Reţete de frumuseţe din bătrîni

Se spune că preafrumoasa Regină Cleopatra se scălda zilnic în lapte de bivoliţă pentru a avea pielea cît mai albă şi cît mai fragedă. Pe părul negru se ungea cu […]

Se spune că preafrumoasa Regină Cleopatra se scălda zilnic în lapte de bivoliţă pentru a avea pielea cît mai albă şi cît mai fragedă. Pe părul negru se ungea cu excremente de crocodil, bogate în substanţe minerale, care dădeau un luciu nemaipomenit, departe de balsamurile noastre de acum. Este cunoscut cazul contesei Erzebeth Bathory (1560 – 1614) care se îmbăia în sînge de fecioare pentru o supleţe nemaintîlnită a pielii.

Babele se ungeau pe riduri cu floare de crin şi gălbenuş de ou cald

Pe vremuri, femeile obișnuite, de la țară sau din mahalale, nu făceau cozi la saloanele de cosmetică, n-aveau nicio treabă cu Spa-ul, pedichiura și împachetările în ciocolată. De sărbători, însă, cu toatele se aranjau la obraz. Provincialele se îmbrăcau în ii albe ca spuma laptelui, puneau un un ciob de oglindă pe prispă și îşi sulemeneau tenul cu ce găseau şi ele prin gospodărie: la ochi se dădeau cu funingine de pe fundul ceaunelor, pe obraji cu hîrtie roşie creponată sau cu plante. Dar discret! Aşa era moda pe la ţară. Orășencele își puneau pe ele cele mai frumoase rochițe, se rujau în formă de inimioară și ieșeau seara la dans, se duceau la cinema ori se întîlneau cu amorezii „într-o cîrciumioară, la șosea”, vorba cîntecului. Și ele, ca și noi, cele de acum, își îngrijau cu atenție obrazul. Tenurile grase puteau fi degresate cu oţet din mere şi miere. Cele uscate şi scorojite, cu nițel caimac şi smîntînă de bivoliţă. Ca să fie fragede la pieliţa obrazului, nevestele se mînjeau bine cu pulpă de piersică sau de caisă fiartă în lapte dulce, dar asta numai cînd bărbaţii lor erau duşi la coasă, iar ele urmau să aibă grijă de casă și orătănii. Babele, nu se lăsau mai prejos și se ungeau pe riduri cu floare de crin şi gălbenuş de ou cald, abia ieşit din găina maternă.

„Toate bubele să plece ca nebunele, peste nouă ţări şi nouă mări”

Dacă fata era fecioară, cu vîrsta apropiată de măritiş şi se pricopsea peste noapte cu „bubuliţe” (n.r. acnee), însemna că are sînge iute şi trebuia musai ca părinţii să-i caute un soț. Pînă i-l găseau, babele aveau grijă să-i aplice tinerei următorul tratament: pipi cu flori. Se scula fata mare dis-de-dimineaţă, pe nemîncatelea şi trebuia să strîngă prima urină într-o cănuţă nouă. Dacă era veche, nu ieşea farmecul. În compoziţie, ea mai punea flori de tei proaspete, de ţîţa vacii, coada calului, două aripi de albină, un fluture colorat, o bucăţică de fagure, petale de crin alb, un nufăr, miere şi apă din fîntînă. Cu această unsoare îşi dădea pe faţă, în timp ce spunea: „Toate bubele să plece ca nebunele, peste nouă ţări şi peste nouă mări, să-mi rămîie faţa albă, curată, spălată şi sănătoasă!” În ziua respectivă tînăra nu avea voie să mănînce nimic. Putea să bea doar apă rece de izvor.

„Cînd m-o vedea bărbatul, să i se oprească suflarea în gît”

Vrăjitoarele ofereau nevestelor trecute de 30-40 de ani, (la troc cu un kilogram de mălai şi cîteva ouă proaspete de găină) „un leac de frumuseţe” cu care puteau să-şi înnebunească bărbaţii. Zeama respectivă era specială, făcută la ochiul de baltă, în crucea nopţii, din ficat de broască, zdrobit împreună cu petale de trandafir roz, frumos mirositor, miere, spumă de lapte de capră şi plante secrete, cu efect afrodisiac. Femeia care aspira la titlul de „miss” bea o gură în fiecare dimineaţă din această licoare de frumuseţe, timp de 10 zile în care ţinea şi post. Cînd înghiţea băutura trebuia să spună următorul descîntec: „Aşa cum e trandafirul de frumos, aşa să mă fac şi eu să-i fiu dragă lui (se rostea numele bărbatului), aşa cum e mierea de dulce, aşa să fie pielea mea, aşa cum e spuma laptelului, aşa să-mi fie carnea. Cînd m-o vedea bărbatul meu să i se oprească suflarea în gît şi la alta să nu se ducă!” Și de multe ori, chiar îi reușea!

Dana Mateescu

Foto: Internet

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.