Cum s-au măcelărit două bande de tâlhari din cauza unei femei

Printre întîmplările dramatice consemnate în arhivele Poliției Române se numără și evenimentele care au avut loc în vara anului 1945,  cînd Bucureştii au fost loviţi de un val mare de […]

Printre întîmplările dramatice consemnate în arhivele Poliției Române se numără și evenimentele care au avut loc în vara anului 1945,  cînd Bucureştii au fost loviţi de un val mare de crime. Toate omorurile se petreceau noaptea. Victimele erau numai bărbaţi tineri. Duse la morgă, trupurile neînsufleţite aveau să fie cercetate amănunţit de către medicii legişti. Ei au constatat că fiecare cadavru primise cel puţin 10 gloanţe de fabricaţie sovietică. Cum numărul împuşcaţilor adunaţi de pe străzile Capitalei se apropia de cinsprezece, iar circumscripţiile de poliţie nu găseau criminalii a fost trimis comisarul Eugen Alimănescu să preia dosarele şi să elucideze faptele. Care putea fi mobilul crimelor?

„Am să-i împrăştii pe pereţi creierii lui „Hitler”!

Se zvonea că asasinii ar fi ofiţeri sovietici. Începînd cercetările, comisarul s-a gîndit că aproape jumătate din numărul celor împuşcaţi noaptea de către presupuşii militari figurau în evidenţele poliţiei ca recidivişti. Ipoteza lui Alimănescu a fost că lanţul de crime era rezultatul unei răfuieli iscate din motive necunoscute între bandiţii din Bucureşti. Mergînd pe acest fir, comisarul s-a trezit în faţa unei situaţii inedite. Cu ajutorul informatorilor săi secreţi, el a reuşit să stabilească identitatea ucigaşilor. Erau tîlhari bucureşteni care făceau parte din bandele lui Gică Cioc zis „Balaurul”, un ţigan feroce din Ferentari şi Sandu Moise, poreclit „Hitler” deoarece avea o mustaţă ca a celebrului dictator nazist şi era extrem de violent. Fiecare dintre membrii bandelor era înarmat pînă în dinţi. Aceste două grupări erau rivale şi îşi disputau diferite zone rău famate din Bucureşti. Furau, spărgeau locuinţe, tîlhăreau şi ucideau cu mare plăcere. Aveau la activ ani grei de puşcărie. Cercetînd şi interogînd diverşi cetăţeni, locuitori ai cartierelor mărginaşe şi care îi cunoşteau pe capii bandelor, oamenii lui Alimănescu au aflat că cele două grupări erau în conflict din cauza lui „Hitler”. El se lăuda peste tot, în cîrciumi şi-n restaurante, că e mult mai puternic decît Gică-Cioc, mai bogat şi mai respectat de bucureşteni şi de hoţi. Ca să-i demonstreze cît e de tare o fură şi pe iubita lui Gică Cioc, „cel mai sacru amor” al acestuia. Femeia, o ţigancă frumoasă de pica şi căreia îi plăceau distracţiile şi bărbaţii respectaţi a acceptat imediat să fie amanta lui „Hitler”. Turbat, Gică Cioc, a jurat că-i va mazili pe toţi adversarii, iar apoi o va ucide şi pe trădătoarea ticăloasă. „Am să-i împrăştii pe pereţi creierii lui „Hitler”, iar pe rapandulă o ucid cu mîna mea. Îi scot maţele şi o las să crape de durere!” ameninţa el de fiecare dată cînd avea ocazia.

Măcelul de la crîşmă

„Hitler” nu s-a sinchisit prea mult de faptul că era căutat de oamenii lui Gică Cioc. El se plimba în văzul lumii cu amanta, îi cumpăra cercei din aur şi mărgele, petrecea cu lăutari, jefuia chiar pe teritoriul rivalului şi omora pe oricine i se împortrivea. Dorea cu tot dinadinsul să demonstreze celor din jur şi mai ales ibovnicii lui că e puternic. După un timp, însă, a observat că încep să-i dispară oamenii. Erau găsiţi ciuruiţi pe stradă. „Aha! carevasăzică Gică Cioc se răzbună. Ei, lasă că o să mă răzbun şi eu!”, a zis banditul şi s-a pregătit de război. Atunci au început să moară oameni şi din banda adversă. Prinderea infractorilor nu era uşoară pentru că lipseau dovezile, iar indivizii erau extrem de violenţi. În noaptea de Revelion iscoadele comisarului l-au anunţat pe acesta prin telefon că „Hitler” petrece într-o companie de femei la crîşma „La Colonelul” de pe Calea Călăraşi, un local mic frecventat de lumea interlopă. Alimănescu şi-a luat oamenii şi a pornit imediat cu scopul de a-l aresta pe infractor. Potrivit tacticii sale, comisarul a înconjurat localul avînd grijă să nu existe nici o ieşire nesupravegheată. Ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu, Alimănescu şi-a pregătit asaltul surpriză efectuat pe toate uşile deodată. Dar stupoare! În clipele acelea din local s-au auzit urlete şi focuri de armă. Dîndu-şi seama că în incinta restaurantului nu se mai putea pătrunde prin surprindere şi că infractorii se măcelăreau între ei, Alimănescu a schimbat tactica, scutindu-şi oamenii de gloanţele tîlharilor. A aşteptat afară pînă au ieşit toate persoanele din local. Intrînd înăuntru după cîtva timp, poliţiştii au fost martorii unui adevărat masacru. Nu mai aveau pe cine să aresteze. Bandiţii se omorîseră între ei. „Hitler” zăcea cu creierii pe masă, înconjurat de patru membrii ai bandei sale şi de trei femei. Morţi toţi. O a patra damă, chiar fosta iubită a lui Gică Cioc, care a apucat să se tîrască pînă în faţa intrării, avea pîntecul sfîşiat şi intestinele scoase afară. A decedat şi ea după o oră de chinuri. În partea opusă a restaurantului, Gică Cioc, zis Balaurul, murise cu picioarele desfăcute, împuşcat în gură şi-n ochiul stîng. Parcă rîdea. Alţi şase membrii ai bandei lui erau şi ei ciuruiţi. Alimănescu a avut un surîs amar: Balaurul s-a ţinut de cuvînt. Chiar dacă a trebuit să moară şi el…
Dana Fodor
Răzvan Mateescu,

(și cu ajutorul vestitului colonel Traian Tandin)

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.