Ionel Muscalu, poet, giurgiuvean, tată, soţ, fiu, frate și nu în ultimul rand, fostul meu coleg de facultate, și-a lansat vineri, sus, in Turnul cu ceas din Giurgiu, volumul de poezii „Ostatic la ferestrele vietii”, al treilea de pana acum. Poemele au aparut mai intai pe blogul lui si au fost vizionate deja de peste 7500 de cititori din 66 de tari, giurgiuveanul primind adesea mesaje de incurajare de la romani din Franta, Canada, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Australia, dar si de la cetateni ai lumii din Brazilia, Vietnam, Rusia, Japonia, Indonezia, Bulgaria. Daca celelalte volume au fost sustinute de Ministerul Culturii (Razboiul cailor pe pereti) si de catre Primaria Giurgiu (Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.), de aceasta editare se face „vinovata”, inca odata, Editura Pelican, iar sustinerea financiara, Ionel a primit-o de la câţiva prieteni cu drag de stihuri. 
Iată ce crede maestrul Dan Mucenic despre poezia giurgiuveanului: „Ostatic la ferestrele vieţii” este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a a trăirilor. Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine. Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie… grădini.” (D. F. M.)
