Cum este când soții au religii diferite?

Spre deosebire de familiile obişnuite constituite din membrii ai aceleaşi comunităţi sociale şi religioase, cele etnic mixte se dovedesc mult mai durabile, conform unui studiu realizat de fundaţia „Armonia”. Explicaţia […]

Spre deosebire de familiile obişnuite constituite din membrii ai aceleaşi comunităţi sociale şi religioase, cele etnic mixte se dovedesc mult mai durabile, conform unui studiu realizat de fundaţia „Armonia”. Explicaţia rezidă în faptul că o căsătorie de acest gen se realizează după multe căutări, iar sentimentele care îi leagă pe soţi au reuşit să străpungă zidul înălţat de prejudecăţile părinţilor sau ale celor din jur. Un alt avantaj este acela că odraslele unei familii mixte sînt de regulă crescute în spiritul a două popoare diferite din care fac parte părinţii lor, au acces la valorile culturale specifice ale acestora şi chiar vorbesc două limbi, nivelul lor intelectual fiind de cele mai multe ori ridicat.

O convieţuire armonioasă

Andreea Esca împreună cu soțul ei, Alexandre Eram

Exemplele celor care s-au căsătorit cu persoane de altă religie şi altă naţionalitate sînt destule în România. Andreea Esca, de pildă, s-a măritat cu un bărbat de origine franceză şi se pare că e foarte fericită. Fetiţa lor va vorbi fluent cel puţin două limbi. Deputatul Mădălin Voicu este însurat cu o româncă, el făcînd parte din etnia rromă. Cabral care e mulatru, de asemenea s-a căsătorit cu o româncă şi cei doi se înţeleg foarte bine. Odată cu spargerea barierelor impuse de vechea orînduire, numărul familiilor etnic-mixte constituite pe teritoriul României a crescut semnificativ. Unii părinţi de fete trăiesc sentimente ciudate atunci cînd se trezesc cuscrii cu persoane din Zair sau îndepărtata Chină, iar nunţile respective fac multă vreme obiectul bîrfei întregii comunităţi. Mireasa, din Feteşti şi ginerică din Khinshasa. Printre membrii fundaţiei „Armonia” se numără, alături de familii româno-maghiare, româno-germane, româno-turce, sau româno-rrome şi familii polonezo-turce, greco-evreieşti, etc, asociaţia implicîndu-se activ în desfăşurarea de programe caracteristice unei astfel de problematici. Se organizează spectacole, diverse manifestaţii socio-culturale, sînt aniversate cele mai longevive familii şi se fac studii socio-psihologice, respectîndu-se cu sfinţenie concepţia de familie şi locul pe care aceasta trebuie să-l ocupe în sînul unei comunităţi. Organizaţia este o forţă prin numărul de membrii (13 000 în 23 de filiale) şi calitatea acestora. Preşedinte de onoare al fundaţiei este chiar domnul Ion Iliescu. „Mobilul unei căsătorii etnic mixte îmbină factorii personali cu cei macro-sociali, este de părere Ştefan Berchi, secretar general al Fundaţiei Armonia. Pe lîngă înţelegere şi dragoste reciprocă, tînăra familie moşteneşte aptitudinile necesare reuşitei sociale, puterea de a asculta, dar şi de a-l impune pe partener atît familiei cît şi grupului de prieteni. Respectul faţă de etnia fiecăruia se reflectă în mod imediat odată cu apariţia copiilor, cărora le sînt oferite instrumente superioare de integrare într-un mediu multinaţional. Printre evenimentele fericite subiecţii le amintesc pe cele legate de căsătorie, naşterea copiilor, dar noi le considerăm mai importante pe cele legate de sărbătorile religioase.” Un avantaj este că sărbătorile religioase se ţin de două ori, pentru ambele rituri ale familiei de provenienţă. Celebrarea sărbătorilor, respectînd tradiţiile ambelor etnii, permite atît o îmbogăţire a patrimoniului individual cultural, dar mai ales reunirea întregii familii, indiferent de religie, într-o atmosferă lipsită de tensiuni, propice formării unei personalităţi armonioase pentru copii.

El musulman, ea ortodoxă

De regulă, asimilarea noului în viaţa celor mai multe din aceste familii, nu înseamnă o totală ruptură de obiceiurile lor, de practicile tradiţionale, de valorile înaintaşilor. Transmiterea obiectelor de podoabă, de cult, de artă, relicvele istorice naţionale dinspre comunităţile tulpini, capătă aceeaşi rezonanţă sentimentală în sufletul familiilor etnic mixte, comparabilă cu ceea ce întîlnim şi în căsniciile monoetnice. Dar ceea ce par a fi complet păstrate şi practicate în paralel şi fără amestec sînt reţetele, normele şi canoanele culinare ale celor două etnii. Dl. Baear Kiazim nepotul îndrăgitului rapsod popular de origine turcă, Grigore Kiazim, s-a căsătorit în urmă cu 25 de ani cu Dorina, o româncă neaoşă de pe meleaguri dobrogene. El musulman, ea ortodoxă. Părinţii lor au tot încercat să-i despartă la început, crezînd că nu se vor putea înţelege. Pînă la urmă dragostea a învins. Cînd au făcut nunta, tinerii nu s-au putut duce la Moschee, pentru că Imanul (preotul) nu ar fi fost de acord să-i cunune, fiind de religii diferite. Fiecare şi-a păstrat religia lui, cu sărbătorile şi datinile respective. „Ne-am înţeles foarte bine în căsnicie, mărturiseşte dl. Baear Kiazim. Rudele mele au acceptat-o pe Dorina, chiar dacă era de altă religie. În prezent locuim la părinţii ei. Şi unchiul meu, Grigore Kiazim a fost căsătorit cu o româncă şi a avut o viaţă fericită. Pe fiica mea o cheamă Cătălina Kiazim. E studentă la Istambul. Am învăţat-o şi limba română şi turcă. Am îmbinat toate tradiţiile şi ale mele şi ale soţiei. Ea a învăţat să-mi facă mîncărurile turceşti preferate: musaca, baclavale, sarailie, kulak çorbasí, (se pronunţă Kulak ciorbăsî). E un fel de ciorbă cu nişte perişoare mici înfăşurate în aluat. Se serveşte cu lămîie şi smîntînă. E foarte gustoasă.” Dl. Baear Kiazim respectă tradiţia musulmană şi nu mănîncă carne de porc. Nu fumează şi nu bea. Aceasta nu înseamnă că soţia lui nu face sarmale sau bucate tradiţionale româneşti. Dl. Baear îşi face rugăciunile la Moscheea din Măcin, ori de cîte ori are timp, pentru că munceşte foarte mult. Sărbătorile însă le respectă cu stricţe. „Este Ramadamul, care durează o lună şi înecepe în fiecare zi în zori şi se termină seara după apusul soarelui. În tot acest timp crediciosul nu are voie să mănînce nimic, să bea, să miroasă parfumuri, să fumeze sau să întreţină relaţii sexuale. Odată cu căderea nopţii toate aceste interdicţii se ridică. Apoi, eu respect şi Kurbam Bairamul, adică bairamul de dulce, unde turcii mănîncă multe prăjituri. În alte părţi ale lumii, la ora cinci după-amiaza, toţi musulmanii, îndiferent dacă se află la birou sau pe stradă, înghenunchează cu faţa spre Mecca şi se roagă. Au un covoraş special.” Familia dlui. Baear Kiazim, fiica şi soţia, respectă datinile turceşti, dar postesc numai înaintea sărbătorilor creştine. Ele se duc la biserică de Paşte, de Crăciun sau la diferite zile importante din calendarul ortodox. Botezul copiilor în cadrul familiilor mixte se face ţinîndu-se cont de dorinţa şi înţelegerea dintre părinţi. De pildă, primul urmaş va fi botezat în religia tatălui şi va avea nume turcesc, unguresc, bulgăresc sau evreiesc. Al doilea copil este botezat în credinţa mamei, creştin-ortodoxă, greco-catolică sau iudaică. „Eu am doi veri, continuă dl. Kiazim. Pe unul din ei îl cheamă Sevim, după tată care e turc, iar pe celălalt Decebal. Sînt fraţi buni, dar au nume diferite şi religii diferite. Amîndoi vorbesc turceşte şi româneşte. Sevim este musulman şi e circumcis. Decebal respectă religia ortodoxă, după mamă.”

Dana Fodor și Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.