Ceaușescu, prieten cu SF. Vineri pe Facebook?

 Zilele trecute a fost ziua de naștere „a lui Epilare Definitivă”, o „prietenă” mai veche de-a mea de pe Facebook. La prima oră a dimineții, slidebar-ul din dreapta ecranului mi-a […]

 Zilele trecute a fost ziua de naștere „a lui Epilare Definitivă”, o „prietenă” mai veche de-a mea de pe Facebook. La prima oră a dimineții, slidebar-ul din dreapta ecranului mi-a reamintit conștiincios de aniversarea amicei, făcându-mă să mă simt nițel vinovat de faptul că nu mi-am adus aminte și singur de acest important eveniment. Ce să-i faci? Bătrânețea! Așa că m-am alăturat și eu celorlalți prieteni comuni, și i-am postat pe perete lui „Epi” (v-ați prins, Epilarea Definitivă!) un călduros și sincer La mulți ani! Daaa! Am mulți prieteni pe Facebook: unii abstracți, alții umani și serioși, împart și bune și rele cu câteva parohii, partide, cofetării, ziare, cluburi și, la nevoie, pot împrumuta, ca-ntre vecini, un păhărel de oțet virtual de la „Dispersere Hârtie pentru toalete”, „Magiun de Topoloveni”, sau de la „Biciclete Noi”. Că doară suntem prieteni, nu? Și prietenul la nevoie se cunoaște!

Precum baba din „Peștișorul de Aur” al lui Pușkin, mereu mi-am dorit și mai mult. Așa am ajuns prieten cu „Regina Nopții”, iar la un moment dat, am primit sugestia de a mă împrieteni cu „Toată România”: „Îi trimiți lui Toată România cerere de prietenie? Toată România va trebui să accepte cererea ta. Te rugăm să-i trimiți această cerere doar dacă o cunoști personal!” – sună avertismentul celor de la Facebook. Dar cum să cunosc, Doamne, Toată România? Cu munții, râurile, holdele, gările, gropile, fosele septice și oamenii ei minunați? Sau, uneori, mai puțin minunați. Cu sate și orașe, cu școli și spitale și cu toți cei din conducerea ei, văzuți și nevăzuți…Pe net poți fi oricine și orice, iar diferența dintre a fi CINEVA sau CEVA nu există. Cei care sunt prieteni cu Catedrala Mântuirii Neamului (scuze pentru „cu” și „ca”! ) o pot „ciupi” dacă vor, iar la rândul ei, Catedrala îi poate „ciupi înapoi”. Mișto, nu? Sfinții din calendare sunt înscriși și ei pe Facebook. Ne putem ușura sufletele adăugându-i pe lista de prieteni pe Sf. Andrei, Sf. Parascheeva sau pe Sf. Vasile. Chiar și „Satan 666” are cont de utilizator și peste 300 de cetățeni-amici care îl apreciază și sunt de acord cu toate tâmpeniile pe care le debitează. (Oare cum o arăta tastatura computerului de la care butonează Necuratul?)

Tot pe Facebook m-am întâlnit cu Einstein, Chaplin, Zelea Codreanu, Horia Sima, dar și cu Adolf Hitler. Pe Hitler l-am blocat pentru că m-a „ciupit”, și asta nu mi-a convenit. N-am vrut să am de a face cu el! Biserica Sf. Vineri are și ea cont, tot pe îndrăgita rețea socială. Și parcă un miros de smirnă și tămâie răzbate istoric dintre cristalele lichide ale monitorului, atunci când intri pe pagina ei. Probabil cel mai straniu fenomen din ciberspațiu ar fi dacă „Ceaușescu” i-ar cere prietenia Bisericii Sf. Vineri, celebra „victimă” a demolărilor din perioada totalitară, și i-ar scrie pe „perete” o invitație la Farmville sau i-ar dărui o sărutare cu întrebarea tardivă și cam libidinoasă: „o trimiți înapoi?”

Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.