Porecle de preoți din România

 Românul se pricepe cel mai bine la bârfă, la politică și la porecle. Asta e clar. Când eram mică și vorbeam tâmpenii sau nu eram cuminte, mamaia mă speria că […]

 Românul se pricepe cel mai bine la bârfă, la politică și la porecle. Asta e clar. Când eram mică și vorbeam tâmpenii sau nu eram cuminte, mamaia mă speria că îl cheamă pe Popa Cucu să-mi taie limba și să-mi pună piper pe ea. Îmi era așa de frică, încât amuțeam complet vreo 3 minute. Nu mai mult, că aveam memoria scurtă (cam 1bytes). Pe preot nu-l chema „Cucu”, ci altfel, dar lumea din cartier îl poreclise așa, pentru că, atunci când cânta „Doamne Miluiește, Doamne Miluiește”, făcea exact ca pasărea respectivă. Omul era bătrân-bătrân și avea un glas subțire, de soprană. Cucăia, săracul, într-un mod foarte ciudat, chiar hazliu. Să te ferască Ăl-de-Sus să-l chemi la vreo înmormântare! Povestea mamaia că râdeau oamenii cu lacrimi, apoi se îmbătau de durere. Era un fel de terapie în grup, popa plângea și el, alături de enoriași.

„Darth Vader” îi face ascultare lui „Țânțăreanu”…

Porecle preoțești există de multă vreme, ba chiar au intrat în literatura clasică și-n memoria colectivă: Popa Tanda, Popa Șapcă – haiducul, Popa Duhu, Popa Aramă, Popa Butoi, Popa Grasu, Popa Prostu, Popa Chioru și câți alți popi preacucernici, dar rămași încă neidentificați… Dar oricât de sobră și de supusă canoanelor ar fi lumea slujitorilor bisericii de la noi, există și printre cele sfinte puțin loc pentru umor. Până să devină preoți, elevii și studenții învățământului teologic mai păstrează câteva dintre obiceiurile aduse din lumea laică. Unul dintre acestea ar fi acela de a pune porecle profilor sau înalților prelați. Preafericitul Patriarh a fi primit și el una. I se mai zice și „Țânțăreanu”. Asta vine de la magnatul imobiliar, cu acest nume, iar tinerii viitori slujitori ai Domnului intuiesc și o asemănare și în ceea ce privește conturile bancare ale celor doi. Cât despre pasiunea pentru femei tinere și masaj thailandez, pe care o are afaceristul din Corbeanca, noi nu credem că îl bănuiește careva pe Întăistătătorul BOR. Regretatul Patriarh Teoctist avea și el vreo două porecle. I se spunea „Marele Alb”, „Zâna” sau „Mireasa”. Asta, sigur, datorită ținutei, a părului ca neaua, a ochilor blânzi și pentru că era o apariție frumoasă, ca de basm. De departe, cea mai dură poreclă o are Cuviosul Episcop Varsanufie Prahoveanu. În șoaptă, pe ascuns, i se spune „Bin Laden”. Probabil că din cauza bărbii înspicate, preaînaltul aduce cu temutul terorist. Unii îi mai zic și Darth Vader, asemănându-l cu personajul malefic din Războiul Stelelor, „ăla cu mască, de respiră greu”.

„Pisicuța”, „Sifon” și „Scaraoschi” sunt buni tovarăși

Porecla Preacucernicului Episcop Vicențiu e cea mai drăgălașă dintre toate. I se zice „Pisicuța”. Nu știm însă, de ce. Poate pentru că toarce? Lui Teodosie Snagoveanul studenții îi spun, pe furiș, „Sifon”. Alt episcop a fost poreclit „Scaraoschi”, iar un mediator al televiziunii de profil a Patriarhiei este numit „Șarpele cu ochelari”. Fostul director al Administrației cimitirelor, pr. Radu Dumitru, era numit „Preotul karatist”. El deține centura neagră în Shoto Ryu și a făcut față cu brio clanului groparilor din Bellu. Nu știm dacă i-a și provocat la o luptă concretă printre cruci, printre morminte, așa cum făcea comisarul Moldovan cu legionarul de Paraipan, dar ne putem imagina. Tot „Părintele karatist” este poreclit și Irineu, preotul de la SPP. Se spune că nici sfinția-sa nu e străin de artele marțiale, dar nu l-am văzut niciodată în acțiune. În județul Iași, există un preot căruia i se mai spune și „Popa-Nechează”. Asta nu pentru că face ca un armăsar, ci pentru că este un mare consumator de carne de cal. Unii cred că, de-a lungul vremii, el ar fi înghițit o herghelie întreagă, după cum relatează Ziarul de Iași. Iata mai jos ce poate face un preot (se pare) la mânie. Întregistrarea este din 5 martie 2012, iar locul actiunii, Aeroportul Otopeni din Bucuresti.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.