Poker cu îngeri – Dana Fodor –

„Toată lumea la paturi!” poruncea sora medicală, seara când stelele picau în paharele celor zece nebuni.   Apa, cu gust de haloperidol                                                                        lumina noptierele, feţele irecuperabililor, aşternuturile ude de nesomn. […]

„Toată lumea la paturi!”

poruncea sora medicală, seara

când stelele picau în paharele celor zece nebuni.

 

Apa, cu gust de haloperidol                                                                       

lumina noptierele,

feţele irecuperabililor,

aşternuturile ude de nesomn.

 

Pe la 12 veneau îngerii.

Cuminţi îşi spălau aripile în chiuvetele ciobite

mirosind a bromocet.

Aşa făceau mereu când intrau

pe scara de serviciu, nevăzuţi.

 

Era răcoare aici.

În aer mai pluteau stropi de ură:

„Stingeţi dracului lumina aia, voi n-auziţi?!”

țipa ca o vioară fărâmată sora-şefă.

 

Toţi o ştiau de frică.

Înfigea acul în carne tooocmai de sus

din cer!

 

La balamuc nebunii discutau în limba rusă cu îngerii

era mai poetică, râdeau:

„davai ceas, davai pistol”

şi „paşol na turbinca Vidma!”

 

Dar cine să-i creadă?

Nişte molii fără creier

lobotomizaţii lumii,

sodomizaţi cu graţie de soartă.

Nimeni nu ştia că

nebunii jucau cărți cu îngerii, seara.

Îi pieptănau,

iar la sfârșit, plângeau și cântau.

 

Singura lor bucurie,

după zeci de injecţii şi şocuri electrice,

era că intrau cu toţii în erecţie

ca spânzuraţii atârnaţi de ştreang.

 

Îngerii nu ziceau nimic.

Aruncau cărțile: fulluri de Ași și chinte Royale…

erau obosiţi

Prea câștigau întotdeauna.

Veneau de pe drumuri, prăfuiţi,

cu ciulini prin păr,

zgâriaţi pe obrajii de caisă.

mai fâlfâiau uşor din aripi, mai căscau.

„Hai să mergem! Mi-e somn!”

zicea unul dintre ei, ăla tânăr, descusut la o aripă…

 

Nebunii alergau după el prin saloane să i-o coasă

unul venea cu aţă, altul cu un ac,

cu ce găseau şi ei prin spitalul amorțit.

Cârpeau nebunii aripa îngeraşului înecat în somn.

Cântau și cârpeau.

 

Dimineaţa, după ce ieşeau pe geam, fâlfâind

în salon mirosea a caise prea coapte şi a pene umezite

Visele irecuperabililor adormeau și erau normale.

 

„Toată lumea, sculareeeaaa!”

Urla, din nou, sora-şefă, pe la şapte, ca jupuită de vie

ţinând între degete zece doze de haloperidol.

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.