5.466

Manualul omului fără casă

În fiecare an, odată cu înregistrarea primelor temperaturi negative, pentru oamenii fără adăpost începe calvarul. Asta nu înseamnă că până acum ar fi trăit pe roze, dar vara și toamna […]

În fiecare an, odată cu înregistrarea primelor temperaturi negative, pentru oamenii fără adăpost începe calvarul. Asta nu înseamnă că până acum ar fi trăit pe roze, dar vara și toamna sunt mai blânde cu ei. La examenul iernii rezistă numai cei întremaţi fizic şi cărora nenumăratele boli nu le-au dat încă lovitura de graţie. În cazul lor e nevoie de dibăcie în alegerea culcuşurilor pentru înnoptat. „Spaţiile de cazare” din București sunt insuficiente.

Frigul seceră vieți

Lupta pentru supravieţuire se dă la nivelul zero al străzii. Aceşti nenorociţi ai soartei, cei mai mulţi fără acte de identitate, au legi, numai de ei ştiute. Există reguli pe care fiecare trebuie să le respecte. Dacă le încalcă, plătesc cu singura avere pe care o mai au: viaţa. SAMUSOCIAL, una dintre organizaţiile umanitare ce funcţionează pe raza municipiului Bucureşti, a realizat un ghid de supravieţuire, pe baza datelor culese de la cei aflaţi în dificultate. „Pentru toţi cei aflaţi acum în stradă a fost elaborat un îndrumar de supravieţuire scris chiar de oamenii care au trecut sau trec prin această traumatizantă experienţă. Acum că a venit frigul e foarte greu pentru ei. Puțini sunt aceia care vor trece iarna, mulți vor muri de frig și de bolile cronice de care déjà suferă.” ne-a spus Elena Adam, coordonator de proiecte la Serviciul de Ajutor Medical de Urgenţă şi Social din Bucureşti.

Să nu te uşurezi acolo unde dormi!

Iată câteva din sfaturile date în ghid: Încearcă să te adăposteşti în blocuri fără interfon. Orientează-te către cele de pensionari, căci ei sunt mai toleranţi şi înţeleg mai uşor suferinţa și singurătatea. Nu aduce cu tine o altă persoană, ca să nu ai necazuri. Un om mai poate fi acceptat să doarmă pe scări, dar doi, deja e prea mult uneori. Lasă curat acolo unde dormi, nu face zgomot şi nu sforăi! În ghidul oamenilor fără casă mai scrie că, în cazul în care un „homles” este depistat dormind într-o scară de bloc, el nu trebuie să fugă, ci să stea liniştit. Să le explice calm şi politicos oamenilor situaţia în care este el, să le spună povestea lui. Dacă este acceptat de locatari, trebuie să le facă mici servicii necondiţionate, cum ar fi măturatul scării şi al aleilor din jurul blocului, adunatul gunoiului, etc. În scară trebuie să intre pe la orele 24.00 şi să plece „la primul lift”. Când se duce seara la culcare, e bine să-şi fi făcut deja nevoile, dar nu în apropierea blocului în care vrea să se adăpostească. De asemenea, el nu ar trebui să intre beat într-o scară de bloc, pentru că va avea neplăceri. Toate evenimentele negative vor fi puse în spinarea omului fără casă, chiar dacă nu el e răspunzător de ele! Şi, un ultim sfat, dar extrem de important, de care trebuie musai să ţină cont „homlesul”: Niciodată să nu se uşureze acolo unde doarme!

„Se face scoarţă pătura pe noi”

De la Vasile Ion, unul dintre oamenii care trăieşte pe stradă de opt ani şi are experienţă, am aflat că un bun adăpost în caz de ploaie, ninsoare sau furtună mai poate fi orice…cu acoperiş, asta însemnând: tramvai, autobuz, toaletă ecologică, staţie RATB, metrou (până la ora închiderii), lifturi (noaptea). De asemenea, un canal, care este aşezat deasupra ţevilor cu apă caldă te poate ajuta să treci de o noapte geroasă, dacă îţi faci culcuşul exact pe el. „Ghidul oamenilor fără casă e folositor, zice nea Vasile. Mi-a povestit un prieten de el. Câteva sfaturi le-am băgat la cap, mi-au prins bine. Io nu prea dorm noaptea iarna, că nu pot. E prea frig. Am niște dureri de oase, dă-mi vine să m-arunc în Dâmbovița și să mor, dracului! Da’ mi-e frică. Mă opresc la timp, mi-e frică de Dumnezeu. Gata! Cum să mă omor? O să trăiesc pâââână o vrea El. Așa că îndur, mă plimb pe străzi, ca să nu îngheţ şi, pă la 5 dimineaţa, cum dă drumu’ la tramvaie, mă sui într-unu’. Aleg un traseu mai lung, cum e la tramvaiu’ 34, care străbate tot Bucureştiu’. Dorm la căldurică până seara, mai primesc şi de pomană. Am de ales?”

Noaptea îngheaţă pătura pe ei

Mai greu este pentru cei care au o droaie de copii şi au fost daţi afară din locuinţele lor, din diferite motive: ba n-au plătit utilitățile, ba au venit proprietarii de drept, ba au divorțat și s-au recăsătorit. Ei preferă să-şi ridice singuri într-un colț de stradă mai ferită sau pe maidane, o coşmelie învelită în cartoane şi plastic. Somna Matei trăieşte în frig cu cinci copii mici, într-un părculeţ. Femeia e disperată. Ultimele nopţi au fost foarte friguroase. Au dârdâit cu toţii de i-a găsit bâţul! Copiii au răcit. Tușesc de le plângi de milă și sunt plini de muci, amărâții. N-au haine. N-au medicamente. Umblă desculţi şi dezbrăcaţi, cu burțile goale și vinete. „Am auzit de ghidu’ oamenilor fără casă, da’ io nu prea am cum să-l folosesc aci pă câmp”, zice Somna, mama copiilor. „M-aş duce la un bloc, să stau măcar la ghenă sau în subsol, că mai trăieşte lumea aşa, nu am pretenţii, da’ cine mă primeşte cu atâţia copii după mine? Cine? Aş mătura scările, aş face orice, numa’ să nu mai stăm în frig! Noaptea îngheaţă pătura pe noi. Să face scoarţă, ca o tablă. Noroc cu câinii ăștia, care ne încălzește. Dormim cu ei între noi. Să scarpină ei dă purici, ne scărpinăm și noi.” (Dana Fodor/ Răzvan Mateescu/ Foto: R. M.)

Comments

comments

edituramateescu

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.