Ce-a pățit un tip care s-a însurat cu o vrajitoare

Niciodată nu putem şti sigur ce gândeşte sau ce urzeşte cel de lângă noi. Se întâmplă adeseori ca în viaţă să primim palme de la cine nu ne aşteptăm şi […]

Niciodată nu putem şti sigur ce gândeşte sau ce urzeşte cel de lângă noi. Se întâmplă adeseori ca în viaţă să primim palme de la cine nu ne aşteptăm şi să nu ascultăm de sfaturile celor mai în vârstă. Vin apoi regretele care, de obicei, sunt tardive. Ionel Cristescu, în vârstă de 33 de ani din Bucureşti, s-a căsătorit în urmă cu cinci ani cu Sidonia-Argentina, pe care a întâlnit-o în urma unui anunţ la matrimoniale. Nu a ascultat de mamă, nu a ascultat de tată. A făcut cum a vrut el, neştiind că cea căreia îi jurase în altar credinţă şi iubire era de fapt o vrăjitoare periculoasă care practica magia neagră. Viaţa tânărului avea să se schimbe în mod tragic după perfectarea căsătoriei. Numai un miracol l-a scăpat de la moarte.

„M-am simțit rău în preajma ei”

„Fiul meu a primit o educaţie aleasă şi noi, părinţii am avut grijă de el ca de ochii din cap, ne-a spus mama lui Ionel. De la vârsta de cinci ani a învăţat să cânte la pian, ajungând în curând un virtuoz al acestui instrument dificil. A terminat Conservatorul şi acum este profesor de pian. În trecut, singura lui supărare era că este cam singur. Nu avea prieteni, iar fetele îl ocoleau. De aceea, când s-a hotărât să se căsătorească a dat anunţ la matrimoniale. Nu prea am fost de acord, dar l-am lăsat să facă ce vrea, pentru ca mai târziu să nu mă invinuiască pe mine pentru eşecurile lui.” Zis şi făcut. După ce a dat anunţul, bărbatul a primit zeci de scrisori cu fotografii. Nici una nu i-a plăcut atât de mult așa cum i-a plăcut una cu o fetişcană ţigăncoasă, dar frumuşică. Era înnebunit! Nu mai lăsa poza din mână, parcă turbase. Au hotărât să se întâlnească într-o duminică, în parcul Herăstrău. După ce s-au plimbat, Ionel a adus-o acasă la el. A deschis uşa spre sufragerie, unde erau ai lui, şi le-a spus:

– Mamă, tată, v-o prezint pe viitoarea mea soţie, Sidonia-Argentina!

„Am înlemnit şi eu şi soţul meu, povesteşte doamna Cristescu. Nu prea ne-a convenit deloc situația. Nu suntem rasiști, dar fetișcana nu-mi plăcea ca om, m-am simțit rău în preajma ei din prima clipă! Am încercat să-i scoatem lui Ionel ideea însurătorii din cap, dar n-am reuşit. Se îndrăgostise, de parcă acea femeie l-ar fi vrăjit. Ce e drept, poza nu reuşea să redea frumuseţea ei adevărată. Avea un păr negru-albăstrui şi lung până la mijloc, ochi verzi, cu gene lungi şi o gură ca o fragă. Era frumoasă, dar nu în așa hal încât să de dai cu capul de ziduri când o vedeai! Un om normal și educat se putea stăpâni. Apoi, după ceva timp am observat că Sidonia avea niște maniere foarte grosolane, era șmecheră şi obraznică. Frumuseţea îi pălea când apuca să deschidă gura. Ionel, însă nu vedea nimic din toate astea!”

Ionel era de nerecunoscut

S-a căsătorit cu ea peste două săptămâni. Nici nu-i cunoştea părinţii, iar fata nu avea nimic la ea. Nu a mai plecat acasă din seara aceea. Era foarte ciudat totul. Tânărul se schimbase total, de parcă nu mai era el. Părinții lui stăteau ca pe ace, simțeau că la mijloc nu este lucru curat, dar sperau că el își va da seama la timp. Din păcate, n-a fost să fie așa… Și s-au căsătorit! Ionel Cristescu locuia împreună cu ai lui într-o vilă mare, cu două etaje, de pe lângă bulevardul Banu Manta din Bucureşti. Când a văzut în ce lux trăieşte soţul ei, Sidonia a început să se roage de el s-o treacă şi pe ea în actul de proprietate al casei. Ionel n-ar fi zis nu, dar părinţii lui nu au fost de acord, pentru nimic în lume! „Asta mai lipsea, s-o trec pe ţigancă în acte şi să rămânem fără casă. Doar nu eram nebuni la cap!, se revoltă mama soacră. Ne-am dat seama că aici e vorba de o escrocherie şi nu l-am lăsat pe Ionel să facă vreo prostie.” Familia Sidoniei era din Străulești. Aveau o ditamai vilă și mașini ca-n parcarea de la Intercontinental. Toată lumea vorbea însă despre farmecele pe care ştiu ei să le facă tuturor celor care le stau în drum. Ionel era orbit de amor. Cheltuia bani cu Sidonica „la greu”. Rochii, bijuterii de aur, o ducea la restaurante de lux, la mare, la munte, în străinătate, peste tot. Iar ea stătea acasă şi nu făcea nimic. Sau cel puțin așa părea…

„Dacă nu mă treceți și pe mine în actul casei, vă distrug pe toți!”

Într-o zi, doamna Cristescu s-a hotărât să discute ca între femei cu Sidonia, când nu era Ionel acasă. În momentul în care a vrut să deschidă uşa de la apartamentul de la etaj al tinerilor, femeia a auzit un zgomot ciudat înăuntru, ca atunci când calul scurmă pământul cu piciorul. A deschis uşa şi ce-i fu dat să vadă? Sidonia, goală-puşcă, era înconjurată de zeci de lumânări negre aprinse, care fumegau şi scoteau un miros nefiresc. Soacra s-a speriat foarte tare! „Dansa, tropăind cu picioarele desculţe, dar se auzea de parcă avea copite, povesteşte doamna Cristescu. Ea nici nu mă auzise când am intrat. Necheza, mârâia ca un animal, orăcăia ca o broască, făcea ca bufniţele. Mi se zbârlise părul pe mine, de groază. Mai ales când mi-am dat seama ce face. Din ceară roşie frământase o păpuşă cu forme bărbăteşti, pe faţa căreia a lipit o poză tăiată cu chipul lui Ionel. În momentul în care au am intrat în casă, ea tocmai îi înfigea un ac lung în cap. Mai avea câteva ace, unul în inimă, în sex, şi în ochi. Era de-a dreptul revoltător ce făcea această pațachină bolnavă. Am strigat la ea să înceteze. S-a întors brusc şi m-a privit cu ură nestăpânită.

– Aceeaşi soartă o să ai şi tu, hoaşcă bătrână! Dacă nu mă treceți și pe mine în actul casei, vă distrug pe toți! Tu urmezi acum!, mi-a zis, aruncând spre mine cu ceară fierbinte.

– Doamne fereşte, fetiţo, tu nu eşti în toate minţile, am mai apucat să zic şi m-am sprijinit, fără să vreau, de o bibliotecă puţin cam şubredă, care era în hol. Aceasta a cedat şi s-a desprins, căzând exact pe Sidonia. Nu ştiu cum s-a întâmplat, eu nu am vrut să-i fac nici cel mai mic rău, mai ales că văzusem de ceea ce e ea în stare. Toate cărţile i-au căzut în cap, iar ea s-a prăvălit pe spate. Am îngheţat de frică!

Din nas şi din gură îi curgea un sânge negru, cum în viaţa mea nu am văzut. De groază, am luat-o la fugă, cu gândul să-i spun soţului meu ce am văzut. Pe scări, însă, din cauza efortului şi a şocului, am simţit o fierbinţeală pe partea stângă şi am căzut. M-am trezit la spital cu un picior în ghips şi paralizată. Noră-mea zâmbea serafic lângă pat, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Am încercat să le povestesc, soţului şi fiului meu ce am păţit, dar nu m-au crezut, punând totul pe seama accidentului vascular suferit.

Sidonia avea legături cu necuratul

După mai mult timp, graţie lui Dumnezeu, doamna Cristescu s-a însănătoşit. Fiul ei însă arătă din ce în ce mai rău, slăbise, albise, nu se mai ţinea de muncă, părea rupt de realitate. L-au dus la zeci de medici. Nu ştia nimeni ce are. Îi mergea foarte rău. De multe ori ai lui îl surprindeau la fereastră vorbind singur şi strigând că aude sirenele… de la Ploieşti!

-Nu putem să stam şi să ne uităm la copilul nostru cum înnebuneşte. Trebuie să facem ceva!, i-a spus soacra mare soțului ei.

-Ce mai vrei să facem, Cornelio?, a întrebat-o posomorât acesta. Am cheltuit o grămadă de bani şi degeaba. Asta o fi soarta lui şi a noastră…

Dar mama lui Ionel nu s-a lăsat cu una cu două. Sfătuită de o prietenă, (Cui pe cui se scoate! Trebuie să te vezi cu o altă vrăjitoare, că astea se omoară între ele pentru concurență și avere!) femeia s-a dus la una care își făcea reclamă pe Internet și într-un cotidian din București şi i-a povestit ce se întâmplă. Aceasta i-a cerut un fir de păr de-al Sidoniei şi o bucată de unghie, ca să vadă dacă este într-adevăr fiică a diavolului. Se spune că atunci când sunt arse la o lumânare sfinţită, părul şi unghia de vrăjitoare devin cenuşă neagră, urât mirositoare. Aceasta trebuie aruncată în cele patru zări. După ce s-a convins că Sidonia are legături cu diavolul, ghicitoarea i-a spus doamnei Cristescu că vraja este foarte puternică.

-Dacă vrei să-ţi scapi băiatul de ea, a zis ghicitoarea, roagă-te, atât tu cât şi bărbatul tău, în fiecare zi de acum înainte, la icoana Maicii Domnului. În fiecare zi să presari apă sfinţită prin casă şi pe lucrurile ei. Singură o să plece.

Copilul cu trei coarne şi un fel de coadă

Din ziua aceea, doamna Cristescu n-a încetat să se roage la Sfânta Icoană. Lucruri ciudate se petreceau noaptea, după ce mama lui Ionel dădea cu apă sfinţită prin apartamentul de la etaj. După orele 24, se auzeau miorlăituri, lătrături şi tot felul de sunete scoase de animale. Apoi zgomot de copite, de parcă ar fi trecut în goană o herghelie de cai. „Ne trezeam lac de sudoare, într-un zgomot de nedescris, își amintește doamna Cristescu. Când se ducea soțul meu să vadă ce este, rămânea cu gura căscată: Sidonia dormea ca un îngeraş, Doamne-iartă-mă, cu capul pe pieptul lui Ionel. Nici urmă de herghelii şi cucuvele. Era tare straniu. Zi de zi îl rugam pe Ionel să divorţeze de ea, dar el nu voia să audă.” După mai multă vreme însă, Ionel a început să-şi revină. Nu mai delira şi se purta normal. Devenise iarăşi bărbatul frumos de altădată. În schimb Sidonia se urâţise şi, colac peste pupăza, rămăsese însărcinată. Îmbătrânise, parcă, şi nu mai avea nici o putere. Când s-a dus la medic pentru o ecografie, acesta a atenţionat-o că are o sarcină dificilă şi copilul va ieşi cu malformaţii. Trebuia să facă un avort terapeutic. Ea nu a vrut să audă. A zis că riscă orice pentru acel copil…Într-o seară, pe când se aflau la televizor, părinţii lui Ionel au auzit un urlet ca de fiară. Sidonia ieşise în curte şi avortase. Apoi dispăruse…Un boț de carne sângerândă se vedea lângă o tufă de trandafiri albi.

-Copilul era prematur, sărăcuțul!, povesteşte doamna Cristescu. Avea malformații urâte la cap și la fețișoară, buza de sus era ruptă și i se vedea nasul prin guriță…Pe frunte i se zăreau trei umflături ciudate. Picioruşele erau scurte și slabee-slabeee. Bietul de el! Era vânăt la faţă. M-a cuprins groaza şi am început să urlu. Soţul meu a chemat Ambulanța, dar micuța ființă murise deja.

Pedeapsa

Familia Cristescu și nimeni din anturajul lor n-a mai văzut-o pe Sidonia din acea noapte. Fugise, nu se știe unde, nu se știe de ce… Ionel s-a refăcut greu, ca după o boală cumplită. A aruncat tot ce îi amintea de soție și a început o nouă viață. Între timp a și divorțat de ea. A auzit mai târziu că familia ei a murit arsă într-un incendiu iscat din senin. Ciudat este faptul că nici o altă locuinţă aflată în imediata apropiere (adică zid în zid) nu a fost afectată de flăcări. Oamenii treceau pe lângă dezastru şi-şi făceau semnul crucii. Pompierii nu au reuşit să stingă focul. Numai după ce a ars totul, atunci s-au potolit flăcările. „Aici n-a fost lucru curat!”, spuneau vecinii şi treceau înfiorați mai departe. Și poate așa a și fost…(primit de la cititori)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.