Cum se ghicește în ceai

În anul 2737 î. C , împăratul chinez Shen Nung, obținea în mod întîmplător această băutură atît de familiara astăzi. Pînă în secolul XIX, ghicitul în ceai sau taseografia era practicată doar de chinezi, care erau și principalii producători de ceai.

Această artă s-a răspîndit în tot Orientul, pe măsură ce apăreau producătorii de ceai, în India sau Sri-Lanka. Țiganii au adoptat și ei practica în timpul migrației și au adaptat-o condițiilor de mediu prin care treceau. Cele trei tipuri de ceai folosite în taseografie sînt: ceaiul verde, roșu și negru. Se mai poate ghici în ceaiul făcut din orice plantă, cu o condiție: aceasta să fie fărîmițată înainte de prepararea băuturii. De asemenea, nu se poate practica obiceiul, folosind ceaiul la pliculețe. Se spune că nu este bine să-ți ghicești propriul viitor. Atunci cînd se ghicește nu trebuie să fie prezente în interiorul camerei decît  două persoane, ghicitorul și cel căruia i se ghicește. În timpul cînd apa fierbe, solicitantul trebuie să pună pe o tăbliță încinsă o lingură de ceai rasă, numai atît cît aceasta să se încălzească, pentru a stîrni virtuțile plantei. În acel moment, omul respectiv intră într-o comuniune cu planta. Ceaiul se pune în ceașcă și apoi se toarnă apă fiartă peste plantă, vreme în care cel căruia i se ghicește trebuie să se concentreze asupra problemei lui. Tot acesta trebuie să pregătească ceaiul, atît pentru el, cît și pentru ghicitor. Operațiunea trebuie făcută cu mult calm, în liniște. Se bea ceaiul, apoi se lasă puțin lichid pe fundul ceștii, pentru a se omogeniza. Zațul de ceai trebuie amestecat în sensul invers acelor de ceasornic, de trei ori, apoi se va întoarce ceașca cu fundul în sus și se va lăsa așa timp de 15 minute pînă se usucă. Persoana care vrea să ghicească trebuie să aibă abilitatea de a vedea în zaț figuri sau cifre. Se bea prima sorbitură. Dacă se observă o frunzuliță plutind la suprafața lichidului, e semn de noroc la bani. Dacă aceasta se află la marginea ceștii, înseamnă o intervenție din partea unui străin în viața persoanei, poate una legată de amor. Dacă, din întîmplare, se pun două lingurițe pe farfuria aceleiași cești, e semn de iubire împărtășită sau că se vor naște doi gemeni.

Partea de ceașcă din dreptul persoanei căreia i se ghicește, reprezintă casa ei și familia, iar în partea opusă se află viitorul și toți cei străini de familie. Lîngă coada ceștii se pot descifra motivele de supărare sau îngrijorare. Pe fund se află inima solicitantului.

Dacă apar potcoave, cercuri sau inele, e semn de noroc. Punctele grupate indică bani strînși, iar cele risipite investiții riscante.

Ca și la ghicitul în cafea, liniile reprezintă drumuri.

Dacă apar munți, înseamnă efort. Crucile albe, boală sau necazuri, iar crucile negre-moarte.

Literele reprezintă nume și se vor asocia simbolurilor aflate în apropiere.

Cifrele reprezintă durata de timp în care se va petrece un anumit lucru sau numărul persoanelor implicate într-o problemă.

Particulele filiforme reprezintă femei sau bărbați. Dacă unele dintre acestea sînt îndoite e vorba de nestatornicie.

Dacă apare o îngrămădire de astfel de particule și majoritatea sînt drepte e semn că va avea loc o adunare veselă.

Solicitantul trebuie să-și spele la sfîrșit singur ceașca, pentru ca influența gîndurilor sale să fie alungată. Datorită apariției simbolurilor într-un mod mult mai clar, ghicitul în ceai este mai simplu decît cel în cafea. (E.M)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.