Doctor Ham: terapie cu ajutorul câinilor

Zooterapia poate ajuta și schimba viața copiilor cu handicap fizic și psihic. Un câine este o companie plăcută, alungă singurătatea și reprezintă un bun tovarăș de joacă. Se știe că […]

Zooterapia poate ajuta și schimba viața copiilor cu handicap fizic și psihic. Un câine este o companie plăcută, alungă singurătatea și reprezintă un bun tovarăș de joacă. Se știe că și bătrânii din azile se simt mai bine în compania animalelor de casă. Canalul de televiziune Discovery a prezentat în câteva rânduri documentare în care câinii de companie sunt un veritabil sprijin pentru oamenii aflați în suferință. Cel mai cunoscut este cazul unui bătrân care, aflându-se pe punctul de a face un infarct, a fost salvat de câinele lui. Animalul a simțit că stăpânul e în pericol și s-a așezat pe pieptul lui, făcându-i un fel de masaj cardiac.

 „În autism sau retard mintal, zooterapia face minuni”

Cercetătorii au stabilit că în anumite condiții patrupedele au reale aptitudini în acest sens. Sunt ca un fel de medici, care reușesc să anticipeze problemele de sănătate. Dar câinii pot fi utili și în combaterea stresului și ameliorarea bolilor psihice, chiar dacă acestea sunt congenitale. În urmă cu câțiva ani, o inițiativă a dresorului Florian Irimiea, proiectul intitulat „Câini pentru oameni”, a avut drept scop aducerea unei raze de speranță în viața mai multor copii și tineri care sufereau de anumite afecțiuni psihice grave. În fiecare zi de vineri, dresorul se deplasa cu cei 8 maidanezi la Centrului de zi „Aurora”, din sectorul 3, unde 20 de tineri, adolescenţi şi copii, cu vârste cuprinse între 6 luni şi 25 de ani, îl așteptau cu sufletele la gură. „În afecţiunile psihice grave, Sindrom, Down, autism sau retard mintal, zooterapia face minuni, ne-a spus Irimiea. Comportamentul şi starea psihică a copiilor s-au schimbat în ultimul an, după ce am adus câinii. Sunt fericiţi, zâmbesc, nu mai sunt agitaţi, nervoşi, abia aşteaptă să-şi vadă prietenii cu blană şi colţi. În lumea lor, aceşti tineri şi copii bolnavi, se simt extrem de singuri şi daţi la o parte. Singurele fiinţe, care îi iubesc cu adevărat, care nu râd de handicapul lor, sunt căţeii. Unii dintre asistaţi nici nu comunicau cu lumea, nu scoteau o silabă. După ce s-au jucat mai mult timp cu animalele au început să-şi spună numele. Și asta e o veste minunată pentru o mamă care niciodată nu auzise o vorbă din gura copilului ei!”

„Cățelul Tibi este doctorul meu!”

Toţi aceşti câini inteligenţi ştiu să caute un obiect, să-l aducă stăpânului, să dea respectuos lăbuţa, să sară peste obstacole sau să…râdă şi să facă giumbuşlucuri. Comunitarii au fost în tabere de pregătire, au luat şi diplome. Ştiu să caute accidentaţii printre dărâmături, în caz de cutremur şi pot găsi schiori sau turişti acoperiţi de avalanşe. Eugen are 19 ani și nu poate merge. Stă într-un cărucior cu rotile de când se știe. În urmă cu doi, trei ani, urla şi dădea din picioare când vedea un căţel pe stradă. Avea o adevărată fobie. De când s-a împrietenit cu câinii dresorului, starea lui psihică s-a îmbunătăţit şi e fericit. Îl iubeşte foarte mult pe Tibi, un maidanez găsit de Florian Irimiea la o groapă de gunoi. Căţelul îi sare în braţe, când îl vede, şi-i linge mâinile cu o limbă prietenoasă şi sinceră. Îl priveşte în ochi şi hămăie de două ori, încurajator: „Ham, Ham!”, de parcă ar şti că băiatul e suferind. Eugen îl pupă între urechi şi îi povesteşte, vorbind cu dificultate, ce a făcut el peste zi. Căţelul dă din coadă, semn că a priceput tot, apoi se lasă pe spate, cu labele în sus. Eugen îl mângâie pe burtică, iar Tibi se cocoloșește la picioarele lui, vrând să le „repare”. „Tibi este doctorul meu, zice Eugen. Știe că mă dor picioarele și se pune peste ele, mi le încălzește mereu. Și sunt așa de fericit cu el!” Scenariul se repetă şi în cazul unor cămine de bătrâni, unde vârstnicii iubitori de animale pot să mai uite de necazuri, plimbându-şi degetele prin blana celui mai bun prieten al omului: câinele. (Dana Fodor MATEESCU)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.