De ce sunt violenți românii?

Într-o vreme în care se fac tot mai des apeluri la toleranţă şi pace socială, iar unii oameni, ipocriţi, bat mătănii în plină stradă atunci cînd trec prin faţa unei […]

Într-o vreme în care se fac tot mai des apeluri la toleranţă şi pace socială, iar unii oameni, ipocriţi, bat mătănii în plină stradă atunci cînd trec prin faţa unei biserici, o parte a tinerelor vlăstare, în mîinile cărora vom pune mîine destinul patriei, se comportă extrem de violent. Nu e zi dată de la Dumnezeu, ca urcîndu-te într-un mijloc de transport în comun, să nu auzi în spatele tău vorbe murdare, expresii triviale, rostite în gura mare.

„Te iubesc, ce p…mea!”

În cazurile astea e bine să taci, dacă nu vrei să fii scuipat între ochi, înjurat de mamă, sau chiar lovit. De la violenţa de limbaj la cea fizică nu este însă decît un pas, pe care mulţi nu ezită să îl facă. Cel mai rău e atunci când în mijloacele de transport în compun sînt și copii mici de față, care văd, aud și…învață. Vă propunem un experiment simplu: treceţi pe lîngă o curte de şcoală generală de cartier, într-o recreaţie. Ciuliţi urechile bine! Băieţandri de nici 12 ani se înjură birjăreşte şi se bat pînă le ţîşneşte sîngele pe gură. Şi nici fetiţele…nu mai sînt cum erau odată! Unele dintre ele. Ca să se impună într-un grup, înjură mai abitir decît băieţii, se apucă de fumat și uneori chiar de băut alcool. Cu cît vîrsta creşte, cu atît limbajul porcos se diversifică: băieţii crezînd că aşa sînt mai virili, fetele pentru că simt în vene dezinhibiţie şi curaj.

Firește, există și excepții de școli, unde nu auzi și nu vezi așa ceva, slavă Domnului! Dar să trecem și pe la licee. Ca să pară mai „bărbaţi” și mai interesanți, elevii adoptă expresii suburbane, împrumutate de la pușcăriași, care abundă în „morţii tăi” sau „p… mea”. Aceste cuvinte devin ticuri de exprimare de care mulți nu pot scăpa nici când fac o declarație de amor, care sună cam așa: „Te iubesc, în p…mea! Ce nu-nțelegi?”

Bucuria de a înjura…

Azi, înjurăturile ţîşnesc şi la bine şi la rău, reflex. E omul supărat? Trage o înjurătură sănătoasă și se răcorește. E vesel? Mai trage una, de bucurie!

Eşti văzut bine dacă vorbeşti ca un porc şi oamenii te ştiu de frică. „În adolescenţă, imitaţia, mimetismul, sînt la cote maxime. Există o perioadă de idealizare, destul de periculoasă, dacă scapă de sub control, consideră psihologul Eliza Ciulu Nicolaescu. Azi tinerii nu au idealuri, nu au modele. Nu vor să fie ca Nicolae Titulescu sau George Enescu. Unii nici n-au auzit de ei. E mai rentabil să fie duri ca Van Damme, să se impună prin agresivitate. Mulți înjură din plăcere. Și vorbele urîte sunt obișnuite pentru ei, e ca și cînd ar spune: bună ziua. Nici nu mai realizează…”

Bostacă, teroristul profesorilor

„Conflictul între generaţii” a fost şi este benefic pentru progres. Însă, de multe ori, conflictul e altul: părinţi, dascăli sau oameni de pe stradă, trecuţi de o anumită vîrstă, cad în pumnii minorilor. Violenţa merge mînă în mînă cu o scădere a nivelului intelectual, este o expresie a instinctului de distrugere, de agresiune şi moarte. În lupta noastră pentru supravieţuire nu mai ţinem cont de frînele familiale, de cultură şi de educaţie. Ne ghidăm acum după principiul „cine nu dă din coate sau din pumni, nu capătă nimic”. Ne învăţăm copiii de mici să fie răi, „ca să supravieţuiască”.

Se schimbă idealurile de personalitate. În ceea ce priveşte justiţia, legea spune clar: „Pentru faptele minorilor răspund părinţii”. Există elevi în România care pur şi simplu îşi terorizează profesorii, atît în timpul orelor, cît şi la sfîrşitul programului, pe drumul spre casă. Nu ne mai miră de ce viaţa de dascăl e grea şi că cei mai mulţi se pensionează pe caz de boală, înainte de vîrstă. Pe cînd era elev la şcoala generală din Braşov, apoi la liceul „Steagul Roşu” din localitate, unul, Chiștoacă, băgase groaza în ceilalţi elevi şi în profesori. În clasa a VIII-a arăta ca un bărbat în toată firea, cu pumnii cît televizorul. Profesorii, care mai sînt în viaţă acum, îşi amintesc cu groază ce păţeau la ore.

I-a spart nasul din cauza unui loc în bancă

E trist şi dureros cînd un dascăl român este umilit de o gaşcă de elevi de cartier. Grav este că vîrsta la care aceştia încep „să-şi arate colţii” este din ce în ce mai mică. Chiar elevii de la clasele primare se comportă vulgar, jignesc cadrele didactice şi îşi lovesc colegii. Dar, pentru că se jenează şi le este frică, dascălii nu comunică decît sub protecţia anonimatului date despre ameninţările primite, precum şi numele micilor infractori. Acestea sînt o bază utilă pentru cercetările poliţiei, care, din păcate, nu derulează pe cît ar trebui programe de combatere a violenţei în şcoli şi în afara lor. O elevă, de 14 ani a ajuns la spital, după ce un coleg de clasă a bătut-o atît de tare încît i-a spart nasul. Cei doi copii, ambii în clasa a VIII-a a unei şcoli generale din Galaţi, s-au luat la ceartă din cauza… unui loc în bancă. Băiatul voia să stea în locul fetei, dar aceasta nu ceda. Au început să se certe. Ea l-a împins pe băiat, acesta s-a enervat şi a început să-i care pumni în faţă cu nemiluita sub privirile, unele îngrozite, altele pline de satisfacţie, ale colegilor de clasă. Nimeni nu a intervenit. Copila a fost lovită atît de puternic, încît profesorii au chemat Ambulanța. Medicii au spus că nici un oscior al nasului nu a rămas întreg. Fractura a fost atît de gravă, încît s-au pus mari probleme legate de refacerea nasului. Din cauza faptei sale, colegul tare în pumn riscă să ajungă într-o casă de corecţie.

„Elevii se strîmbă în spatele meu, urlă, fac semne obscene”

Dramatic este atunci cînd un cadru didactic sau altă persoană este insultată de copilul cuiva „sus pus”. Dr. Gheorghe Theodoru–pediatru, îşi aminteşte că pe vremea lui Ceaușescu trebuia să consulte copilul unui secretar de stat din MAI. Puştiul, extrem de agresiv şi nervos, a luat o maşinuţă metalică şi l-a izbit în plină figură, fără ca medicul să se poată feri. Pentru că tata era… de la Interne, medicul nu a reacţionat în nici un fel. Oricum, ce putea să facă? L-a sfătuit totuşi să-l ducă la un alt medic, dar psihiatru. „Cînd copilul depăşeşte o stare acceptabilă e bine ca părinţii să facă o vizită cu el la neuropsihiatrie pentru un examen complet. Aceste forme de violenţă se nasc, de multe ori, din cauza unei boli psihice, uneori ascunsă.”

Oana predă ore de educaţie plastică la o şcoală generală de la marginea Bucureştiului. Are o clasă de a V-a, cu elevi extrem de violenţi. „Doamne, Dumnezeule! Nu ştiu ce se întîmplă cu generaţia asta! Mă întorc cu spatele la tablă, iar unii, cei mai răi, se strîmbă în spatele meu, scuipă, urlă, fac semne obscene. Îmi este foarte greu, dar nu am ce să le fac. I-am spus unuia dintre ei că-l urechez, dacă mai aruncă în mine cu hârtiuțe ude, și m-a amenințat cu taică-su, care e polițist.”

Dana Fodor și Răzvan Mateescu, 2002

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.