9.517

Păpușa morții

de Dana Fodor Mateescu

4 mai 2003. Duminică obişnuită de primăvară într-un cartier de blocuri de la marginea Ploieştiului. Pa la ora şapte seara Ramona şi Mădălina Mihai, două surori gemene de 23 de ani, studente la Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti, vor să iasă în oraş împreună cu un prieten. Se urcă toţi trei în lift la etajul 6. După cîteva clipe, însă, maşinăria se opreşte între etaje. O întîmplare banală pentru locatari, învăţaţi în astfel de situaţii să tragă rotiţa dintre cabina ascensorului şi perete, să deblocheze uşa metalică exterioară şi să iasă fiecare cum poate.

Accidentul

Aşa s-a întîmplat şi de această dată. Doar sfîrşitul a fost altul. Băiatul a sărit din lift şi a plecat după ajutoare, cele două surori rămînînd captive în cabina liftului. După cîteva momente aceasta a început să trepideze şi să alunece în jos, dîndu-le celor din interior senzaţia că vor cădea cu tot cu lift. Speriată, Mădălina se decide să părăsească ascensorul. Împinge din nou uşa metalică, dă să sară pe palierul de la etajul 5 însă o nouă zguduitură a liftului o dezechilibrează şi fata ajunge sub cabină şi cade în puţul liftului de la aproape 20 de metri înălţime. În cădere se loveşte cu bărbia de marginea de beton a etajului 5.

Ramona, cealaltă fată martoră la întîmplare leşină. Vecinii veniţi să vadă ce s-a întîmplat o cheamă pe mama fetelor. În momentul acela femeii i se taie picioarele, nu vrea, nu poate să creadă. Şi totuşi trebuie să coboare. Jos, în puţul liftului îşi găseşte fata strivită. Cu ultimele puteri, Paulina Mihai, îşi ridică fiica în braţe. Trupul Mădălinei e moale şi pare lipsit de viaţă. Fata încă respiră. Ar mai fi o speranţă. Este transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. Timp de 15 zile se luptă să trăiască, apoi face septicemie şi bătălia este pierdută. Tînăra moare. Ancheta poliţiei a început în noaptea accidentului. La ora unu, un subofiţer de la Secţia 2 Ploieşti, a sunat la uşa familei. Fără să ţină cont că sora victimei era în stare de şoc, acesta a pus-o să dea declaraţie. Concluzia procesului verbal încheiat de oamenii legii a fost că de vină a fost victima care a încercat să iasă din cabina liftului. În raport nu a fost scris nimic despre defecţiunea ascensorului, dacă era sau nu autorizat sau despre o eventuală culpă a celor ce erau obligaţi să asigure buna funcţionare a instalaţiei. ISCIR confirmă însă că ascensorul funcţiona ilegal. La fel şi inspectorii de muncă sosiţi la faţa locului. Patronul firmei OLTGIS, care avea în grijă liftul, şi administratorul blocului, spun, însă, că liftul funcţiona corect şi că de vină a fost doar fata. Din declaraţiile vecinilor rezultă că ascensorul a fost reclamat de nenumărate ori şi că mai mereu oamenii ieşeau cum puteau din el.

Vinovaţii dorm liniştiţi

Autorizaţia de funcţionare a liftului ucigaş expirase cu doi ani şi jumătate înainte de tragica întîmplare. Potrivit legii, fiecare ascensor trebuie verificat periodic de o firmă autorizată de ISCIR (Inspecţia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de ridicat), în acest caz SC OLTGIS SRL, firmă care avea în grijă şi ascensorul respectiv. Chiar dacă liftulului îi trecuse de doi ani şi jumătate „termenul scadent de verificare oficială periodică” locatarilor li se oprea lunar o sumă necesară „întreţinerii liftului”. Conform unei legi nescrise intrate în obişnuinţa asociaţiilor de proprietari, sumele plătite prestatorilor de servicii se negociază între administratori şi patronii firmelor. Încercînd să facă lumină pe cont propriu, Paulina Mihai i-a cerut aministratorului de bloc, Mihai Ivanciu, să-i dea nişte copii după procesele verbale încheiate la verificarea şi reparaţia ascensorului. A fost refuzată, pe motiv că asociaţia nu este obligată să dea curs solicitărilor proprietarilor. Vrînd ca vinovaţii să fie pedepsiţi, mama victimei depune plîngere penală la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Prahova împotriva administratorului de bloc, Mihai Ivanciu şi patronului firmei OLTGIS, Constantin Frîncu. Răspunsul este: neînceperea urmăririi penale „întrucît decesul fiicei dvs. s-a datorat culpei exclusive a acesteia”. Paulina face contestaţie, iar instanţa Ploieşti îi dă dreptate constatînd „nerespectarea normelor prescripţiei tehnice ISCIR”. Însă, Parchetul înaintează recurs şi cei doi pîrîţi sînt scoşi de sub urmărire penală. Singurele măsuri luate în urma acestei tragedii au fost oprirea liftului (care însă a continuat să mai funcţioneze încă două zile de la decesul Mădălinei), suspendarea autorizaţiei SC OLTGIS SRL şi eliberarea din funcţie a unui Inspector Şef de la ISCIR. În adresa trimisă către Paulina Mihai, aceeaşi instituţie precizează că „în situaţia în care ascensorul funcţionează cu scadenţa de verificare depăşită sau neautorizat, întreţinătorul este obligat să oprească ascensorul din funcţiune”. A urmat un adevărat război al nervilor, o audienţă la Procurorul General Ilie Botoş, iar cazul a ajuns şi la urechile ministrului Justiţiei, Monica Macovei. Pe 22.03.2006 Paulina Mihai face din nou recurs aducînd drept probe concluziile ISCIR, faptul că OLTGIS era obligată să întrerupă funcţionarea liftului şi acuzînd administraţia blocului că a plătit lucrări fictive. Şi de această dată recursul este respins. Femeia e la capătul puterilor.

O păpuşă din cîrpe în locul Mădălinei

Vecinii din bloc, la început aliaţii ei, au început să mîrîie pe la colţuri, spunînd că Paulina e nebună şi procesomană. Femeia s-a îmbolnăvit de inimă. Viaţa ei înseamnă o suferinţă atroce, iar dorul de Mădălina, pe care o vede şi o aude chiar şi în momentele în care scriem acest reportaj, nu se ostoieşte.

Cînd a coborît în puţul liftului blestemat simţea că toate în jur se clatină. A descoperit-o pe fată ei frumoasă plină de sînge, desfigurată, chircită, inconştientă. Paulina a urlat sfîşîietor, cum n-a făcut-o niciodată, nici atunci cînd a născut-o în cazne: „Mădălinaaa! Mădălina lu’ mama, scoală-te, fată!” A strîns-o de pe jos şi a luat-o în braţe vrînd parcă să-i dea toată suflarea ei de mamă pedepsită. „Să nu mori, Mădălina! Tu mă auzi?”

Fata n-o auzea. Era în comă, cu maxilarul zdrobit în mai multe locuri, cu dinţii sparţi şi limba ruptă. Paulina nici nu mai ştie cum a ajuns la Spitalul Floreasca. A fost ca nebună. Ar fi vrut ca pămîntul întreg să sară în aer, să se sfărîme toţi munţii. Dar afară era cald şi frumos, oamenii nu ştiau durerea ei.

La spital, medicii au dus-o imediat pe tînără în sala de operaţii. Zadarnice încercări! După 15 zile de chinuri cumplite Mădălina a murit tăcută, cu ochii mari, deschişi. Paulina a vrut să-şi dea foc, să se arunce de pe bloc. Dar o avea pe Ramona şi pentru ea trebuia să trăiască!

Ca să-şi mintă durerea a confecţionat cu mîinile ei un manechin de dimensiunile fetei, l-a îmbrăcat cu hainele acesteia, i-a pus sandale şi în dreptul feţei a lipit o poză mare de-a Mădălinei. Pare halucinant, dar pentru Paulina Mihai e o mîngîiere. O ia în braţe şi-o strînge la piept izbucnind într-un plîns disperat, cu lacrimi lungi şi grele, care cad pe păpuşa din cîrpe. „Cu ea dorm, cu ea stau la masă, hohoteşte femeia. Îi vorbesc, o întreb ce vrea să-i cumpăr de la McDonalds. Îi place hamburgerul de pui!”

După ce sărută manechinul îl aşează uşor pe pat, să nu se trezească parcă. Iese din cameră, înfrîntă, cu o lumină obosită pe obrazul ud. Abia de mai are putere să respire: „La tribunal nimeni nu se uită la mine, toţi spun că sînt ţigancă. La primăria din Ploieşti cînd cer audienţă, nici nu mă lasă să intru. Asta e discriminare de rasă! Dacă nu veneaţi dvs. aveam de gînd să mă sinucid. Nu mai pot, nu mai rezist! Puteţi să mă înţelegeţi? Pe Mădălina nu mi-o mai aduce nimeni înapoi. Fetiţa mea putrezeşte în pămînt! Iar vinovaţii trăiesc bine, se bucură de viaţă, dorm liniştiţi noaptea. Ce dreptate e asta?” (material aparut presa si in revista Q magazine)

Dana si Răzvan Mateescu

Comments

comments

edituramateescu

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.