Prof dr. Ana Aslan – secretul tinereții

Românii au fost primii din lume care au înfiinţat un Institut de Gerontologie și Geriatrie, în anul 1952, la inițiativa celebrei prof. dr. Ana Aslan. Se punea pentru prima dată...

Românii au fost primii din lume care au înfiinţat un Institut de Gerontologie și Geriatrie, în anul 1952, la inițiativa celebrei prof. dr. Ana Aslan. Se punea pentru prima dată problema găsirii unei soluţii de prelungire a vieţii oamenilor, dar şi de îmbunătăţire a ei.

Putem trăi 120 de ani?

Există medici în România care sunt convinşi că viaţa nu este un drum cu sens unic. Cred în întinerire, mai ales în cea biologică. Dacă are grijă de corpul şi de mintea lui, un om poate trăi în jur de 120 de ani. Media de viaţă în ţara noastră este de 65 de ani la bărbaţi şi 70 la femei.

Ana Aslan în studenție

Ana Aslan în studenție

Potrivit datelor statistice oficiale, procesul de îmbătrânire demografică în România este în plină desfăşurare. Studiile pe termen scurt şi mediu legate de îmbătrânirea populaţiei relevă faptul că în condiţiile unei fertilităţi reduse şi a unei mortalităţi la nivel ridicat, în următorii ani vom asista la o scădere dramatică a populaţiei României, urmând ca în anul 2050, aceasta să ajungă până la 15 milioane de locuitori. În aceste condiţii, ponderea persoanelor de vârsta a treia urmând să reprezinte 20,3% din totalul populaţiei. Acest lucru înseamnă că problemele şi nevoile sociale ale vârstnicilor vor trebui să facă obiectul unor sisteme de sprijin şi protecţie. Cercetarea procesului de îmbătrânire sub aspect medico-social, economic, psihologic, ecologic şi cultural, conturează domeniul de activitate al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie „Ana Aslan” din Bucureşti.

Bătrâneţea se previne din tinereţe

În anul 1952, la iniţiativa profesoare Ana Aslan a luat fiinţă Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie (INGG), care-i poartă astăzi numele. În general, persoanele care trec de la vârsta a doua la a treia au mari probleme, ele nu ar trebui să devină dependente medical sau social. Pentru aceasta ele au nevoie de ajutor. Institutul „Ana Aslan” este primul de acest gen înfiinţat în lume şi cuprinde secţii clinice de terapie geriatrică, o policlinică complexă, laboratoare de cercetare în domeniul îmbătrânirii şi gerontologiei sociale, precum şi o şcoală în care s-au format numeroase cadre medicale de specialitate. Continuatorii activităţii Anei Aslan în domeniul geriatriei au dus numele României în lume. De abia în anul 1975 avea să se înfiinţeze un institut similar şi în SUA. La INGG există un program de prevenire a bătrâneţii. Specialiștii spun că factorii de risc apar înainte de vârsta a treia, adică în jurul a 40 de ani (hipertensiune arterială, diabet, obezitate, sedentarism). Acestea, dacă sunt depistate din timp, nu se mai transformă în boli. Spre exemplu, în SUA e foarte bine monitorizată hipertensiunea arterială, (încă de la 40 de ani!), ceea ce a dus la o scădere cu 30 % a accidentelor vasculare cerebrale. În general, după ce omul împlineşte 60 de ani, apar diverse afecţinui, boli cronice, greu de tratat. E vorbă înețeleaptă care zice că bătrâneţea se previne încă din tinereţe și nu trebuie s-o uităm!

Creierul trebuie pus la muncă!

Principalul organ urmărit în studierea procesului de îmbătrânire este creierul. Nu cu mult timp în urmă se credea că neuronii nu se regenerează, dar, după ultimele cercetări ale ştiinţei, s-a descoperit că este o idee greşită. Cel puţin pentru două funcţii, care sunt foarte importante în viaţă, atenţia şi memoria, celulele se regenerează, dar în funcţie de cât este pus la muncă creierul. Cu cât acesta este solicitat mai des, memoria şi atenţia vor funcţiona la parametri normali. În Guiness Book este prezentat cazul unui cioban din Italia, în vârstă de 112 ani, care avea în grijă 1200 de oi. De la 7 ani făcea acest lucru, cu acelaşi randament. Nimic nu s-a schimbat în viaţa lui, era calm, liniştit, îşi vedea de treabă, fără supărări majore. Creierul a rezistat foarte mult. În momentul în care un inginer, avocat, sau medic, cu o funcţie importantă în tinereţe, ce a necesitat un efort intelectual mărit din partea creierului, iese la pensie, apare o stare depresivă cu tendinţă de izolare. Omul simte că nu mai e folositor, se retrage în cochilia lui, vede că a îmbătrânit. Ieşirea la pensie este greu suportată şi, în unele cazuri, se poate ajunge chiar la demenţă. Cu cât tratamentul este aplicat mai devreme, cu atât mai mult se poate realiza amânarea îmbătrânirii, prelungirea vieţii şi asigurarea unei calităţi mai bune a ei.

Celula minune e în noi

Medicii gerontologi intervin în momentul de trecere spre bătrânețe. Cea de-a doua preocupare lor este îmbunătăţirea calităţii vieţii. Creierul trebuie obişnuit să lucreze în continuare, pentru că dacă el leneveşte, nu se mai produce regenerarea neuronală şi organismul moare, încetul cu încetul. Totul pleacă de la spirit. S-a demonstrat de curând că celula regeneratoare STEM, care este o celulă embrionară (se prelevează de la embrioni sau din cordonul ombilical), când ajunge la locul unde există o leziune, se transformă în tipul de celulă care e bolnavă. Repară deficitul existent. S-a descoperit că există o astfel de celulă şi la creier, în special în două zone foarte importante, unde se reglează memoria şi atenţia. Dar fiecare dintre noi avem capacitatea de a produce această celulă binefăcătoare! Ea regenerează neuronul atâta timp cât omul are aceeaşi activitate, cât îşi foloseşte creierul. În momentul în care el nu mai citeşte, nu mai este preocupat, nu-l mai interesează nimic, atunci celula STEM nu mai acţionează şi încetul cu încetul memoria scade, capacitatea de a înţelege anumite lucruri se diminuează şi omul îmbătrâneşte pe zi ce trece. În accidentele vasculare, unde s-a produs o leziune, celula inteligentă STEM se duce acolo şi reface din neuronii care sunt afectaţi.

Gerovitalul și Aslavitalul au revoluționat lumea medicală

Prof. Dr. Ana Aslan a dus o muncă asiduă alături de farmacista Elena Polovrăgeanu, elaborând cu succes vestitul Gerovital H3, care a revoluţionat întreaga lumea medicală. Acesta este un medicament care se foloseşte şi astăzi în multe ţări din lume şi care are efecte senzaţionale. Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic care intervine în mecanismele de îmbătrânire la nivel molecular, dar şi geriatric datorită acţiunii sale asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale vârstei a treia. În anul 1960, prof. Ana Aslan a început experimentarea unui produs care a făcut furori pe tot globul: Aslavitalul. Acesta, pe lângă procaină, conţine şi un factor activator al sistemului nervos şi al aparatului cardiovascular. Influenţa complexă asupra procesului de îmbătrânire a sistemelor de reglare şi a bolilor cronice degenerative face din terapia cu Gerovital H3 şi Aslavital o medicaţie complexă cu largă aplicabilitate în geriatrie. Aceste produse se recomandă în tratamentul bătrâneţii şi al bolilor cronice asociate acesteia, în profilaxia şi tratamentul îmbătrânirii precoce şi accelerate. Se aplică profilactic persoanelor între 45 şi 60 de ani, pe baza metodei şi a eventualelor particularităţi ale fiecăruia. Tratamentul curativ se administrează vârstnicilor suferinzi de reumatism cronic degenerativ, cu stări depresive şi anxietate, boala Parkinson, osteoporoză, arterite, distrofii neuromusculare. Tratamentul cu Gerovital H3 şi Aslavital are efecte antidepresive, de îmbunătăţire a memoriei şi a atenţiei, a percepţiei vizuale, auditive şi olfactive, îmbunătăţirea echilibrului psihic şi neurovegetativ, creşterea şi repigmentarea părului, mobilitatea articulaţiilor, normalizarea tensiunii arteriale.

Dată în judecată pentru că nu percepea taxe pacienților

Pe lângă asistenţa medicală, prof. Ana Aslan a înfiinţat un cămin de bătrâni numit „staţionarul de lungă durată” care a funcţionat timp de 30 de ani. Aşezământul oferea condiţii de viaţă decente, care să nu rănească demnitatea celor ajunşi aici. Bătrâni singuri, părăsiţi de familie, azvârliţi în stradă, au găsit pe vremea lui Ceauşescu la Institutul de Geriatrie un adăpost şi o familie. Şi pentru că Ana Aslan a refuzat cu obstinaţie perceperea de taxe de la aceşti pacienţi, pe care îi numea „copiii mei de suflet”, Colegiul de Partid, autoritatea morală supremă în România socialistă, a găsit cu cale să-i impute un milion şi cinci sute de mii de lei, în anul 1978, reprezentând contravaloarea şederii bătrânilor internaţi acolo de la înfiinţarea institutului (1952). Purtată timp de 7 ani prin sălile tribunalului, Ana Aslan este achitată abia în decembrie 1987, cu cinci luni înainte de a muri. La acea dată, medicamentele şi metodele de tratament ale vestitei profesoare, care depăşiseră de mult graniţele ţării, aduceau statului român 17 milioane de dolari, anual.

Claudia Cardinale, Pablo Neruda și Chaplin au fost pacienții Anei Aslan

În istoria medicinii nici un medic nu a fost atât de solicitat de miile de pacienţi şi interlocutori. Împăraţi, regi, şefi de stat, scriitori celebri ai timpului, vedete ale scenei şi ale ecranului din întreaga lume, ziarişti, dar şi pacienţi obişnuiţi, au trecut prin mâinele distinsei profesoare. În faţa bolnavului, dr. Ana Aslan dorea, parcă, să oprească timpul în loc, în încercarea de a aduce uşurarea celui aflat în suferinţă. Secretul profesoarei? Contactul direct cu pacientul. Scriitorul laureat al Nobelului, Pablo Neruda, actrița Claudia Cardinale, premierul indian Indira Ghandi, Mareşalul de Gaulle, Regele Fhad al Arabiei Saudite, Generalul Franco, Mareşalul Tito, actrița Marlene Dietrich, pictorul de geniu Salvador Dali, vedeta filmului mut Lilian Ghish, miliardarul Aristotel Onasis, soția lui JFK, Jaqueline Kenedy, Charlie Chaplin, sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute personalităţi ale secolului pe care le-a tratat Ana Aslan de-a lungul timpului şi care au vizitat clinica de geriatrie din România.

Elena Ceauşescu i-a refuzat ultimele dorințe

Primită cu respect de regi şi preşedinţi din toată lumea, la ea în ţară era privită cu scepticism de clanul Ceauşescu pentru că adăpostise în căminul de bătrâni personalităţi „burgheze”, membri ai familiilor unor proscriși precum: Şuţu, Mihalache, Ghica şi Duca. Dictatorii aveau o ură nestăvilită faţă de bătrâni şi nu admiteau sub nici o formă ideea că şi ei făceau parte dintre persoanele de vârsta a treia. Se considerau tineri, însă n-au ezitat să-şi trateze părinţii la acest institut. Atunci când a murit Ana Aslan, răpusă de o necruţătoare boală, la 90 de ani, autorităţile române şi mai ales „cabinetul 2” i-au refuzat cu nesimţirea specifică ultimele dorinţe: să fie înmormântată creştineşte, cu preot şi să fie depusă alături de mama şi fratele ei. Jalnică şi meschină răzbunare faţă de cea care fusese gloria ţării! Cotidianul „România Liberă” a primit dispoziţie ca, în afara necrologului dat de Institutul de Geriatrie, să nu publice nici un anunţ legat de moartea Anei Aslan, încercându-se astfel estomparea popularităţii de care s-a bucurat cercetătoarea. De la morga spitalului Elias, carul mortuar a dus rămăşiţele pământeşti ale celebrei savante la cimitirul Bellu, la care au luat cuvântul nu preoții, ci câţiva „tovarăşi de răspundere” din partid. Cu toate acestea, mii de oameni au însoţit-o pe ultimul drum, pe cea care s-a luptat toată viaţa să găsească leacul tinereţii veşnice. A doua zi, pe mormânt se putea vedea crucea creştinească, de lemn, purtând înscrisul: Ana Vasilichia Aslan, 1897-1988, care îi fusese pusă la căpătâi de un anonim, probabil în timpul nopţii. Un superb și ultim omagiu… (Dana Fodor Mateescu și Răzvan Mateescu/ fotografiile au fost preluate din volumul ANA ASLAN – In memoriam, apărut la Editura Istros – Muzeul Brăilei – 1997)

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.