POEZII de Eduardoperte

Ajunga-i zilei rautatea ei Ajunga-i zilei rautatea ei, Si,-nsingurate vise reci, de noapte, Sa se transforme-n ropot lin de soapte Si-n tandrele nectaruri de la zei. Parfumuri vechi sa vina […]

Ajunga-i zilei rautatea ei

Ajunga-i zilei rautatea ei,
Si,-nsingurate vise reci, de noapte,
Sa se transforme-n ropot lin de soapte
Si-n tandrele nectaruri de la zei.

Parfumuri vechi sa vina calde,-n noapte,
Pitite -doar- sagalnic, cu cercei ,
Ajunga-i zilei rautatea ei
Caci vreau sa mor in buze dulci si coapte.

As vrea sa am, de unde cer, mai dulce,
Sa fie-n suflet ropot de ponei .
Ajunga-i zilei rautatea ei,
Ajunga-i zilei tot ce poate-aduce ….

***
De ce am fi nevrednici farisei
Cind si-asa amintiri ne-amuza
Si ne jucam de-a altii vrind si scuza?!?
Ajunga-i zilei rautatea ei ?

Gonim prin viata ca masini turbate
Cu clipe neintelese nici de noi.
Sa n-aruncam cu umbre si noroi
In tot ce-a fost cindva, si-n toate!!?

Sa ne-asezam pe un fotoliu, lenes,
Si, picotind pe umbre de surisuri,
Sa ne-alungam din minte zilnice abisuri
Privind spre selenarul nostru vames.

Dulceti de-ngaduinta sa ne vina
Si biblice lumini sa ne-ncalzeasca.
De ce doar rautate sa opreasca
Renasterea noastra divina ?!?

De ce am fi nevrednici farisei
Cind si-asa tot ne fura zarva vietii?!?
Sa ne trezim spunindu-i diminetii:
“Ajunga-i zilei rautatea ei!”

Amintiri de ieri
(1990)

Ieri, simtind cautatura
Ochilor tai mari zburdalnici,
Mi-am dorit sa iti musc gura
Si-ai tai sini rotunzi,obraznici.

Mi-am dorit sa-ti mingii parul
Negru, naravas si tandru,
Sa iti tin in palme dorul
Coapselor de baietandru.

Din cautatura ta de saga
Am simtit cum implinirea
Se cerea, profunda-vaga.
Am simtit, torent, IUBIREA.

Si-atunci, insetat de tine,
Mi-am dorit sa-ti mingii trupul
Cu petale mici din mine,
Sau unirea in intregul.

Ieri, simtind cautatura
Ochilor de peruzea,
Mi-am dorit sa iti musc gura…
Cit de dulce-i amintirea!…

Celor din urma

Sa nu-ntrebati de ce scriu trist
Si-nfiorat, pitind blesteme printre rime,
Caci ce sa dau in dar uitarii, dinspre lume ,
Decit un suflet transformat in acatist
Nascut din lacrimi fara nume.

Sa nu mirati la usa mea
Visari de zi, ciudate si straine,
Caci ce sa pierd, afara de destine,
Decit necunoscuta pana,-a mea,
Pierduta-n moarte, ca si mine.

Sa nu ma rideti cind va pling
In reci taceri, ascunse prin cuvinte,
Caci ce sa rid, cind toate cele sfinte
In lumea voastra, nu pot sa infring,
Decit ca ratacit prin a mea minte.

Sa nu ma vreti in lumea voastra
Poet ascuns, cu stih ritmat si alba rima,
Caci ce cistig, pierduta voastra stima,
Imi pierd in zarea cea albastra
Si in singuratatea mea infirma.

Sa nu-ntrebati de intrebare
Ce zace-n corpul nefiintei mele,
Caci ce raspuns mai smulg eu dintre stele
Cind inima mea, care nu va doare,
Rasare-n lipsa unei politeti rebele.

Sa nu-ntrebati de ritm, intotdeauna,
Pierdut si el, ca noi toti, in viltoare
De stari, si de speranta care-mi moare
Cu fiecare “ea” , si de neinteles nebuna
Viata, ce-mi piere-n scris, si doare.

Sa-mi intrebati, in soapta, despre mine
Si-nfiorat, prin pagini cu sau fara rime,
Caci ce sa dau cuvintelor, o lume,
Pulsind, statornic, doar despre destine
Pitite-n lacrimile noastre fara nume…
(10.05/2004)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.