3.834

Scrisoare pentru București

Miroase tulburător a primăvară în Bucureștiul meu și NU VREAU să mai aud de moarte, de durere, de pensii mici, sinucideri, umilințe, restructurări, de parlamentari și afaceriști băgați la zdup… Zilele […]

Miroase tulburător a primăvară în Bucureștiul meu și NU VREAU să mai aud de moarte, de durere, de pensii mici, sinucideri, umilințe, restructurări, de parlamentari și afaceriști băgați la zdup… Zilele astea, orașul meu natal își zvârle de pe spinare țoalele grele, de iarnă, și-și trage pe el cămăși verzi, liliachii și roz și albe. O să-și pună ștrampii noi-nouți și, orice-ar zice cârcotașii, o să fie frumos, nebunul de el!

Mai are și străzi înfundate de noroaie, cam împuțite pe alocuri, munți de gunoaie, haite de maidanezi, case din chirpici, urâte ca dracu, dar situate, fix, în buricul lui, dar trebuie să-l înțelegem și pe el și să-l iertăm. Singur nu și le poate drege și curăța pe toate!

Primăvara, Bucureștiul meu e un pahar cu șampanie blondă. Diminețile sunt reci, domnișoare tulburate ușor de trecerea timpului, părăsite de iubiți, dar încă superbe, cu picioare lungi și suple. Intersecțiile lui sunt tablouri vii, cu țigănci colorate și flori.

Treceam, deunăzi, prin vechiul meu cartier (Titulescu-Banu-Manta) și, trezindu-mă pe una din străduțele mici, care se agață cu mânuțele de marele bulevard, am uitat unde mă duc, de ce sunt acolo și ce mai vreau, în general, de la lume. Casele, înghesuite una-ntr-alta ca niște bătrâne care au ieșit la soare să se încălzească, au rămas exact ca acum 100 de ani, cu îngerași și cariatide superbe, gorgone mutilate de timp (sau de zugravi nepricepuți), cu porți din fier forjat dantelat, cum nu mai face nimeni acum, cu ferestre înalte-înalte și înguste sau ochiuri de geam pe care te aștepți să se ivească o chip curios de fetiță. Pe străzile astea mi-am julit prima dată genunchii și am știut că mă aflu în București.

În centru, oamenii curg în sus și-n jos prin venele capitalei, ca hematiile, cu treabă. La Universitate doi tineri se țin de mână. Ea e blondă, el brun, dacă-i amesteci iese un cozonac cu stafide. În rest, totul e la fel ca-n alți ani: lumini verzui, statui, cerșetori triști, mame și copii, bătrâni eleganți, pantofi de firmă sau „bașcheți” plesniți, claxoane, lume multă. Primăvara străzile miros a familie, a zambile și-a ghiocei, a bucurie fără motiv, a cafea proaspăt măcinată și-a vanilie. Seara, se simte cel mai bine pielea catifelată a orașului meu. Are gust de ciocolată cu cremă de mentă. Își întinde brațele luuuung, mă cuprinde ca un iubit și, pătimaș mă sărută pe gură, apăsat, făcându-mă să mă scutur de frig și de uimire. Dacă aș mai avea un copil și ar fi băiat i-aș pune numele Bucurel. De la București… Hai să mai scriem și chestii frumoase despre locul în care trăim! Nu vreau să mă prefac și să nu recunosc unde e putred, dar măcar acum, când s-a ivit parșiva asta de Primăvară, cu ochii ei de veveriță, să fim veseli!

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

edituramateescu

Despre edituramateescu

a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu, reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise. Editura îşi propune să ofere cititorilor lucrări variate din toate domeniile vieţii cultural artistice, cu accent pe calitatea scriiturii şi respectarea limbii române.