Bine ați venit în Ferentexas!

De Gabriela Vlăsceanu Recunosc! Nu pot să mai suport…atmosfera din acest …cartier! Oamenii obișnuiți, normali, preocupaţi de viaţa de zi cu zi, discută despre preţurile şi ofertele de la piaţă, […]

De Gabriela Vlăsceanu

Recunosc! Nu pot să mai suport…atmosfera din acest …cartier! Oamenii obișnuiți, normali, preocupaţi de viaţa de zi cu zi, discută despre preţurile şi ofertele de la piaţă, despre copii, despre ştiri, despre vreme şi vremuri, despre serviciu… Cealaltă categorie, mai numeroasă, are pe buze coji de semințe, cuvinte porcoase, înjurături şi „afaceri” dubioase.

„Mamiii, ce înseamnă băga-mi-aș p…?”

Dar, ce mari „afaceri” au unii dintre ei! Ia să vedem: telefoane mobile furate şi cîte un kilogram de fier vechi vîndut la centrele speciale. Nu este cazul să vorbim despre „şmecherii” care au „biznisuri” şi „învîrteli”…grase. V-aţi dat seama despre ce cartier este vorba? Vestitul Ferentari sau, cum i se mai spune pe aici, Ferentexas. Aici, dacă nu faci abstracţie de „băga-mi-aş” şi „făcea-mi-ai” şi nu eşti autodidact, cu siguranţă, cazi în groapa…prostiei. Firește că şi în alte cartiere auzi expresii din astea, „filosofice”, dar, în Ferentexas e cu totul altfel… Aici, parcă și animalele înjură, pisicile, maidanezii, copacii, străzile, autobuzele, clădirile…Nu întorci bine capul că urechile percep, involuntar, numai…tîmpenii. Vai, de părinţii care doresc să-şi educe micuţii aşa cum trebuie! Îmi povestea o vecină care are o fetiţă de cinci anişori că, într-o zi, cînd a venit de la grădiniţă, micuţa a întrebat-o ce înseamnă „băga-mi-aş p…”. „Doamnă, am înlemnit! Sincer, n-am ştiut ce să-i răspund. I-am zis doar că este o prostie şi că, dacă o aude taică-su, o va bate….”, mi-a povestit femeia. Noroc că micuța nu a mai repetat înjurătura „învăţată” …la grădiniţă! Dar, biata mămică într-o altă zi a avut o altă…problemă cu fata. În vestitul autobuz 139, un „călător” supărat foc pe nevastă a ţipat mîndru: „Auzi, fă, să moară familia mea de nu te bat aci, să te vadă ăştia!!!” Fetiţa, după ce a remarcat cu voce tare că nenea ăla…miroase urît, şi-a întrebat mama: „Dar de ce să-i moară familia??? Chiar toată-toată?” Călătorii din jur au izbucnit în rîs…Vaaai, ce „amuzant” era! Tot în „legendara” maşină 139 nu este indicat, dacă eşti un om serios, să discuţi la mobil cu prietenii, şefii sau colegii de serviciu. Aceştia, vor auzi înjurături şi propoziţii care mai de care…mai mizerabile. Dar nu spuse de tine! Ci de călătorii din autobuz, care folosesc limbajul de maidan și urlă să-i audă toată…lumea, dacă se poate.

 „Hai la mama, Alfredo, mânca-te-ar canceru`!!!”

Zilnic, în faţa blocului nostru, se strînge o gaşcă de puştani cu vîrste între 5 şi 10 ani. Ar trebui să se joace, să alerge, să învețe poezii, cîntece… E drept, ei știu încă de la 2-3 ani, pe de rost, toate manelele posibile: Guță, Adi Minune și Prințesa de aur. Astea sunt modelele lor. Și fac tot ce văd la ăia mai mari…Copiază tot. Dumnezeule! Strigă după femei, fără să ţină cont că unele le-ar putea fi mame, înjură, scuipă…: „Ce ţi-aş face, de te-aş prinde…!”, „Făăă, ce bună eeeeeeşti!” și multe alte porcării specifice. Pînă şi o vînzătoare mai în vîrstă de la magazinul din colţ, sătulă de „limba” din Ferentari, abia aşteaptă să iasă la pensie: „Acum cîteva zile fata mea mi-a atras atenţia că nu mai vorbesc corect din punct de vedere gramatical. I-am zis să vină la magazin să vadă ce este aici. A venit şi după fix 20 de minute a plecat. S-a convins de ce am început să stau rău la capitolul gramatică…Aici te prostești.” Ce-i drept, la majoritatea magazinelor clienţii, şi cred că vă veţi da seama la ce clienţi mă refer, se exprimă cam așa: „Doamnaaaa, dă şi mie o bucată dîn aia…” Sau: „Dă şi mie două bomboane! Ori: „Auzi, doamna? Cît ie gumilii ălea? Am adus și sticlilii. Cît este două pîini?” Eeeei, Bine totuși că se adresează cu apelativul „Doamna”. Asta era important! În rest…Pentru mămicile de „cartier”, care au de crescut copii preșcolari, aici nu există expresia: „Fii cuminte!” și nici „Nu este frumos ceea ce faci!” Se aud doar urlete din toţi rărunchii: „Dă-te în … mea, Ronaldo!”, „băga-mi-aş” şi „făcea-mi-aş”, „îți rup capu` dă pă trup” sau „Hai la mama, Alfredo, mânca-te-ar canceru!”…Şi plozii repetă, ca la școală, după ele, de parcă ar învăţa alfabetul. La chioşcul de ziare mai apar puradei de 10-12 ani care o întreabă pe vînzătoare: „Doamnăăă, da’ ce scrie pă revistilii alea dă copii?”„Păi, tu nu ştii să citeşti? Nu mergi la şcoală?”, îi mai întreabă vînzătoarea. La început, copii mint, dar cînd văd că „doamna dă la chioşc” nu vrea să le citească titlurile de pe coperţile revistelor, micuţii cedează: „Aaa, mă duc la anu’!” Întrebarea este: „Care an…?”

Of, Doamne! Tot ce sper este să nu îmbătrînesc în acest cartier!

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.