Hipermarket-ul săracilor din București

Pe strada Timonierului din Militari, chiar în coasta unei linii ferate industriale și în spatele unui cartier de blocuri gri-șobolan, ceaușiste, se găsește cel mai ieftin hipermarket din Capitală. Oamenii […]

Pe strada Timonierului din Militari, chiar în coasta unei linii ferate industriale și în spatele unui cartier de blocuri gri-șobolan, ceaușiste, se găsește cel mai ieftin hipermarket din Capitală. Oamenii de prin partea locului îl iubesc ca pe-un prieten bun și nu s-ar duce nici picați cu ceară, la altele mai scumpe. Unii dintre ei l-au botezat simplu, cu mândrie locală: ”molu` cu de toate”

”Totu` la botu` calului”

Păi de ce nu? Aici găsești și ce nu cauți: damigene burdihănoase, pișcoturi, butoaie pentru murături, olițe de noapte, farfurii, pantofi, haine, jucării pentru copii, baterii, curse pentru șobolani, dar și tămâie, clei de prins muștele nesimțite, cum avea bunica odinioară în bucătărie sau corpuri de iluminat. Vecinii din cartier sunt foarte mulțumiți de asemenea ”minune”. Au totul la botul calului și la orice oră din zi, nu și din noapte însă, pot coborî din bloc și sări direct în standurile cu mazăre la cutie sau roșii în bulion. Îmbrăcați în uniforma specifică unor gospodari autentici și respectabili: șlapi, șort și maiou îngălbenit ușor la margini, ei se opresc apoi la ”crâșmulița cu rulotă”, unde comandă, scormonindu-și buzunarele, o bere rece. Când se întrec cu gluma și nu mai ajung acasă la timp, se aud nevestele urlând pe la balcoane după ei: ”Fanee, vii, mă, cu mazărea aia odată sau cobor io după tine?”

”Molul” de la linia ferată

Cele două clădiri cu aspect industrial, care au servit pe vremuri unui depozit de legume-fructe și apoi unui depozit de materiale de construcții, au devenit destinația ideală a micilor buticari, pensionarilor sau angajaților cu venituri modeste și datori pe la bănci. Încă de la primele ore ale dimineții, curtea complexului comercial se umple de mașini, iar patronii își freacă mâinile voioși. Baxurile de apă minerală sau ulei, pungile gigantice de pufuleți sau macaroane își încep călătoria sprâncenată pe deasupra capetelor. La automatul de cafea se face coadă și gospodinele-vânzătoare schimbă primele impresii: ”Dorino, te-ai uitat aseară la Capatos?” ”Nu, fată, mie îmi place <<Trădați în dragoste>>…chiar mă gândesc să-i scriu lu` Ernest ăla, că mă înșeală al meu de mă rupe!”.

La etaj se vând coase și topoare, furci, stropitoare și găleți pentru fântână, alături: hăinuțe și bonete pentru îngerașii din cartier. Vrei o oală de șaișpe litri pentru sarmale? Tot aici o găsești. Sărăcie-sărăcie, dar sarmale tot mănâncă românul, fie parastas, botez sau nuntă. La parter se vând icoane cu leduri, candele, lumânări, hârtie igienică, prosoape, oțet, mingiuțe și cărbune de retortă, numai bun pentru grătarele pe care le încing românii în week-end, la calea ferată. În peisajul acesta viu colorat îți aduci aminte de tot ce ai sau n-ai pe acasă, iar prețurile sunt așa de prietenoase, că te iau de mână, ți-o bagă în buzunar și scot banii de acolo fără să-ți dai seama! La unele produse sunt de două sau de trei ori mai mici față de hipermarketurile cu pretenții. De pildă, un costum de blugi complet pentru copii se vinde cu 29 RON, iar o oliță de noapte, 7 RON. Ca durată, te țin tot atât, blugii se destramă, olița face valuri, dar măcar nu dai pe ea 50 de lei, ca la magazinele de fițe. Dacă se strică vreo roată la bicicletă nu e nicio problemă, vii cu ea îndărăt și se rezolvă. Iar dacă pompa de var nu funcționează, ți-o schimbă imediat cel care ți-a vândut-o. Cele două pavilioane din curtea fostului depozit ILF sunt trase la indigo, aceeași marfă și parcă și vânzătorii au ajuns să semene între ei, având, probabil aceleași țeluri în viață și vise. Aici, la margine de mahala, trăiește o altă lume, total diferită de cea pe care o știu guvernanții.

”Așa trecem criza”

 „Noi suntem aici și dușmani și prieteni, îmi șoptește de după niște perdele, o duzină de genți și ciubote, o vânzătoare tinerică. Pentru mine slujba asta e bună, așa cum e amărâtă. Am un copil de crescut. Oamenii sunt săraci p-aici. Foarte săraci. Unii sunt boschetari. Cu toții suntem săraci. Chiar și patronii. Ne rugăm și noi să treacă criza asta, mai vindem o strachină, mai un pufuleț așa trece viața.”  (Răzvan Mateescu)  

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.