3.626

Clădirea Universității București, la cheremul boschetarilor

Zilnic, câteva sute de mii de oameni trec prin dreptul clădirii Universității București. Grăbiți, îngrijorați, alergând dimineața după o pâine, plictisiți, îndrăgostiți, tineri, bătrâni, puțini au timp să privească spre […]

Zilnic, câteva sute de mii de oameni trec prin dreptul clădirii Universității București. Grăbiți, îngrijorați, alergând dimineața după o pâine, plictisiți, îndrăgostiți, tineri, bătrâni, puțini au timp să privească spre maiestuoasa construcție, ctitorie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cea care este sau ar trebui să reprezinte un templu al științei și culturii românești.

Într-o Capitală în care zilnic se face apologia curățeniei și ecologiei, se militează pentru parcări sau spații verzi și mersul pe bicicletă, în care în fiecare week-end se blochează centrul, pentru a se juca baschet și ping-pong, nimănui nu pare să-i pese cu avevărat de drama pe care o trăiește acest monument istoric. Această soartă nedreaptă o au multe alte clădiri de valoare din centru, care au adăpostit odinioară floarea intelectualității și aristocrației românești. Ca și cum ar purta un greu blestem, Universitatea București este batjocorită zilnic. A devenit scuipătoare și WC public. Orice dezaxat mental, care are ceva de comunicat posterității, este atras ca de miere să mâzgălească zidurile exterioare.

Buchiniștii și comercianții de joarse urinează pe ușile și burlanele de la intrarea în facultatea de Matematică sau Facultatea de Litere, iar bătrânele ziduri au căpătat un miros acru, împuțit. Bine că n-au gură să vorbească!Recent, edificiul de învățământ a fost învelit cu tablă lucioasă, așa cum putem vedea la palatele țigănești de la periferia Capitalei. Pentru această instituție – Mândria României – nu s-a găsit țiglă ceramică de calitate sau măcar tablă Lindab, garantată 50 de ani. N-au fost, bani, domnule!!! Bine că se găsesc euro pentru ceasuri cu mierle, pitpalaci și cântece pentru urechile nobile, înfipte la colț de stradă! Mai nou, primăria lui Biciclescu a montat niște tarabe pe trotuarul dinspre arhitectură. Pai da, pentru că pe partea cealaltă trebuie musai vândute cărți vechi pline de boli și tot soiul de cioroboaie sordide, udate de generații de șobolani, și fărâmițate de coleoptere (cari).

Ce ar trebui să facem? Să-l chemăm pe Iisus ca să-i gonească pe acești indivizi nesimțiți, care mânjesc imaginea școlii în care au predat Moisil și Țițeica – la Matematică – și Ralea, Iorga, Maiorescu, Odobescu sau Tudor Vianu la Litere? Să facă la fel cum a făcut, când i-a gonit pe cămătarii și comercianții din templul religios de la Ierusalim? Nu putem. Treaba asta trebuie s-o realizăm noi, dacă ne iubim orașul. Dar nu ni-l iubim. Probabil cineva urmărește distrugerea Universității, că potențial imobiliar ar avea, nu? Rușinea se vede de la toate ferestrele Intercontinentalului și, mai nou, de pe acoperișul autobuzelor doamnei Udrea. La doi pași de Primăria Capitalei, într-o zonă intens circulată, clădirea universității București, aflată și pe harta monumentelor istorice din România, abia mai respiră sub flegmele și pișatul oamenilor străzii. De ce? (Răzvan Mateescu)

Comments

comments

edituramateescu

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.