Cal-Frumos din Tei

Caii abandonaţi pe uliţele comunelor din preajma Bucureştiului, bătuţi, schingiuiţi de nişte suflete bolnave, şi-au găsit, în sfârşit, un rost. Pe şoseaua Petricani, la nr 11A, în sediul unei pepiniere […]

Caii abandonaţi pe uliţele comunelor din preajma Bucureştiului, bătuţi, schingiuiţi de nişte suflete bolnave, şi-au găsit, în sfârşit, un rost. Pe şoseaua Petricani, la nr 11A, în sediul unei pepiniere a Primăriei Capitalei, funcţionează un adăpost destinat acestor animale suferinde. Aici primesc hrană şi toate îngrijirile necesare, dar în special dragoste. Iar rănile lor, de toate felurile, încep să se închidă, încetul cu încetul. La rândul lor, caii, știu cum să întoarcă iubirea oamenilor. Pentru că ei sunt nobili…

Superbii cai din morţi vor reveni!

„Am să vă spun un cântec despre cai/Cum ei s-au dus şi-acuma sunt stafii/Însă de unde-or fi, din iad, din rai/ În viaţa asta tot vor mai veni/Superbii cai din morţi vor reveni”. Aşa sună versurile poetului Adrian Păunescu, îmbrăcate într-o melodie minunată, cântată, mai demult, de Dan Chebac. Acest imn al cailor ar trebui ”să le cânte în urechi” până la judecata de Apoi, tuturor celor care şi-au ucis şi maltratat cabalinele. Altceva să nu mai audă niciodată, decât asta. Dar, din păcate, faptele lor rămân slab pedepsite de legea română.
Povestea adăpostului din șoseaua Petricani a început la sfârşitul anului 2007, când dr. Ilinca Cioculescu – medic veterinar – a adresat o scrisoare deschisă Primăriei Capitalei, impresionată de numărul mare de cai abandonaţi pe străzi şi aflaţi într-o stare precară de sănătate. Primarul de atunci, a răspuns solicitării prin oferirea unui spaţiu provizoriu în curtea pepinierei din Tei Toboc. Mai mulţi entuziaști s-au pus pe treabă, au organizat grajdurile şi un spaţiu de manej. Caii au fost deparazitaţi, vaccinaţi şi puşi pe picioare, însă toate cele necesare au provenit din donații, fără a fi implicată financiar administraţia locală. [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iCsMmkaNKag&w=480&h=390]

„Îi iubesc ca pe niște frați”

De la înfiinţare şi până în prezent, mai bine de 60 de cabaline s-au perindat prin acest adăpost, iar cele mai multe au fost adoptate de iubitorii de animale. Au fost aduşi chiar şi doi măgari, pe care stăpânii nu îi mai doreau. De regulă, animalele sunt recuperate de pe străzi și aduse aici de reprezentanții poliției comunitare. Dacă sufletul acestei inițiative inedite este dr. Cioculescu, inima este Gheorghe Avram sau Ghiță, un dresor experimentat, cel care se ocupă de „bucătăria” casei. De fel din Rupea, jud. Brașov, Ghiță a îndrăgit de mic caii. Pasiunea aceasta i-a adus și cateva roluri secundare în filme precum „Orient Express” sau „Restul e tăcere”, iar la adăpostul din Tei Toboc are și rolul de instructor de călărie. Natașa, Rita, Staicu, Cezar, Decebal, Puiu, Doinița, Naomi sau Stela sunt doar câțiva dintre prietenii săi, de zi cu zi. Acum sunt sănătoși, duc o viață normală și sunt chiar frumoși. „Îi iubesc ca pe niște frați de-ai mei, mărturisește dresorul Ghiță. Știu când le place ceva sau când suferă. Încerc să-i alin, să-i ajut. La rândul lor, ei simt dacă am ceva pe suflet. Eu îi respect. Așa am învățat-o și pe fetița mea, care călărește de la 3 ani.”
Poveștile lor sunt triste și seamănă între ele. Cei mai mulți „au lucrat” pentru țigani, la cărat de moloz sau fier vechi. Când nu mai sunt buni de tras sau capătă diferite boli, „stăpânii” îi abandonează, asta în cel mai bun caz, dacă nu îi pălesc cu topoarele în moalele capului și îi lasă inconștienți pe marginea drumului, cu ochii sticlind către cer. Isis, o iapă tânără, avea o rană oribilă la un picior. Abia mergea. Aparținea unor țigani. O studentă la medicină, voluntară la acest adăpost, i-a convins pe stăpânii ei să le-o încredințeze, pentru a o face bine. După mai multe tratamente, destul de complicate, iapa s-a întremat și a început să zburde veselă. Acum arată ca o adevărată prințesă și e gata de alergare.

Hipoterapia ameliorează sindromul ADHD

Salvate de la o soartă cruntă, animalelele se recompensează așa cum pot față de oameni. Printr-o înțelegere cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din Sectorul 1, aici sunt aduși de patru ori pe săptămână copii cu dizabilități de la orfelinatele Buburuza, Stejărel, Alexandra sau normali, de la Centrul Sf. Petru și Pavel. Cu toții învață să stea în șa, să conducă bidivii, să călărească în cerc sau la trap. Iar rezultatele sunt încurajatoare. Bucuria din ochii uni copilaș care mângâie cu mânuțele un cal e imensă! Emoția își dă mâna cu dragostea și amândouă ajută sufletele încercate.
Hipoterapia este o metodă de tratament recunoscută pe plan mondial, care s-a dovedit utilă copiilor cu probleme de limbaj sau cu afecțiuni psihice și mentale. În străinătate, metoda este folosită chiar pentru evaluarea performanțelor celor mici, din punct de federe fizic, cognitiv și comportamental. Se studiază felul în care copilul răspunde mișcărilor legănate ale calului și se trag anumite concluzii. S-a constatat că în timpul călăriei, mișcările calului „mută” pelvisul uman în aceeași direcție ca și atunci când omul merge, astfel că mușchii și nervii se coordonează în mod normal. Printre afecțiunile care pot fi ameliorate cu ajutorul hipoterapiei se numără: sindromul ADHD, sindromul Down, mai multe tipuri de dizabilități mentale, distrofia musculară, tonusul muscular scăzut, accidente vasculare, etc. În plus, beneficiile psihologice ale acestei metode de relaxare sunt uriașe. Cei de la adăpostul din Tei Toboc îi invită pe toți curioșii dornici să experimenteze această metodă de tratament sau să se inițieze în călărie, să le treacă poarta.

Urechile dezvăluie starea calului

Calul este un animal extrem de sensibil. El simte starea celui de lângă el, mai ales ezitarea, frica, siguranţa de sine sau mânia. Calul poate indica propriile sale sentimente prin mai multe feluri: urechile reprezintă un bun indiciu și, studiindu-le cu atenție, putem observa ce are de gând să facă. dacă-și lasă urechile pe spate, înseamnă că e trist, supărat sau nervos. Dacă le ciulește și le îndreaptă înainte e interesat și încântat de cunoștință. Urechile puţin aplecate spre exterior arată că animalul este relaxat, plictisit sau nu se simte bine. Când bidiviul își flutură urechile vrea să-ți spună că te ascultă şi este atent. Caii şi poneii sunt animale obişnuite să trăiască în grupuri, simţindu-se în siguranţă în compania altor cai şi în locuri familiare lor. Ei sunt timizi din fire şi reacţia lor naturală în faţa pericolului este de a fugi.
Există specialiști care cred că primii cai au fost îmblânziți în urmă cu 10.000 de ani. După câtva timp, ei au fost domesticiți și împerecheați, spre a se obține exemplare cu anumite caracteristici. În funcție de rasă, comportamentul și abilitățile cailor variază. Sunt cai cuminți și ascultători, dar și nărăvași, ageri, încăpățânați sau hotărâți. În toată această perioadă, animale au fi fost folosite pentru transport de persoane, marfă și uneori, pentru pentru hrană, carnea lor fiind delicioasă și moale, o delicatesă. Caii neglijați sau neîngrijiți cum se cuvine pot deveni sălbatici și neascultatori, chiar periculoși pentru cei din jurul lor.(Dana Fodor Mateescu)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.