Sărbătoarea Sfântului Daniel

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 17 decembrie pe Sfântul Prooroc Daniel, cel care a fost aruncat într-o groapă cu lei și a scăpat nevătămat, datorită credinței pe care i-o purta […]

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 17 decembrie pe Sfântul Prooroc Daniel, cel care a fost aruncat într-o groapă cu lei și a scăpat nevătămat, datorită credinței pe care i-o purta lui Dumnezeu. Cu toate că prenumele „Daniel” „Daniela” „Dana” și „Dan” sunt unele dintre cele mai răspândite la noi, există o singură biserică în București ce poartă acest hram. Ea se află în cartierul Berceni, în apropierea Pieţei Reşiţa, în mijlocul unui cartier de blocuri. 

Un vis ucis

Povestea aşezământului izvorăște dintr-o întâmplare dramatică. În urmă cu 20 ani, preotul Benone Popoiag îşi trăia liniştit viaţa, desfăşurându-şi activitatea în parohia lui din Buzău. Împreună cu soţia sa, Filofteia, aveau doi copii, Gabriela şi Daniel, pe care îi iubeau ca pe ochii din cap. Băiatul, spre marea bucurie a tatălui, era în anul 3 la Facultatea de Teologie din localitate. Fire isteaţă, iscoditoare, cuminte, reuşise încă din anii copilăriei să-şi uimească părinţii, profesorii şi cunoscuţii cu inteligenţa lui. La trei ani ştia deja să citească. Era un mic geniu, dedicat trup şi suflet studiului. De multe ori mama îl trimitea la joacă, iar el îşi vâra la cureua pantalonului cărţi, dicţionare, caieţele de însemnări. Alegea umbra unui copac şi stătea acolo până seara, citind. Dar mândria şi nădejdea familiei Popoiag au fost spulberate crud, înainte ca tânărul să împlinească 18 ani. Era ultima zi a lui mai, 1994. Inconştienţa unui şofer bulgar de TIR a pus capăt unui vis sublim. Daniel şi doi colegi de seminar, Ion Aurelian şi Cornel Roşioru, tocmai se întorceau de la cursuri într-o Dacie, veseli şi fără nici o grijă. Au fost puternic loviţi la ieşirea din Buzău spre Ploieşti, iar Daniel a murit. Durerea familiei Popoiag a fost insuportabilă. „Credeam că n-am să mai pot respira, că n-am să mai pot trăi, că am să cad jos şi n-am să mă mai ridic niciodată, mărturisea cu lacrimi în ochi părintele Benone. Ceva s-a rupt în mine când l-am văzut mort, la IML. N-am avut putere să scot un cuvânt multă vreme. Au trecut ani de atunci şi durerea e la fel de vie.”

„Ridicaţi-i o biserică lui Daniel!”

Pentru că toate le aminteau de el, casa, mobila, hainele, cărţile, caseta video unde apărea Daniel, plin de viaţă zâmbind la o petrecere, preotul şi preoteasa au decis să se mute la mânăstirea Crasna din Prahova şi să nu mai iasă niciodată în lumea rea care le-a răpit unicul fiu. Gabriela, fata lor, urma să rămână cu bunicii de la Buzău. Auzind că cei doi vor să se călugărească, Arhiepiscopul Teodosie Snagoveanul i-a chemat la Bucureşti şi le-a propus să ridice o mănăstire în memoria lui Daniel, care să poarte hramurile „Sfântul Prooroc Daniel și cei trei tineri” şi „Adormirea Maicii Domnului”. Le-a dat terenul din apropierea Pieţei Reşiţa şi binecuvântarea sa. Gabriela a fost cea care a grăbit hotărârea părinţilor: „Haideţi, mamă şi tată, să-i facem o biserică! Trebuie să-i îndepliniţi dorinţa!” Atunci, preotul Popoiag a vândut casa din Buzău şi s-a mutat la Bucureşti. Şi-a şters lacrimile de pe obraz şi a început totul de la zero. Speranţa încă trăia. „Când am ajuns prima oară aici, ne-am cam speriat, îşi aminteşte preoteasa. Pe locul actualei biserici se întindea un maidan pe care se plimbau câinii, mai veneau circarii şi, din când în când, adventişii, să vorbească oamenilor. Nici apă nu aveam. A fost greu.”

Preot paroh Benone Popoiag

Preot paroh Benone Popoiag

Cerul se spală de nori după furtună

Biserica provizorie din lemn a fost ridicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist. Când a fost gata lăcașul, părintele şi-a dat seama că n-are icoana Sfântului Daniel, aşa că a făcut o comandă specială, în Grecia. La scurt timp a primit icoanele, dar sfântul pictat avea un cercel în ureche, lucru care l-a făcut pe omul bisericii să stea pe gânduri: „Nu ştiam ce să fac. În icoană era cu cercel, pentru că Daniel fusese sclav la curtea lui Nabucodonosor, dar eu nu puteam să-l las aşa, ce-ar fi zis tinerii? Păi, dacă are sfântul Daniel cercel, noi de ce să n-avem?!” Aşa că părintele Popoiag a repictat icoanele. Parohia „Sf. Prooroc Daniel” se bucură azi de o intensă activitate misionară în rândul tinerilor. „Mulți adolescenți vin și fac orele de religie în interiorul bisericii, având în față exemplul sfinților și icoanele care sunt aici, spune părintele paroh. Încercăm să construim și un asezământ social pentru tineri, mai ales pentru cei defavorizați. Ajutăm familiile sărace, așa cum putem, e de datoria noastră și așa ar fi făcut și Daniel fiul meu. El iubea foarte mult oamenii, viața, credința.” Noul lăcaș de cult ce poartă hramul sfântului Prooroc Daniel și cei trei tineri este aproape finalizat, după cum ne-a spus părintele paroh Benone Popoiag. Mai rămâne de terminat turla care este făcută în proporție de 70%. Bunul Dumnezeu s-a îndurat de familia Popoiag, greu încercată de viaţă, dându-i un ţel sublim pentru care să lupte. Şi parcă suferinţa lor s-a transformat încet-încet, pe negândite, în speranţă, ca cerul care se spală de nori după furtună.

Daniel a scapăt viu din groapa cu lei

Icoana Sf. Prooroc Daniel

Icoana Sf. Prooroc Daniel

Când era copil, Daniel a fost dus rob în Iudeea. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Era un bărbat tare înţelept, frumos, iar iudeii credeau că este eunuc. În vremea celui mare imperiu al acelor timpuri, în fruntea căruia se afla regele Darius, Daniel a fost numit conducătorul unei provincii. Vâzând că se descurca foarte bine în orice situație, că era un om blând care se ruga la Dumnezeu tot timpul, cei apropiați regelui au început să-l urască căutând să scape de el. S-au dus la Darius și i-au spus:

-Rege! Toți oamenii din împărăția ta trebuie să ți se închine ție, nu lui Dumnezeu! De ce îl lași pe Daniel să facă altfel?

Pe Darius l-au uns la inimă vorbele ticluite ale dregătorilor și a poruncit ca timp de 30 de zile nimeni să nu se roage și să nu i se închine decât lui. Dușmanii lui l-au văzut și l-au pârât regelui că a încălcat porunca și că trebuie pedepsit fără milă. Soldații l-au luat pe Daniel și l-au azvârlit într-o groapă adâncă, unde erau câțiva lei sălbatici și flămânzi. Groapa a fost închisă, iar regele a poruncit să nu umble nimeni acolo până a doua zi. Toți erau convinși că leii îl vor sfâșâia pe Daniel. Dimineața, însă, minune! Din fundul gropii s-a auzit glasul lui Daniel, care era teafăr și nevătămat. Soldații i-au aruncat o frânghie și l-a scos afară. Nu avea o zgârietură! Atunci, regele Darius a spus:

-Mare este Dumnezeul tău, Daniele! Cum ai scăpat cu viață de acești lei însetați de sânge?

Și frumosul Daniel i-a răspuns:

-Maria ta, Dumnezeu a văzut că nu am nici o vină și că pe nedrept ați vrut pieirea mea. De aceea s-a milostivit de mine și m-a scăpat teafăr.

Realizând că acesta este adevărul, regele Darius a poruncit să fie aruncați la lei toți conducătorii și dregătorii care complotaseră împotriva Proorocului Daniel. Leii s-au năpustit asupra lor și i-au făcut fărâme. (Daniela și Gabriel Mateescu)

Comments

comments

Despre Razvan Mateescu

este autorul a peste 1000 de reportaje publicate pe parcursul a două decenii în presa scrisă, în cele mai importante cotidiene centrale. A colaborat la mai multe publicații bucureștene cu articole pe teme de credință, societate, turism, oameni deosebiți. În anul 2006 jurnalistul a primit, împreună cu soţia lui, Dana Fodor, premiul pentru Faptul Divers Pozitiv.