Povestea celei mai crude moldovence: şapte crime în trei ani

În galeria marilor infractori şi criminali din arhivele Poliției Române şi-a găsit un loc de „cinste” şi o femeie simplă din Bucuovina, ţărancă din Fundul Moldovei, judeţul Câmpulung, în vârstă […]

În galeria marilor infractori şi criminali din arhivele Poliției Române şi-a găsit un loc de „cinste” şi o femeie simplă din Bucuovina, ţărancă din Fundul Moldovei, judeţul Câmpulung, în vârstă de 49 de ani. Ziarele vremii au relatat pe larg despre odioasele crime săvârşite la sfârșitul anilor 20 de Axenia Varlam (născută Moroşan). În decursul a trei ani, ea a ucis şapte persoane: pe sora, tatăl, mama şi pe cei patru copii ai ei. Însetată de cât mai mult sânge, Axenia a mai încercat să o ucidă şi pe servitoarea familiei care fusese martoră la una dintre crime, dar aceasta a avut noroc şi a scăpat cu viaţă.

Fata frumoasă şi fata urâtă

Axenia a fost întotdeauna invidioasă pe sora ei cea mare, Irina. Era mai frumoasă, toată lumea o iubea şi băieţii din sat aveau ochi numai şi numai pentru dânsa. La Axenia nu se prea uita nimeni şi rămânea mai mereu singură în faţa porţii, cu ochii înlăcrimaţi. Ura mocnea! Avea mare ciudă pe soră-sa. Ar fi dat orice s-o vadă în copârşeu, cu mâinile ei albe şi fine puse binișor pe piept. Irina era bălaie, cu nişte ochi albaştri ca cerul oglindit în fântâna din faţa porţii. Axenia, în schimb, arăta cu totul altfel: negricioasă, cu părul rar şi adesea încâlcit, mustăcioasă, cu buze groase şi mereu umede, spre scârba flăcăilor, care, chiar beţi fiind, fugeau de ea ca dracul de tămâie. Axenia își ura și părinţii, oameni gospodari, avuţi, cu ograda plină de vite, grâne şi toate cele trebuincioase. De multe ori îi surprindea șușotind pe ascuns despre ea, pe bătătură: „Ehe, de-ar fi şi Axenia noastră la fel de destupată şi de frumoasă precum a ieşit Irinuca, tare bine ar fi! Că noi om muri curând și averea lor le rămâne. Da’ Axenia-i proastă rău, asta toacă fiece bănuţ, e leneșă, doarme pân la prânz, bagă în ea mâncare și e bună numai de blestemății. Nici la sfânta biserică nu merge! Nu ştiu cui i s-a izbit aşa, zău! Că nu seamănă cu noi defel! Și mai e și urâtă ca noaptea! Uneori mă sperii de ea când apare în ogradă!”, se plângea mumă-sa. Fata asculta şi sângele îi fierbea în vene! „Las’ că v-arăt io vouă puturoasă! O să vă iasă pe nas! Mă răzbun!” a zis ea, punând un plan monstruos la cale.

Sărac ca cucu-n gură…

Timpul a trecut, dar Axenia nu şi-a pus în aplicare ideile criminale. Irinuca s-a căsătorit cu cel mai frumos băiat din zonă, râvnit de toate fetele nemăritate, dar şi de muierile în toată firea. A făcut nuntă şi părinţii lor erau tare mulţumiţi şi fericiţi. Când i-a venit şi Axeniei sorocul, n-avea cu cine să se mărite. Nici unul dintre băieţi nu dorea să-şi unească destinul cu al ei. Fugeau toți. S-au dus anii şi deja era fată bătrână. Pe cât îi mergea Irinei de bine, pe atât se simţea ea mai rău! La 35 de ani n-avea nici un rost și se urâțea din ce în ce mai mult. Abia când l-a întâlnit pe Zaharia a simţit că renaşte. Nu pica el de frumos, dar pentru ea era bun! Lumea vorbea că el ar fi stat ani buni prin temniţă. Bărbatul, trecut de prima tinerețe, era cam prostălău și sărac ca cucu-n gură. Axenia s-a căsătorit cu el. Din cauza asta, părinţii ei nu au mai vrut să-i dea un bănuţ din averea lor, lăsând-o toată pe numele primei fete, Irina. Asta a fost picătura care a umplut definitiv paharul Axeniei. Le sunase ceasul!

Răzbunarea bocciei

Într-o zi, Axenia i-a destăinuit bărbatului ei ce are de gând să facă şi l-a rugat să o ajute. Fără să crâcnească şi cu gândul la avere, acesta a jurat că va fi lângă ea tot timpul. Axenia a făcut rost de un topor zdravăn şi a aşteptat momentul oportun. Mai întâi a sfârtecat-o pe frumuseţea de soră-sa. A pândit-o până ce aceasta s-a dus cu treburi la stâna familiei, situată undeva pe Obcina-Ursului. Zaharia a stat într-un boschet şi a privit îngrozit măcelul. Prima dată, Axenia i-a tras una Irinei cu tăişul exact în creştetul capului, care a pârâit ca un bostan copt. Nu s-a săturat numai cu atât şi a început s-o ciopârţească pe faţă, „ca să nu mai fie ea aşa de frumoasă”. Abia după ce a obosit s-a oprit. Au îngropat-o ceva mai încolo, la marginea pădurii. Dar mai trebuia să moară cineva. După câtva timp, au urmat părinţii, pe care îi considera vinovaţi pentru eşecurile şi urâţenia ei. Şi aceştia şi-au găsit moartea în acelaşi mod fioros: hăcuiţi fără milă cu toporul şi îngropaţi în pământ. La ultima dintre crime a fost prin preajmă servitoarea familiei, Rahira Hăisan care a văzut cum Axenia, râzând de plăcere, tocmai o decapita pe maică-sa. Rahira bănuia de mai multă vreme că ea ar fi ucis-o pe Irina, deoarece găsise la marginea pădurii nişte oase de om. Îi era însă frică să se ducă la jandarmi şi să reclame. Surprinsă de asasină în grajd, Rahira a fost atacată și ea cu toporul. Norocul femeii a fost că avea o constituţie mai voinică, iar Zaharia nu era prin preajmă, aşa că, leşinată fiind şi plină de sânge, părea moartă. Axenia a lăsat-o în grajd cu gândul s-o îngroape împreună cu bărbatul ei, în ziua următoare.

Peste cadavrele copiilor ei creşteau barabulele

Adunându-şi ultimele puteri, Rahira a părăsit stâna noaptea şi, ajungând cu greu la secţia de jandarmerie, denunţă ucigaşa. În cursul anchetei s-a dovedit că la primele două crime Axenia i-a fost complice soţul ei, Zaharia. La puţin timp după arestare, 4 iulie 1928, criminala a încercat să se sustragă judecăţii tăindu-şi venele, dar a fost salvată la timp. În rechizitoriul său, procurorul I. Mătăsaru a făcut-o răspunzătoare şi de moartea celor patru fii ai săi, toţi ucişi cu sânge rece, încă de pe vremea când se aflau în faşă. Cadavrele lor au fost descoperite îngropate în grădină. Peste ele, Zaharia plantase, fără nici o remuşcare, barabule (cartofi). Juraţii au găsit-o vinovată pe Axenia Varlam de toate crimele de care a fost acuzată, plus uciderea celor patru copii. În şedinţa din 26 octombrie 1929 preşedintele Curţii, dr. C. Iacubovici-Boldişor a pronunţat sentinţa: fioroasa criminală a fost condamnată la temniţă pe viaţă. Soţul ei, Zaharia Varlam a fost şi el condamnat la 15 ani de temniţă pentru complicitate la două dintre crime. Întrebată de judecător de ce a omorât atâţia oameni și pe propriii ei copii, Axenia a răspuns senină: „Îmi stăteau în cale!” (Dana Fodor/ Răzvan Mateescu)

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.