Zmeii șoselelor umilesc Poliția Română

Născute din considerente practice, cursele ilegale de mașini datează încă din copilăria automobilului, din perioada prohibiției americane, când gangsterii, a căror principală preocupare era contrabanda cu alcool, voiau să scape cât mai iute de polițiști. Din necesitatea de a surclasa mașinile oamenilor legii, în materie de performanță, unii au început, de atunci, să-și tuneze motoarele automobilelor.

Când Caii Putere sunt prieteni cu acneea

Începând să prindă gustul excesului de Cai Putere, gangsterii se întreceau pe drumurile publice și din pur amuzament. Luând în calcul faptul că ființele umane și caii sunt singurele animale ale căror centre de percepție a vitezei sunt strict legate de centrul plăcerii din creier, putem justifica nașterea marii idile între tinerii cu exces de testosteron și mașinile cu excedent de cai putere. Ideea de „tuning”, termen ale cărui rădăcini provin din engleză, „to tune” (a acodra, a regla) s-a dezvoltat tot pe teritoriul SUA odată cu apariția faimoaselor „Hot Rod-uri” și „Quarter Mile” – sprinturile pe sfert de milă dintre semafoare. Acestea au început să creeze adevărate puseuri de orgoliu posesorilor de bolizi pe patru roți, dar să și verse în buzunarul unora sume mari de bani, ca urmare a pariurilor sau chiar a taloanele perdanților curselor ilegale.

Apariția pe piața anilor ’80 a Hot Hatch-urilor, cum ar fi Peugeot 205 GTI și legendarelor Golf 1 GTI și BMW, seria 3, a adus publicului european tentația performanței oferite de vehiculele practice și accesibile ca preț. Așadar: „Power to the people!” Și cursele ilegale au început să-și facă simțită prezența și pe bătrânul continent. Pasiunea pentru tuning s-a propagat în conștiința tinerei generații, odată cu lansarea primului film din seria „The fast and the furious”. De atunci, gata: acneea a intrat în contact cu caii putere şi a format un hibrid. A deține o mașină personalizată cu nivel de performanță net superior celui oferit de producător a devenit o prioritate pentru orice flăcău dornic de prestigiu și adulație feminină.

„Doamne, ai grjă de Nicu! Să nu pățească ceva!”

Căderea comunismului a făcut, ca la începutul anilor ’90, odată cu importul de mașini puternice din Occident, pasiunea pentru derapaje controlate și sprinturi pe străduțe întortocheate, având ca principal invitat la petrecere: frâna de mână, să prindă și pe meleagurile Mioriței. Treptat, tinerii al căror entuziasm depășește cu mult talentul de șoferi, au început să se organizeze în cluburi de Racing, pe baza loialității față de brand, uneori inconștienți de nivelul de kitsch pe care îl pot induce propriilor mașini.

Azi, nu există week-end, în care posesorii bolizilor „din colţul blocului” să nu se întâlnească în „Hot Spot”-uri pentru a socializa, urmând, ca apoi, să-și exploateze cu nesăbuință motoarele, creierele, articulaţiile, furtunele de radiator, roţile. Norii de lichid de răcire, ce pocnesc ca șampania de Revelion, nu mai sperie pe nimeni acum. Toţi s-au obişnuit cu zgomotul. Mamele şoferilor de cartier, mândre foc, dar cu sufletele arşice, tremură îngrijorate la geamul bucătăriei, în timp ce amestecă în oala cu ciorbă sau perpelesc chiftele în tigaie: „Oare ăsta-i motoru’ lu’ Nicu? Ai grijă, Doamne, de el! Să nu pățească ceva!”

Logan vs. Lamborghini

Marile orașe s-au pricopsit peste noapte cu zeci de cluburi, formate din puști ce-și urăsc de moarte anvelopele și ambreiajele. Greii „cu plumb în bocanci”, adică cei care calcă cu furie pe acceleraţie sau pe pedala de frână, îi fac fericiți pe producătorii de anvelope. În fiecare săptămână aceştia îşi cumpără încă 4 noi, pentru că cele de data trecută sunt ferfeniţă după o cursă „bestială”.

Sumele de bani și mașinile își schimbă cu repeziciune deținătorii, în urma curselor ilegale, fie că au loc în buricul târgului, la margine de București, sau pe autostrăzi. De cele mai multe ori, poliția nu poate face față îndemânării şi nebuniei tinerilor. Logan-urile lor rămân două puncte luminoase, îndepărtate, pictate la repezeală în oglinzile retrovizoare ale jucăriilor tunate: Corvette, Lamborghini, BMW seria Z sau Porsche. Dacă schema nu funcționează, atunci intră în scenă banii parinţilor și influența acestora pentru a tempera „aplicarea legii” de către organele de ordine publică.

Dar oare câți dintre noi, pasionați de lumea auto, oricât de prudenți am fi, putem spune că nu ne-am lăsat tentați, cel puțin o dată, de provocarea unui străin în noapte, care și-a turat motorul în semn de provocare, lângă noi, la un semafor? Să fim sinceri!

Cine nu joacă, nu câştigă!

O masină puternică poate fi o adevărată mină de aur pentru proprietar. Sumele pariate, la cursele ilegale, pornesc de la minimum 500 de euro și pot atinge câteva mii. Riscul de a pierde banii este mare. Dar cine nu joacă, nu câştigă, e o vorbă pe care o ştiu şi ţâncii de 3 ani, care îşi izbesc maşinuţele de pereţi. Există automobile despre care doar posesorul lor știe ce au sub capotă, chiar dacă exteriorul nu e tocmai de ultimă generație. Un pasionat de curse şi de maşini deţinea un Corvette ZR, mai vechi. Toată lumea credea că maşina avea vreo 470 CP. În realitate, omul montase în măruntaiele ei un compresor capabil să-i sporească puterea până la 700 de CP! De regulă, cei care „pun” de o cursă ilegală de mașini se organizează rapid, astfel încât, eventualele „transpirații” către poliție să fie evitate. Concurenții sunt anunțați prin SMS. Una dintre zonele preferate este în apropiere de bulevardul Privighetorilor, lângă viitoarea ambasadă SUA sau parcarea IKEA. Se fac curse, însă și în Drumul Taberei, pe „buclă”, pe cheiul Dâmboviței, în Pădurea Băneasa și uneori în plin centrul Capitalei, e drept, că pe distanțe scurte.

Lupta de la miezul nopții

Parcarea unui mare supermarket din Băneasa e pustie. Doar câţiva maidanezi se sărută sub coadă, nepăsători şi înfocaţi de iubire. E trecut bine de miezul nopții. Bate vântul şi stă să plouă. În zonă, pătrund cateva mașini care parchează în grabă, și pe o parte și pe cealaltă a unei alei lăturalnice. Şoferii fumează, negociază și fac pariurile. În câteva zeci de secunde, totul e pus la punct. Bolizii fornăie amenințători. În lumina farurilor puternice, câteva siluete gesticulează. Începe „lupta”. Două mașini rulează paralel, în spatele celor care urmează să se confrunte, pentru a masca întrecerea. Ații „stau de șase” lângă punctul terminus. Din piepturile fiarelor pe patru roți răzbate un urlet aproape bărbătesc ce sparge liniștea nopții. Roţile muşcă din asfalt, asfaltul muşcă din roţi. Viteza e ameţitoare. Frâne, derapaje. Două dintre maşini, un BMW-ursuleţ şi-un Ford mai vechi, dar îmbunătăţit, sunt gata-gata să se lovească-n boturi. Îşi freacă tabla între ele şi ies scântei. Cine va trece primul linia de sosire? Lupta de pe viaţă şi pe moarte. Şi învingătorul esteeeee: BMW-ul! După ce cursa se încheie și participanții își împart banii, gașca se sparge rapid. Departe, la orizont, pâlpâie anemic şi somnoros un girofar albastru de Poliţie. E cinci dimineaţa. Totul reintră în normal. Nu s-a întâmplat nimic, aţi visat! Dar urmele frânelor şi opturile desenate pe asfalt de anvelope încă „vorbesc” celor care ştiu să citească în ele… (Dana și Răzvan Mateescu)

Comments

comments

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.