Încă se mai fac avorturi empirice?

Dana Fodor Mateescu În România, peste 35% dintre femei au avut cel puțin un avort, la categoria de vârstă 18-32 de ani, procentul întreruperilor de sarcină fiind în scădere. Așa […]

Dana Fodor Mateescu

În România, peste 35% dintre femei au avut cel puțin un avort, la categoria de vârstă 18-32 de ani, procentul întreruperilor de sarcină fiind în scădere. Așa rezultă dintr-un sondaj realizat recent de Institutul pentru Politici Publice (IPP). Potrivit aceleiași surse, femeile din eșantionul cercetării, reprezentative la nivel național, au în general un nivel scăzut de educație sexuală, în domeniul sănătății reproducerii și cunosc foarte puține lucruri despre efectele folosirii mijloacelor de contracepție.

La coadă…

Din nefericire, în lipsa unei educaţii elementare şi învăţate de băbăciuni, şcolite la marginea şanţului, cum să scape de sarcinile nedorite, mai există în secolul 21 tinere care ajung, fie în mormânt, fie prin spitalele patriei, pe masa de operaţie. După tratamente îndelungi şi chinuitoare devin sterile. E suficient să tragi cu urechea în saloanele cabinetelor ginecologice particulare sau de stat şi să auzi cam ce discută femeile „păţite”. Astăzi, când sunt prezervative și la supermarket, când la toate farmaciile se găsesc anticoncepţionale, încă mai există intervenții empirice făcute de baba satului cu andreaua. Dimineaţă friguroasă și somnoroasă. București, maternitatea Panait Sârbu, la parter. În jur de 15 femei cu vârste cuprinse între 15 şi 40 de ani aşteaptă blajine să intre „la chiuretaj”, cu buletinul în mână. Sau în geantă. E o coadă ciudată, de parcă ar sta la ouă, pe vremea lui Ceașcă. Însă ele își vor ucide „ouăle” azi!

Multe sunt slabe, cu priviri goale, îmbrăcate prost. Fuste lungi, șlapi cu șosete, geci de piele jerpelite şi mirosind a ars. Altele sunt de la țară, supraponderale, cum mâini muncite și cearcăne sub ochi. Îşi fac curaj una alteia, mai spun bancuri. Le arde! Arată spre tavan dinţi cariaţi şi rari. Ies afară, din când în când, să traga o ţigară, de curaj!

Maria, Maria opreşte emoragia!

În hol, puriile le învaţă pe alea tinere cum să procedeze „data viitoare”: „Păi, voi sunteţi proaste rău, zice șoptit o muiere cam la vreo 44 de ani, creaţă și înfundată-n nas. Când ieream ca voi ne feream mai bine şi p-atunci era pericol, că ne urmărea Securitatea lu’ Ceauşescu. Făceam puşcărie, nu ca acu’. Io, cum rămâneam gravidă, luam piticu’ ăla dă piatră dân curte dă la tataia, că am doi, unu’ la poartă altu’ în grădină. Şi îl căram fo două ore, dă colo-colo. Mă podidea o emoragie, văleu! Îmi cânta soțu’, Costel: Maria, Maria opreşte emoragia! C-aseară cân’ am plecat, dă la tine dă sub pat/ Soţu’ tău s-a deşteptat şi-n stomac m-a-njunghiat. Io hohoteam şi tuleo! la spital: aoleo, dom’ doctor, mor. Da’ nu muream. În două zile ieream ca nouă. Îmi dădea şi concediu medical o săptămână, că aşa ierea p-atunci.”

O colegă de suferință, mai tinerică, o aude și-o pune la punct: „Auzi, mamaie? Da acu’ pen` ce veniși la chiuretaj? Nu mai cari piticu’?” Înfundata îi răspunde supărată: „Nu poci să-l mai țiu în brațe! Am probleme cu spatili, n-am voie să duc greutăți…Îl cară fiică-mea a mare, Esmeralda, mă-nțelegi? O să fie păruială pe pitici, că am bătătura plină de domnișoare, vai de viața mea! Am șase fete și toate-s tâmpite!”

Pelinul sau andreaua?

Vin asistentele. Apare şi medicul. Mare. Înalt. Frumos. Pe unele dintre paciente le cunoaşte deja. Sunt cliente vechi din capătul Giuleștiului. „Ce faci Aurico? Iar ai venit la mine? Nu ţi-am zis, fată, să iei anticoncepţionale? Vrei să rămâi fără uter?”

Aurica priveşte tălâmb, cu ochii uzi. „Săru’mâna, don doftor, uit mereu să le iau! Am memoria scurtă…”

Medicul dă din mână a lehamite. S-o fi săturat şi el. O asistentă drăguţă intră în salon şi le invită pe femei să vină la chiuretaj. Sala de operaţii e înspăimântătoare. Masa ginecologică, lumina albă, halate, sculele medicale. Miroase puternic a iod. Te ia cu leşin! Intră una dintre femei. E deschis un aparat de radio undeva. Sunt ştirile de la fix. În salon, celelalte au încremenit de spaimă. Chiar dacă sunt la al cinșpelea chiuretaj, tot le e frică. DOARE!

Fetele discută aprins până să le vină rândul. Își povestesc vieţile. Romane, nu alta! O tânără, care zice că vinde roșii în Ghencea, se plânge celorlalte: „Bărbaţii sunt nişte porci! Eu am rămas gravidă în februarie. Când i-am spus lui Gigi, a scos banii din buzunar pentru avort şi mi-a zis: Mareano, ăsta-i mărţişoru’ meu de 8 martie pentru tine! Auzi, nenorocitu’!”

Fetele schimbă leacuri băbeşti de ucis pruncii, de parcă ar fi rețete de mâncare. Se trezeşte și o blondă vorbind: „Numai cu 20 de aspirine topite într-un pahar de apă, rezolvi problema!” O alta, din patul de la fereastră, sare și ea: „Zău? Eu ştiam cu andreaua. Am o babă în bloc. Sau cu pelin. Fierbi o mână, până scade apa, după-aia bei. Da’ să fii în primele săptămâni, că dup-aia nu mai merge.”

A băgat poza lui Neluțu în vagin

Spiritele se încing. „Chiuretatele” dau sfaturi de coșmar „nechiuretatelor”. Se contrazic. Se ceartă. „Da’ ştiţi cum am avortat eu acu’ patru luni? se aude din fundul salonului. Am decupat capu’ lu’ bărbatu’ meu, din poza noastră de nuntă, și l-am vârât în… M-am luat după o mătușă din Bragadiru, aia m-a învățat să fac asta. Trei zile a stat bietu’ Neluțu acolo. După aia, mi s-a făcut rău! Am chemat salvarea şi…n-am mai ştiu nimic. M-am trezit la spital, cu perfuzii. Am scăpat de copil și era să dau în septicemie. Acu’ iar am rămas…”

Reţetele ucigaşe circulă ca otrava prin vene. „Cel mai bine e cu leandru! deschide gura o grasă. N-ai treabă. Bagi numa’ o frunză ş-aştepţi.” O ţigăncușă se piaptănă şi cântă ceva de jale. Alta îşi scoate pietrele din șlapi, cu unghia. Trebuie să le vină rândul și lor…

Pe hol miroase a tocană de la cantină, se aud linguri zăngănind, telefoane care sună, voci amestecate, râsete şi suspine. Ies din spital tremurând, mulțumindu-i asistentei medicale, cea care m-a ajutat să stau printre femeile ce-au hotărât să facă întrerupere de sarcină azi. Îmi simt hainele ude. Mi-e frică și nu știu de ce. Afară, mă ia în primire soarele dâmboviţean care zâmbește iute, lucind de după nori, ca o chiuretă…

Text scris în 2000, reactualizat cu date preluate de la IPP în 2012.

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.