4.261

Părintele Arsenie Papacioc: „Moartea nu înseamnă o terminare, ci un alt început fericit sau nefericit”

Dana Fodor Mateescu

 Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici români din generația de aur a teologilor români s-a ridicat la Domnul la data de 19 iulie, anul acesta. Avea 97 de ani și inima plină de iubire. De-a lungul timpului, el a fost prigonit și închis timp de 14 ani în temnițele comuniste, (Miercurea-Ciuc, Brașov, Jilava, Suceava, Vaslui, Aiud) alături de alți martiri ai nației române: Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu și alții. A stat în pustie cu bunul să prieten, părintele Cleopa. Din anul 1976 a fost duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol.

L-au băgat la „răcitor” șapte zile și n-a murit…

 Arsenie Papacioc s-a născut la data de 15(13?) august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița. În 1941 a fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, pentru apartenența la Mișcarea Legionară. S-a călugărit în 1946, după eliberare, și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București, până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că făcea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de la închisoarea Aiud. (Wikipedia)


Se spunea despre închisoarea de la Aiud că este un loc sfânt. Iată ce credea părintele Arsenie Papacioc despre acest lucru: „…Nu știai dacă trăiești până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îți dădea ocazia să îți cunoști marile tale intimități, e binecuvântată. Zarca e o închisoare în închisoare, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare. Ultimii ani numai în zarcă m-au ținut. I-am înfruntat la o întâlnire pe care ne-au făcut-o ei, acolo, cu deținuții vânduți, ceea ce era egal cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au băgat la răcitor. În trei zile mureai. M-au băgat cinci zile, nu am murit! M-au băgat șapte, n-am murit. La camerele frigorifice, știți. E groaznic! Aveam o curiozitate de copil să văd cum iese sufletul…Eram la marginea lucrurilor. Au murit mulți. Eu nu am murit.”

În temniță, deținuții nu puteau comunica decât prin „morse”. Cei din celula alăturată l-au rugat pe părinte să-i spovedească, tot prin semnale. Ceea ce a și făcut.

 „Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim…”

 „Am fost întrebat de mulți unde a fost mai greu: în închisoare sau în pustie, pentru că am trăit și prin pustie. În închisoare, cei care nu credeau în Dumnezeu se chinuiau, și le era rău. Pentru că nu era o forță nevăzută care să oprească nițel pornirile sălbatice, de cruzime, de ură care apăsau mereu pe om. Asta lipsea. În pustie însă, dracii cu care lupți se temeau de Dumnezeu și era mai ușor cu toate intemperiile vremii: iarnă, zăpadă, fiare sălbatice, stare încordată și acolo. Dar era totuși o notă de libertate. Pentru că dumneavoastră toți nu știți cât e de scumpă LIBERTATEA și pentru ce ne-a lăsat-o Dumnezeu. Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim…” (…) „Instinctul de a trăi îl are și porcul, îl are orice alt animal. Dar atât! Omul are o conștiință, are o dăruire dincolo de rațiune. E făcut de Dumnezeu după HAR! Căderea lui Adam ne-a întrerupt relația aceasta cu Dumnezeu! Dar a venit Dumnezeu și ne-a adus mai mult decât a pierdut Adam! Ne-a adus din nou cunoștința că nu există moartea. Pentru că ne zice: Și veți trece de la moarte la viață! Or moartea nu înseamnă o terminare, ci înseamnă un alt început fericit sau nefericit….(…) Moartea nu vine să îi faci o cafea. E fără cruțare! Te ia așa cum ești!„ „Atunci când faci sfânta cruce ne plecăm Sfintei Treimi. (…) Dracul trebuie să fugă de cruce! Dacă o faci așa, repede, ca și cum ai cânta la o mandolină nu cred că dracii se vor speria, mai mult îi încurajezi…”

(Surse: Mărturisitorii din închisorile comuniste/Minuni. Mărturii. Repere. – Editura Areopag, 2011, Ziarul Lumina- „Din învățămintele Părintelui Arsenie Papaocioc” autor: Monica Dumitrescu/ Introducerea și intertitlurile: D.F.M.)

Comments

comments

edituramateescu

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.