Pisicile spun lucruri trasnite!

Frumoase, inteligente, curate și iubitoare, pisicile sunt pentru mulți dintre noi cele mai potrivite partenere de joacă și de companie. Totuși, uneori, pot avea un comportament straniu, care ne pune […]

Frumoase, inteligente, curate și iubitoare, pisicile sunt pentru mulți dintre noi cele mai potrivite partenere de joacă și de companie. Totuși, uneori, pot avea un comportament straniu, care ne pune pe gânduri.

„Miaau, sunt bolnavă de dorul tău!”

Felinele sănătoase sunt foarte atente, reacționează la cel mai mic stimul, sunt extrem de curioase și cercetează orice colțișor, s-ar juca toată ziua dacă n-ar și obosi. Altele sunt foarte iubitoare, caută compania omului și contactul direct cu el, sunt dependente de acesta, își freacă blănița și obrajii de el, se cuibăresc în brațele lui sau dorm efectiv în pat, pe pernă, cu acesta. Sunt genul de pisici sedentare, leneșe, care nu s-ar cățăra în copaci pentru nimic în lume. Dacă stăpânul lor iubit lipsește câtva timp de acasă, ele se pot îmbolnăvi chiar. Un alt fel de pisici sunt acelea fricoase, cărora le e teamă de orice. Ele evită contactul cu omul, fug doar când acesta trece prin apropiere sau îi aud vocea. Atunci când sunt capturate (foarte greu, e drept!) bietele de ele sunt efectiv terorizate, tremură, plâng, se zbat. Cum sunt atinse de om sau luate în brațe, încep să aibă reacții spontante: diaree, micțiuni, vărsături sau sincope. Specialiștii cred că astfel de comportamente sunt determinate de o agresiune puternică asupra animalului, care rămâne multă vreme cu o spaimă cumplită.

„Nu mă atinge, că te zgârii!

Pisicile agresive față de om îl înfruntă. Refuză, ca și cele fricoase, contactul cu acesta, însă ele nu fug niciodată din fața lui. Dacă el întinde mâna spre ele sau le vorbește, pisicile agresive trec la acțiuni de intimidare. Omul este dușmanul pe care trebuie să-l înfrunte, așa că sar să-l zgârie, ori îl scuipă și scot miorlăituri înfricoșătoare de atac. Un alt tip de caracter îl au mâțele hiperagresive, care sunt în alertă continuă și reacționează violent la orice perturbare a mediului. Ele își agresează anturajul sau fug definitiv din acel loc.

Mediul înconjurător are o mare importanță în constituirea caracterului puiului de pisică, dar această influență este controlată în mare parte de mamă, care are un rol major în nașterea și asimilarea experiențeleor trăite de puii ei.

Comportamentele supărătoare se dezvoltă în anumite perioade din viața pisicii: după înțărcare, în copilărie sau la pubertate.

Unele persistă până la o vârstă adultă, altele apar în timpul acestei perioade.

Pisica furăcioasă

Alte comportamente, neavând o cauză patologică, dar percepute de stăpan drept incomode, sunt obiectul unei îngrijiri medicale. Spre exemplu, pisica fură orice ai lăsa pe masă, se urcă acolo unde nu are voie, indiferent ce ai face în acest scop, zgârie canapeaua cu ghearele, cu toate că are dispozitive speciale pentru asemenea activitate, face perdelele ferfeniță, își face nevoile în ghivecele cu flori și nu la litieră, etc. Specialiștii spun că aceste comportamente perturbatoare sunt adesea independente de educația dată pisicii. Atunci când socializarea pisicii nu a fost realizată cum trebuie încep să apară diverse comportamente, normale pentru pisică, dar deviante în ochii stăpânului. Pisica zgârie în mod obsesiv, orice piesa de mobilier sau dă de-a dura un mic obiect întâlnit pe jos, până acesta ajunge în locuri imposibile sau până este distrus complet. Unele pisici sunt așa de obraznice, încât în timpul mesei sar în brațele stăpânului și-i fură mâncarea din farfurie sau chiar din mână.

Miorlauuu, sunt așa de agitată!”

Dacă până la o vârstă adultă pisica nu a învățat să-și inhibe tendința de a mușca, de a sări intempestiv la picioarele tuturor, ca un cățel, de a se cățăra oriunde, va trebui s-o reînvățăm să respecte aceste reguli. Pentru controlul agresivității, poate fi necesară o terapie chimică, așa că o vizită la veterinar este obligatorie. Hiperactivitatea pisicilor se manifestă ca o activitate dezorganizată și excesivă, extrem de incomodă pentru stăpâni. Se aseamănă oarecum cu ADHD. Perioadele de hiperactivitate se manifestă în circumstanțe determinate, în special noaptea, sau sunt generalizate. Mâța aleargă, se zbenguie și sare încontinuu, are o privire capie și este incapabilă să îndeplinească o activitate stabilă, cum ar fi toaleta zilnică. Specialiștii cred că există adesea o predispoziție ereditară și congenitală la aceste comportamente.

Pisica citește ziarul: ”Dom`le, ce neatenti sunt ziaristii astia, pana si numele din titlu mi l-au gresit. Pe mine ma cheama Ițic și nu Ițu!”

Gică, un motan castrat (poveste cu tâlc)

A fost odată ca niciodată o băbuță amărâtă. Ea avea un motan, pe care îl iubea foarte mult. Într-o zi, stătea în fața casei ei dărăpănate, ținându-și în brațe cotoiul, care se numea Gică. Deodată, de nicăieri, apare o zână care-i zice:

-Mamaie, pentru că ai dus o viață cuminte și ai un suflet bun, îți voi îndeplini trei dorințe!

Băbuța se gândește și se gândește, apoi spune:

-Măi, zâno, aș vrea să fiu bogată!

Zâna zâmbește și, cu ajutorul baghetei magice, transformă casa sărăcăcioasă într-o vilă somptuoasă și o umple pe bătrână de bani.

-Acum doresc să fiu tânără, frumoasă și foarte inteligentă!

„Clinc!”, dă zâna cu bagheta a doua oară și baba se transformă într-o tipă superbă.

-Ultima dorință, mamaie, că mă grăbesc!, a spus zâna căscând.

-Aș vrea să-l transformi pe Gică în cel mai mișto bărbat de pe pământ!

Zâna, „Clinc”!, îi îndeplinește și ultima dorință, apoi dispare, că avea multă treabă. Câteva clipe mai târziu, gagica superbă privea fascinată în ochii adânci ai ravisantului Gică, fostul motan. Când să-l îmbrățișeze și să treacă la activități mai importante, ăsta îi șoptește dulce la ureche:

-Așa-i că acum îți pare rău că m-ai castrat, deșteapto!

(Dana Fodor Mateescu)

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.