin manşonul, lăsînd pielea desoperită, unul dintre instructori a fost muşcat zdravăn de braţ chiar de cîinele lui, Nero. Au fost necesare 12 copci pentru refacerea muşchiului. După această faptă, Nero şi-a privit în ochi instructorul rănit. Era vinovat! Parcă ar fi vrut să zică: „Ham! Ham! Îmi pare rău, prietene, n-am vrut să te muşc aşa tare! Mă ierţi?”(Dana Fodor si Răzvan Mateescu)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.