Prostituatele din Bucureşti ar face orice ca să atragă cât mai mulţi clienţi. Unele dintre ele au recurs la o metodă cam ciudată de agăţare a fraierilor: utilizarea vânzătoarelor de flori pe post de proxenet. Colaborarea este una „de senzaţie” şi dă roade îmbelşugate. Aşa-zisele florărese (în realitate, foste prostituate, acum „pensionare”) se plimbă prin buricul târgului cu buchetele în braţe, intră prin restaurante, dacă sunt lăsate de agenţii de pază, şi ochesc bărbaţii singurei şi mâhniţi. Acestora le susură discret la ureche: „Nu poftiţi o fată frumoasă şi eftină?”
Zâna din Moldova are 15 ani
Atunci când clientul se arată interesat, „florăreasa” bagă discret degetele în sân şi scoate dintre ţâţele „de top”, acum 20 de ani, câteva fotografii reprezentative cu gagicile pentru care lucrează. Prospături, numai una şi una, juri că-s din filmele sud-americane! Doritorul de iubire îşi alege femeia şi… gata. Afacerea e ca şi făcută. „Peştoaica” apucă celularul şi o apelează pe norocoasă. De obicei, fetele care sunt la produs în seara respectivă se află undeva prin apropiere. În 15 minute, fetiţa selectată apare ca o boare, se aşează frumuşel la masă şi începe să-l aţâţe pe individ din priviri, gesturi şi suspine. „Florăreasa” îşi încheie misiunea, numai după ce totul se aranjează între cei doi. „Noi facem socoteala la tot tacâmul, zice codoaşa. Avem prinţese pentru toată noaptea. Costă 50 dă euro, dacă fata are 19 ani şi 100 dacă e mai tânără. Am o zână din Moldova, o frumuseţe de 15 ani. E fugită d-acasă. Din canale am scos-o, am spălat-o, am parfumat-o, am învăţat-o cum să se poarte, i-am dat bani. Acum știe o meserie. Face treabă bună. P-asta o dau numa la oameni fini. Are talent şi valoare.”
Trandafirul galben…
Afacerea din spatele petalelor de flori dă mult de furcă „peştilor” veterani, care nu înţeleg de ce uneori îşi pierd clienţii. Unii s-au prins de fază, dar greutatea constă în faptul că se fac adesea confuzii între adevăratele vânzătoare de flori şi codoaşe. Aşa că, niciodată nu se ştie sigur care e sau care… nu. Ele se amestecă printre veritabilele florărese şi mişună, noapte de noapte, pe la Piaţa Romană, Universitate şi în centrul vechi. Mă urc şi eu, într-o seară, pe terasa La Motoare. Lume faină, colorată, tineret mult, dar şi purii cu bani. Vreme dulce, spre seară. Apare o “florăreasă” cu trandafiri galbeni, să-i mănânci cu ochii, aşa-s de frumoşi! Vinde câţiva unor cupluri de îndrăgostiţi, aşa, de fentă, ca să creadă lumea că e autentică. Apoi se apropie de doi tipi care vorbesc în italiană şi sunt bine îmbrăcaţi. Codoaşa le ciripeşte ceva la clăpăuge, bărbaţii chercheliţi, râd, dau din cap ca armăsarii şi, în 20 de minute, „lipeala” e gata. O „fetiţă” apare rapid, face cunoştinţă cu macaronarii, care o papă din priviri. „Afacerea” se perfectează discret. Florăreasa „uită” un trandafir galben pe masă şi dispare, nălucă. Noaptea lichidă ca un coctail înaintează încet. Şi distracţia abia începe… (Dana Fodor/Răzvan Mateescu)
