Drama tinerilor care locuiesc cu părinţii

Deficitul cronic de locuinţe înregistrat în România ultimilor ani face ca tot mai mulţi tineri să locuiască împreună cu părinţii şi după vârsta la care ar trebui să trăiască pe […]

Deficitul cronic de locuinţe înregistrat în România ultimilor ani face ca tot mai mulţi tineri să locuiască împreună cu părinţii şi după vârsta la care ar trebui să trăiască pe propriile picioare. Dacă până la majorat sau terminarea studiilor căldura casei părinteşti este un factor benefic pentru consolidarea unei platforme de lansare în viaţă, după această perioadă situaţia devine maladivă. Tinerii însurăţei locuiesc împreună la părinţii unuia dintre soţi şi, în majoritatea cazurilor, se înţeleg bine până se termină bucatele de la cununie. Din păcate, la 21 ani de la Revoluţie, românii care vor să stea la masa Europei au încă aceeaşi mare problemă: lipsa de locuinţe.

Gogu + Sanda = iubire

Când părinţii împart casa cu odraslele lor căsătorite, diferenţele de vârstă şi concepţii se suprapun cu cele materiale. Se iscă certuri zilnice privitoare la banii de întreţinere şi pâine. În loc să întreprindă ceva, să găsească o soluție salvatoare, mulți dintre tineri aşteaptă să le moară părinţii pentru a ocupa o cameră în plus. Unii dintre ei chiar forţează destinul făcându-le viaţa amară celor ce i-au crescut, până ce „babacii”, obosiţi şi înfrânţi, îşi vor da duhul. Asta dacă nu sunt între timp azvârliţi prin azile. E de ajuns să arunci o privire pe listele de întreţinere de la parterul blocurilor din fostele cartiere muncitoreşti, ca să-ţi dai seama de supraaglomerarea existentă în apartamente. Dacă pe vremuri tinerii angajaţi în fabrici, uzine sau pe şantiere puteau să spere că vor primi din fondul de locuinţe al întreprinderii un acoperiş deasupra capului, astăzi acest lucru nu se mai întâmplă. Teoretic, există numeroase posibilităţi pentru a nu dormi pe străzi: cerere la primărie, cu rezolvare la Paştele Cailor, obţinerea unui credit de la bancă, pe care solicitanţii să-l termine de achitat la vârsta a IV-a, închirierea unei case de la particulari, dar la preţuri insuportabile pentru aproape orice buzunar. Până la urmă „viitorul de aur al ţării” este nevoit să locuiască tot alături de mămica şi tăticu’, la bloc. Gogu şi Sanda au o relaţie sentimentală de când erau la liceu. Deşi amândoi sunt salariaţi şi au depăşit de mult vârsta majoratului sunt nevoiţi să se întâlnească seara tot la bara de bătut covoare sau pe terasa blocului. Aşa cum făceau pe la 15-16 ani, când au scris pe un zid: Gogu+ Sanda = Iubire. Pentru că domiciliază la câte două camere, părinţii, şi ai lui şi ai ei, nu îi încurajază pe copii să-şi unească destinele. „Mai aşteptaţi, maică, că mai e vreme…”, zic şi unii şi ceilalţi.

Amor sordid pe bloc, găinățați de pescăruși.

Tinerii vor totuși să-și pună pirostriile. Se iubesc! Au vorbit cu babacii şi, ştiind că nu e bine să trăieşti la comun cu socrii, le-au propus să vândă apartamentul de două camere şi să cumpere două garsoniere, în care să locuiască părinţii, separat. N-au vrut. Atunci tinerii au cerut ajutorul primăriei de care aparţin. Au stat pe la uşi, au făcut dosare de casă. Nimic. Anii au trecut. Nu s-au căsătorit. Goguță o vizitează în continuare pe Sanda, iar Sanda îl vizitează pe Goguță. Amândoi îşi urăsc de moarte părinţii, care ascultă pe la uşi şi sunt gata să intre la orice zgomot mai suspect. Deşi la tâmple le-au răsărit primele fire argintii, tinerii tot n-au nici o idee cum să rezolve problema. Până mai acum câteva luni norocul lor se numea Nicu, un coleg, care dispunea de o garsonieră în cartierul Rahova. Când era „coteţul liber” fugeau acolo. Făceau amor sub o plapumă zdrenţuită şi vinovată. Erau așa de speriați, încât li se părea că și aia îi urmărește și le vede toate mișcările! Dar, pentru că Nicu s-a cam săturat, la un moment dat, să le ofere spațiul pentru iubire și n-a mai fost de găsit, cei doi au început să se întâlnească pe terasa blocului de 10 etaje din Crângaşi, în care locuieşte Gogu. Vara era bine. Iarna, prăpăd! De jur împrejur, în văzduh, ciorile croncănea sinistru, în cârdâșie cu pescărușii, repezindu-se în picaj spre spinările iubiților înţepenite de ger. Luna trecută au împlinit amândoi 34 de ani. Încă mai speră că într-o bună zi babalâcii or să crape şi vor avea şi ei casa lor.

Nemulțumirile părinţilor care locuiesc cu copiii

Obişnuiţi cu tabieturile lor de ani de zile, cu proprietatea lor neîncălcată de nimeni până atunci, socrii, mari sau mici, înghit cu greu un tovarăş de viaţă pentru odrasla lor. Să-şi vadă nora troncănind printre oalele şi crăticioarele „cumpărate cu sacrificii” sau dând laptele în foc pe aragazul luat în rate la „Ceare” acum 30 de ani, e o adevărată dramă, care se soldează deseori cu păruieli şi tensiune arterială crescută. Şi apoi, tinerii au alte metehne în ziua de azi, mai se duc la o plimbare, la un McDonalds, ascultă muzica tare, fumează, beau bere, primesc prieteni în vizită, ţopăie, dansează. Situaţii de nesuportat pentru nişte bătrâni obosiţi, cu spodiloză şi artrită „de la atâta muncă”. Pe vremea lor era altfel… „Copiii ăştia de acum îţi întorc spatele şi nu-ţi întind o cană de ceai când eşti bolnav!” La comun, înghesuite ca nişte sardele şi încălcându-şi una alteia terenul, nici una dintre familii nu se va simţi în largul ei, oricâtă bunăvoinţă ar exista. Sunt unele apartamente semidecomandate, în care, dacă vrei să ajungi la camera din fund, eşti nevoit să sari peste ţurloaiele cu varice aparţinând mamei soacre tolănită pe dormeză şi atentă la telenovele lacrimogene, să ocoleşti borcanele cu murături, ce n-au mai încăput în cămară, pentru că acolo sunt sticle şi borcane, şi cartoane, şi sacoşe de plastic, şi casolete Linco goale, „că e bune, maică, să pui ceva în ele!”. Aşa că, atunci când soacră-ta se uită la Jose Armando cum o tăvăleşte în nisip pe iubita lui e mai dificil să primeşti pe cineva în vizită.

Nora n-a spălat vasele, iar copilul a făcut pipi pe covorul persan

 De când s-au căsătorit, Victor şi Doina Lorena Stoenescu stau împreună cu părinţii lui, pensionari CFR. Au doi copii şi toţi şase trăiesc în trei camere. Scandalul porneşte din te miri ce. Ba că mama soacră iar a lăsat apa la baie şi contoarele merg încontinuu, ba că nora n-a spălat vasele din chiuveta de la bucătărie ori ăla micu’ a făcut pipi pe covorul persan, a mâncat toate florile din sufragerie și îl scuipă direct în chelie pe tataia, care a fost șef de impiegați în viața lui. E îngrozitor! Vine tânărul soţ de la muncă, cu burta lipită de spate şi fără nici un chef. Nici nu se descalţă bine şi încep reclamaţiile. Acesta le rezolvă cum ştie el mai bine: bătrânul tată, cu reputația feșelită și jignit până-n inimă, primeşte câteva înjurături. Hipertensiva mamă beneficiază şi ea de trei vorbe grele. Copilul pişăcios şi ierbivor este urechiat, nevasta luată la şuturi. În fiecare zi, certurile se ţin lanţ, pe fondul unui repertoriu de anateme ca la uşa cortului. Vecinii sunt disperaţi, iar poliţia trimite amenzi. Asta-i viață? E bine de ştiut că o locuinţă nu pică din cer, oricât de necesară ar fi ea şi de menţionată în acatiste. În caz că nu câştigi o casă la Loto ori din muncă cinstită în Israel, Spania sau Italia, îţi primeşti miresa în camera de bloc, unde altădată făceai primii pași, învăţând să mergi, ţinându-te de pereţi. Cuvintele „În România, Statul ocroteşte familia”, rostite de ofiţerii Stării Civile sunt goale ca sticlele de plastic în care dai cu şutul pe stradă. Sunt menite doar să asigure coloana sonoră a momentului festiv, consumat în fugă la Primăria de sector. Până una alta, mulţi dintre cei care îşi unesc destinele trebuie să-şi ispăşească stagiul de familişti tot în casa părintească, de unde, după ani de obişnuinţă şi secătuiţi de entuziasm, cu greu îşi mai iau zborul către un cuib al lor. (Editura Mateescu)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.