Blestemul de pe lacul Morii

Lacul Morii a fost amenajat în anul 1986, direct peste cimitirul Crângaşi, în scopul de a opri revărsările râului Dâmboviţa. Pe vremuri, în vecinătate se afla Biserica „Sf. Nicolae”, unul dintre cele mai mari lăcaşuri de cult din zonă. Proiectanţii lacului de acumulare, rezultat după ridicarea barajului de la Ciurel nu au ţinut însă cont de cele două „amănunte”, cimitirul şi biserica, iar autorităţile comuniste au hotărât demolarea lor.

„Am luat şi eu un os, pentru că nu mai ştiam care e mama, şi l-am înmormântat…”

De atunci au trecut 25 de ani. Peste 100 de cruci au răsărit din pământ pe malul apei, ca nişte mâini disperate care parcă imploră ajutor. Este un altfel de cimitir, al celor care şi-au pierdut viaţa în „Lacul Morţii”, căci aşa îl numesc unii în zilele noastre. Aici s-au înecat Marian, care avea opt ani, dincolo Cristian, mai spre vale, Ionuţ şi Valentin, Gheorghe, Mihaela şi Ioana. Oamenii din partea locului cred că este un loc blestemat şi că morţii din fostul cimitir îşi cer drepturile. „Eu locuiesc în apropiere şi cunosc bine zona, mărturiseşte Ionel Dan. Eu am avut-o pe mama înmormântată în cimitirul de sub lac. Ne-au chemat să o scoatem din pământ şi s-o mutăm în alt cimitir. Nu am reuşit să ajungem la timp, am avut niște probleme, era vorba și de acte și să găsim o altă groapă, în alt cimitir. N-am putut așa de rapid. Intraseră deja cu buldozerele în morminte. Se vedeau oasele albe, amestecate cu țărână. Am luat şi eu unul, pentru că nu mai ştiam care e mama, l-am pus într-un săculeţ şi l-am înmormântat în cimitirul din Roşu. Ce i-am mai blestemat!”

Șoferilor parcă li se blochează piciorul pe accelerație…

Unii locuitori din cartier susțin că văd uneori luminiţe plutind deasupra lacului, în serile senine de vară. Pescarii, mai ales, povestesc că adesea sunt martorii unor întâmplări stranii: „Eram cu barca după peşte, zice nea Grigore Olaru, pensionar. Mă aflam aproape de locul în care fusese cimitirul, spre mijlocul lacului. Era linişte, pe la şase dimineaţa, nu bătea vântul. Când, ce să vezi? Aud plânsete şi tânguiri! Da’ clare de tot. Mă, ce să fie?! Că beat nu eram, nu mai pun alcool pe limbă de 5 ani. M-am întors, m-am uitat pe maluri, pe lac. Nimic. Blocurile erau la o distanţă destul de mare, vocile nu aveau cum să vină de acolo. Mă, și dintr-o dată se porneşte un vânt, să mă răstoarne cu barca, nu alta! M-a luat cu răcori pe la ceafă. Mi-am făcut cruce şi am dat din vâsle spre mal. În ziua aia n-am mai pescuit nimic.” Tot în zona Barajului de la Ciurel se petrec şi numeroase accidente rutiere. Parapetul podului din dreapta, cum se vine dinspre cartierul Crângaşi, este mai mereu rupt din cauza celor care circulă cu viteză în curbă şi zboară direct în apele Dâmboviţei. Parcă li se blochează piciorul pe accelerație! Mulţi şi-au pierdut viaţa astfel. Unii șoferi spun că atunci când ajung acolo li se întâmplă ceva inexplicabil și nu pot micșora viteza. „Nu e vorba de teribilism, efectiv nu-mi venea să merg mai încet. Era noapte, și nu aveam clienți. Mă luase așa, ca un somn, dar apăsam fără să vreau pe accelerație. Nu știu cum de n-am aterizat în apă, era iarnă, am alunecat, norocul meu că nu venea nimeni din spate. Și de fiecare dată pățesc la fel. Dar numai noaptea, ziua nu. Am vorbit și cu alții, unii mi-au zis că-s nebun, dar au fost câțiva care mi-au povestit că și lor li s-a întâmplat asta… Mie mi-e frică de șoseaua aia!”, mărturisește un taximetrist bucureștean. Cu ani în urmă, un grup de parapsihologi au făcut măsurători energetice în zonă. Ei cred că locul poartă o puternică încărcătură negativă și că acolo nu se petrec lucruri curate.

Accident îngrozitor

Zona a intrat pe lista neagră a evenimentelor rutiere din Capitală. Dintre toate accidente petrecute acolo unul ne-a impresionat cel mai mult. Era vorba de o Lada 1200 portocalie (pe vremea aceea și noi aveam una, însă albastră). Se întâmpla prin 2005, într-o zi de vară, pe la orele prânzului. Vehiculul înainta dinspre Piața Crângași spre Militari, când în dreptul primului pilon de beton al podului, șoferul n-a mai ținut direcția și a intrat în el în plin. Mașina sovietică, deși viguroasă s-a făcut acordeon, doar luneta și portbagajul au rămas întregi. Au fost trei victime, iar circulația metroului ușor 41 a fost oprită câteva ceasuri, pentru că singura soluție de a ancora autourismul, să nu cadă în lac, era să fie legat cu lanțuri de șinele tramvaiului. În locul în care s-a petrecut tragedia a răsărit apoi un vișin. (Dana Fodor/Răzvan Mateescu/Foto: R. M.)

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.