Fetiţa fără copilărie…

De Gabriela Vlăsceanu -Gabrielo, vrei ca pentru vreo două luni să fiţi două Gabriele în casă? M-am uitat mirată la Valy, prietenul meu de acum cinci ani. -De ce mă […]

De Gabriela Vlăsceanu

-Gabrielo, vrei ca pentru vreo două luni să fiţi două Gabriele în casă?

M-am uitat mirată la Valy, prietenul meu de acum cinci ani.

-De ce mă priveşti aşa? Spune da sau nu? Tot vrei tu un copil şi stai acasă două luni!

La început m-a speriat ideea. I-am cerut să-mi explice despre ce este vorba.

-Secretara de la firma unde lucrez are o soră vitregă cu vîrsta de 12 ani. Mă tot bate la cap că aia mică umblă deja cu băieţi, că face prostii cu ei…Bietul copil!

Cînd Valy a pronunţat „bietul copil” am luat decizia pe loc. I-am „ordonat” zîmbind:

-Mîine dimineaţă să o aduci aici! Mă ocup eu de ea!

La vremea respectivă, locuiam cu prietenul meu, cu chirie, într-un apartament cu trei camere, la Gara de Nord. A doua zi am făcut cunoştinţă cu fetiţa. Ce încîntată am fost că ne chema la fel! Valy a plecat la serviciu şi eu am rămas cu Gaby. Era vară. Cînd am văzut ce papuci jerpeliţi purta şi ce murdară era pe picioare mi s-a strîns inima de milă. Am trimis-o, pe un ton calm, să se spele. Nu a zis nimic. S-a dus direct în baie. „Gata!”. Nu se spălase ea tocmai bine, dar n-am certat-o. „Acum mergem la Piaţa Matache să-ţi cumpăr cîte ceva! Pînă acolo, ia sandalele astea ale mele, fără toc. Noroc că purtam acelaşi număr. Ce fericită a fost, de parcă îi dădusem Soarele de pe cer. Am umblat vreo două ore prin magazine. I-am cumpărat o pereche de sandale, cinci tricouri şi două perechi de pantaloni. La pantaloni a fost mai greu…A vrut neapărat ceva… nu tocmai pentru vîrsta ei. I-am spus, însă: „Îl porţi numai cînd ieşi cu mine pe stradă. Nu discutăm…”. A dat din cap că a înţeles. Am ajuns acasă. S-a dus în cameră şi s-a întors îmbrăcată cu noile haine. Am întrebat-o ce vrea să mănînce. Mi-a răspuns că margarină cu pîine. Şi era ora prînzului! Am rămas blocată, dar asta servea ea, acasă, la prînz.

-Gaby, mîncăm ciorbă de pui şi fripturică! Cînd am văzut-o cu ce poftă ia cu lingura din farfurie, i-au dat lacrimile! Am stat o oră să ne odihnim, după care ne-am apucat să desfacem bagajul pe care şi-l adusese. Dumnezeule, ce haine! Parcă erau luate din gunoi.

Plină de păduchi şi nemîncată

Am pus-o să-şi facă o baie totală, căci seara trebuia să mergem şi cu Valy la un restaurant. Cînd să o spăl pe păr…puhoi de păduchi!!! M-am îngrozit! Dar am tăcut. Am fugit repede la farmacie și i-am cumpărat o soluţie contra păduchilor, apoi am şamponat-o bine. A venit Valy. I-am şoptit că mai tîrziu vreau să vorbim ceva. Am plecat şi cu fetiţa la restaurant. Ospătarul ne-a adus meniul. Nu exagerez, dar micuţei i-a luat o jumătate de oră pentru a se hotărî ce vrea să mănînce. Şi cîte nu m-a întrebat despre mîncărurile din meniu! Pînă la urmă a ales: mămăliguţă cu brînză şi doi mici. Din curiozitate am întrebat-o de cînd nu a mai avut în farfurie mămăliguţă cu brînză. Mi-a răspuns că de doi ani. Atunci mi-am dat seama că nu este ceva în…regulă. Acasă, nu a vrut să doarmă singură. După ce a luat-o somnul, m-am dus la Valy în bucătărie:

-Ascult! Ce ai de zis?

-Uite, Gabrielo, cum stă treaba! Acum doi ani şi ceva, fetiţei i-a murit mama. A rămas cu tatăl…vitreg, care este alcoolic, şi cu cele două surori de 14 şi 18 ani. Sora de 18 ani are un bebeluş, iar concubinul surorii le bate pe toate. Stau toţi într-un apartament cu două camere. Şi sora lor vitregă, care are 25 de ani şi care este colegă cu mine la firmă, mi-a zis despre Gaby că a luat-o pe urma surorii de 14 ani, adică a început să facă prostii. Înţelegi tu… Şi încă ceva: colega mea mi-a zis că Gaby a fost internată la Spitalul Obregia şi că este posibil să aibă şi nişte boli cu transmitere sexuală. Aşa că noi vom folosi toaleta de serviciu…, mi-a zis el, turuind.

Nu vă pot spune ce am simţit în acel moment. M-am dus la culcare. Toată noaptea Gaby a vorbit în somn şi s-a răsucit în pat. A doua zi, am început să o „trag de limbă”. Dumnezeule, ce mi-a spus că a păţit la Spitalul Obregia:

-M-a dus tata acolo după ce a murit mama! Nici nu m-a luat la înmormîntare! Aș fi vrut să o văd! La spital îmi dădeau nişte medicamente, că dormeam toată ziua! Şi tata şi prietenul lui soră-mea ne bate! Mă pun să am grijă de bebeluş, să fac mîncare…

Şi acum partea mai grea:

-Dar cu băieţii cum stă treaba? Răspuns scurt şi la obiect:

-Sora mea de 14 ani umblă cu băieţi!

Ţipetele de la Ginecologie

M-a sunat colega lui Valy să vadă dacă sora ei vitregă mă ascultă. Eu am luat-o la rost:

-Auzi, de unde ştii tu că Gaby nu e cuminte? Mă duc cu ea la ginecolog să mă conving şi să văd şi ce boli cu transmitere sexuală are! Că tu aşa zici!

Am dus-o la un cabinet particular de ginecologie. Cît a mai urlat sărmana Gaby! Cît m-a strîns de mînă în timpul consultului, dar nu de durere… De supărare că nimeni nu are încredere în ea. Medicul mi-a zis că fetiţa este…domnişoară. I-a făcut și analize specifice. Am revenit peste cîteva zile. Fata nu avea nicio boală venerică. Am răsuflat ușurată.

Dar au venit alte probleme…Gaby mînca bine, totul gătit în casă, însă avea nişte dureri înfiorătoare de stomac şi nu punea niciun gram pe ea. Ne-am dus la Spitalul „Grigore Alexandrescu”. Internarea pe loc. Au pus-o la perfuzii o zi şi o noapte. Toată noaptea am stat lîngă ea şi ce mai plîngea…Au urmat analize şi evaluări psihologice şi psihiatrice. După patru zile au externat-o. Tratament acasă. A început să-şi revină încet-încet. Într-o zi am mers în Piaţa Matache să facem cumpărături. Nu mai aveam mîini să ţin sacoşele. Un ţăran de la care am cumpărat cartofi, m-a luat la rost:

-Doamnă, nu vă este ruşine să chinuiţi fetiţa aşa? Aţi trimis-o mai demult de a cumpărat singură toată piaţa. Căra plasele de curgeau apele pe ea!

L-am privit pe ţăran de parcă aş fi văzut un monstru. N-am comentat. Gaby nici nu a mai aşteptat să o întreb ceva, că mi-a explicat:

-Tata mă trimite singură, aici, la piaţă şi cîte nu trebuie să car! De atunci mă ştie ţăranul ăla!

Iar am tăcut. Ce puteam să fac? Mă gîndeam totuși la cele mai urîte scenarii: biata copilă, probabil că tatăl ei o trimitea și la cerșit!

Cît a stat la noi, fetiţa nu s-o obişnuit să doarmă singură. Cînd Valy era în tura de noapte, ea, în plină vară, mă punea să închid geamurile şi să trag draperiile. Ziua ne plimbam prin parcuri sau mergeam la muzee. Două zile la rînd am fost la Muzeul de Geologie. Stătea minute în şir să privească un exponat şi să afle ce-i cu el.

Şi a sosit momentul…despărţirii. Tatăl vitreg ne-a ameninţat că dacă nu o ducem pe Gaby acasă, ne dă în judecată că „vrem să îi furăm copilu’”. Şi iar plînsete, dar, de data asta, am vărsat şi eu destule lacrimi. De atunci, nu mai ştiu nimic despre Gaby…Și mi-e așa dor de ea!!!!

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.