Votați Nimeni – președinte!

După presupusul, dar și abruptul început pe rețeaua de socializare Facebook, protestul din Piața Universității a devenit un veritabil caleidoscop al revendicărilor, cu mult mai multe chiar decât numărul de participanți. Mii de oameni au venit azi din toată țara să manifesteze împotriva a ceea ce 200 de protestatari din Piața Universității huiduie de o săptâmână fără încetare. Aceleași țeluri, aceleași năzuințe, aceleași speranțe, dar fără a fi unitari, în ajunul sărbătorii Marii Uniri. Aceștia din urmă nu vor ca mișcarea lor să fie asociată cu marșul organizat de partidele de opoziție, chiar dacă, în esență, cererile corespund. „Jos Băsescu!” al opoziției e diferit de „Jos Băsescu!” al celor de la Universitate. Luând din zbor ideea, nici cei de la mitingul opoziției nu vor cu toții să fie asociați cu politicienii sub a căror baghetă defilează. Și ei spun că sunt cetățeni obișnuiți „și nu vor să lase impresia că este un miting politic”, conform RTV. Pentru a-și explica prezența mai timidă la miting, cei de la PSD au motivat că timpul a fost prea scurt pentru organizare, iar transportatorii de mitingiști s-au temut că le vor fi luate licențele. Precauție maximă! Ca să nu avem discuții! După ce în urmă cu câteva zile, liderul PSD declara că Băsescu s-a ascuns așa cum a făcut Hitler când au intrat rușii în Berlin, acum spiritul lui Che Guevara bântuie pe Kiseleff. El este înconjurat de câteva muze constănțene de toată splendoarea, care cer demisia guvernului și a președintelui. Că, zău, nu se mai poate! Ieri, protestatarii de la Universitate scandau numele lui Miron Cosma. Intrat în direct, pe un post tv, Miron a explicat că dacă n-ar fi avut interdicție în București, acum s-ar fi aflat alături de manifestanți. Dealtfel, la el în județ, cică mulți au strigat numele său, îndemnându-l să vină în Piața Universității. Ăsta da blestem! În „zona liberă de neocomunism” scăldată în sânge acum două decenii de ortaci, sa-l vezi pe Cosma protestând, iar în coastă sa-i stea pensionarii care la mineriada din 13 – 15 iunie 1990, aplaudau pe de pe trotuare echipele care luau la omor intelectualitatea țării și studenții. Semnalele sunt periculoase și nu conturează dinaintea celor ce-și cer drepturile în mod democratic figura niciunui lider politic în mod real, iar pârtia pentru alunecarea țării spre anarhie e pregătită. În cele din urmă, întreb și eu, ca să mă lămuresc buștean: îl vrem pe Ponta președinte? Pe Antonescu? Pe Vadim? Pe Dan Diaconescu? Pe Miron Cosma? Pe domnul Nimeni? (Răzvan Mateescu)