Codul secret al grafferilor

În vremea dictaturii ceaușiste cei care „pictau” pereții blocurilor sordide, gardurile sau vagoanele de tren cu expresii „subversive” și „reacționare” de genul: „Freedom!”, „Punk`s not dead”, „Breaking the law”, „Fuck […]

În vremea dictaturii ceaușiste cei care „pictau” pereții blocurilor sordide, gardurile sau vagoanele de tren cu expresii „subversive” și „reacționare” de genul: „Freedom!”, „Punk`s not dead”, „Breaking the law”, „Fuck the system!”, erau rockerii, punkerii, uneori „hipioții”, dar și toți aceia care se opuneau din răsputeri „vieții îmbelșugate” oferită de minunatul partid comunist român și reprezentanții lui.

Jos gaborii!

După ce ieșeau de la concertele cu Iris sau Celelalte Cuvinte, rockerii reușeau să „grafeze” în fugă, pe ziduri, numele unor trupe celebre: Metallica, Sepultura, Iron Maiden, Judas Priest sau AC/DC. Ochiul civic de atunci îi privea în silă, considerându-i pe pletoșii în haine de piele niște paria ai societății. Dacă erau prinşi de miliţieni, „golanii” mâncau bătaie şi erau raşi pe cap, deoarece ascultau muzică decadentă şi scriau „porcării imperialiste” pe gardurile noi ale unei capitale „socialiste, moderne și înfloritoare”. „Pe mine m-au prins în Costinești într-o vară, povestește Cristi. Aveam 17 ani, nu făcusem nimic, doar purtam un tricou cu Metallica, Master of Puppets, îmi amintesc și acum că dădusem o grămadă de bani pe el. Cineva, habar n-am cine, scrisese pe Obelisc Jos gaborii! Eu eram din întâmplare acolo și m-au săltat, m-au dus la secție, mi-au luat amprentele și după ce m-au bătut bine, m-au ras pe cap și mi-au turnat o sticlă de tuș negru pe tricou. Râdeau: să te duci la mă-ta și să-i spui că ai pictat monumentul tineretului, artistule!”

Grafferii zilelor noastre

Apărută la începutul anilor 70, pe străzile din New York, această formă de exprimare artistică a prins rădăcini bune și la noi, după 1990. Oricine avea ceva de reclamat, oricine avea ceva de spus împotriva comuniștilor și a securității o putea face pe zidurile din centrul oraşului. Apoi, după 1994 au început să apară adevăraţii grafferi, cei care-şi puneau „tag-urile” (semnăturile) peste tot, începând cu pereţii interiori/exteriori ai autobuzelor, metrourilor şi terminând cu zidurile blocurilor şi caselor. Inspirându-se din Occident, din revistele de specialitate sau fiind chiar originali, grafferii bucureșteni au reușit rapid să intre în „gașca” internațională. Celebritatea grafferilor se măsoară în numărul de semnături pe care aceștia reușesc sa le aștearnă pe cât mai multe ziduri sau vagoane de metrou. Grupurile numite „crew-uri” își marchează astfel teritoriile. Acțiunile lor au loc de obicei noaptea. Există un adevărat ritual pe care îl practică grafferii care se respectă: își trag cagule pe cap, bandane sau fesuri negre, se îmbracă în haine largi, în care să se poată mișca ușor și lucrează cu mănuși. Buzunarele lor sunt doldora de sparay-uri și markere. Unii dintre cei mai tari grafferi bucureșteni au reușit să picteze un vagon de metrou în câteva secunde. Există și legi nescrise pentru ei. De exemplu „Writerii” de ziduri nu se ating de cruci sau monumente și nu distrug „opera” altora, decât dacă este într-adevăr jalnică.

Mesaje sociale pe zidurile Capitalei

Uneori, „tag”-urile sunt însoțite de niște cifre. 1 înseamnă că „Writerul” este primul care utilizează semnătura respectivă. Numărul „4” aflat între două „tag”-uri se citește „for” și înseamnă că desenul este dedicat altui „Writer”. O categorie aparte sunt cei care fac desene după șablon, așa numitele „Stencil graffiti” și care s-au înmulțit și ele pe zidurile din oraș. Unele reprezintă personaje cunoscute: Che Guevara, Ceaușescu, Băsescu sau mesaje sociale, cum ar fi cele împotriva hărțuirii sexuale. În oraș au apărut de ceva vreme și un alt fel de „scrieri”, cât se poate de instigatoare la vrajbă și moarte: „Țiganii put!”, „Becali, ne pătezi istoria! sau „Băse, mort!” (Răzvan Mateescu)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.