Dacă brazii ne-ar împodobi de Crăciun?

În urmă cu 3 – 4 ani, când cuvântul „criză” lovea mai degrabă stomacul, bila, rinichii sau nervii românilor și mai puțin buzunarul, ofertele de produse şi servicii specifice Crăciunului […]

În urmă cu 3 – 4 ani, când cuvântul „criză” lovea mai degrabă stomacul, bila, rinichii sau nervii românilor și mai puțin buzunarul, ofertele de produse şi servicii specifice Crăciunului parcă erau mai potolite faţă de cele de anul acesta. În zona comercială Băneasa, numărul ţarcurilor în care se vând brazi, s-a triplat. Până să ajungi la uşile hipermarketului intri mai întâi printr-o… pădure de brazi tăiați. Au cetina verde intens şi miros tainic a răşină. Visul lor de fălnicie şi freamăt în munţi, deasupra râpelor, s-a stins. Înfipţi în suporturi metalice sau ambalaţi în plase şi stivuiţi banal, ca nişte baxuri de apă plată, brazii aşteaptă să fie „adoptaţi”. Seamănă cu un târg de sclavi din secolele îndepărtate și, dacă ai o fire mai simțitoare, o gheară îți strânge sufletul. Cu 2000 de lei poţi să-ţi cumperi Regele brazilor. Are 8 metri înălţime şi este simetric. O frumusețe desăvârșită, perfectă, un Mister Univers al coniferelor, un prinț de smarald teribil de fermecător, cu pieptul plin, stufos, (abia te abții să nu-ți îngropi obrajii în brațele lui aromind a tânăr și-aer înalt), cu vârful mândru, erect și elastic. Acest dar al naturii a fost ucis, smuls vieții lui, aproape eternă, pentru a bucura de sărbători o mână de oameni. E drept că în Bucureşti şi în împrejurimi există vile care nu sunt construite la scară umană şi par mai degrabă case de cultură sau consilii comunale, dar în care un astfel de exemplar ar sta lejer într-un colţ, după ce va fi împodobit de alpiniştii utilitari.

De ce e bradul verde?

Se spune că într-o zi, Iisus se plimba cu Sfântul Petru pe pământ. Și începu o furtună groaznică! Tunete, fulgere, ploaie!

-Petre, hai să ne adăpostim sub un copac, a zis Mântuitorul.

Și au fugit repede, repede lângă un salcâm. L-au rugat să-i lase sub crengile lui. Copacul însă, nici gând:

-Nu! Plecați de-aici! Nu vă las!, și și-a ridicat cu răutate crăcile în sus.

Așa s-a întâmplat cu mai toți arborii sub care au încercat cei doi să se ascundă. Au ajuns uzi, triști și obosiți și lângă un brad falnic. Iisus l-a întrebat:

-Putem să ne adăpostim sub crengile tale?

Bradul i-a lăsat. I-a îmbrățișat cu mâinile lui verzi, i-a încălzit și i-a odihnit cu miresme de rășină. La plecare, Mântuitorul a zis:

-De zi încolo, tu vei fi veșnic verde!

Și așa a fost!

Ce își spun brazii când ard?

Indiferent de grosime, atitudine și culoare, brazii tăiați din rădăcina vor ajunge pe foc. În timp ce flăcările iadului nostru îi vor mistui, ei își vor povesti, pe limba lor de brad, aventura:

-Trosc, trosc! Frate, tu de unde ești?, geme o cracă încă verde mușcată puțin de vălvătăi.

-Ehee, vin tocmai din Olanda, Aaa, ce frumos era la noi în pădure! Stăteam lânga mama și lângă frații mei când…vrrrrr! M-am trezit tăiat cu…drujba. Așa de rău m-a durut!, răspunde plângând un brăduț grăsuț, chinuit și pe jumătate ars.

Ceilalți dau, așa, din capete, unanim, da, da, semn că știu de înseamnă suferința, cu toții au simțit-o pe scoarța lor!

-Servus! Io am stat în vila unui șmecher din Pipera! Vedeți cât îs de mare? Vin tooocmai din inima Ardealului, de-a acolo m-or smuls. Credeam c-o să trăiesc mulți ani, dar se pare că m-am înșelat. Tulai Doamne! Ce de prieteni aveam în pădure! Ciocănitoare, șoimi, vulturi, sticleți albaștri, fluturi, veverițe și mii de gâze. Am plâns ca un pui de brad! Mai ales că m-or despărțit de mândra me, urma să fim împreună pentru eternitate. Cine știe ce s-o ales de ea? Apoi m-or țâpat jos cu drujba și m-am trezit într-o vilă imensă. Dealtfel nici nu încăpeam într-o casă normală, pentru că-s falnic! Tare nialcoș îs, așa-i? Toate brăduțele erau în crengi după mine! Aaa! Și ce de cadouri am avut la chicior! Cu câte minunății mi-or împodobit crengile bogătanii care m-or cumpărat! Și uitați-vă, ni, la mine! Cum arăt amu? Trosc!

-Bă! Ce tot te lauzi atât? Mai tacă-ți fleanca! Trăim diferit, dar murim la fel! Poc! Tu ai fost mai fericit. Alții nu. Pe mine m-au cumpărat unii care stăteau la etajul 10 în Colentina. Am fost mic, slab, amărât, dar se numea că-s brad! Am costat puțin, însă miroseam a cetină de înnebuneau toți! După Revelion m-au aruncat de la balcon fără nicio remușcare, fără părere de rău. Trosc! Ah! Mă fac scruuum! Adiooo…

Și dacă…?

E trist, nu? A fost doar o poveste. Dar ce-ar fi, dacă pe lumea cealaltă, brazii ne-ar împodobi pe noi, oamenii? Noi, vom fi cumpărați de mândrele conifere din piața umană și vom costa în funcție de frumusețe, simetrie, expresivitate. Goi și fără niciun artificiu, fără vopsele. Nu vom putea protesta, decât pe limba noastră, pentru că brazii comunică altfel…Și oricum, n-o să ne audă nimeni! Vom fi apoi împodobiți. Vom avea globulețe legate de nas, de urechi, lumânări, ghirlande, beteală, sclipici. După sărbători vom fi aruncați în foc, așa cum îi azvârlim noi pe ei, în viața noastră. Numai că brazii miros frumos și când sunt arși… (Dana Fodor MATEESCU)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.