Mi te-ai lipit de suflet, ca marca de scrisoare…

Când a văzut-o prima oară pe Viviana, la raionul de încălțăminte al unui magazin din cartierul Militari, Radu a simțit că-i stă inima-n loc. Micuță și fragilă, cu trăsături asiatice, […]

Când a văzut-o prima oară pe Viviana, la raionul de încălțăminte al unui magazin din cartierul Militari, Radu a simțit că-i stă inima-n loc. Micuță și fragilă, cu trăsături asiatice, tânăra părea o păpușă de porțelan care vinde ciubote. Bărbatul făcea ce făcea și trecea aproape în fiecare zi prin fața magazinului, doar-doar fata se va uita pentru o clipă la el.

 Trandafiri albaștri și o cerere în căsătorie

Din fericire, Viviana îl observase la rândul ei pe tânăr și nu îi era indiferent. Într-o zi, Radu n-a mai putut răbda și s-a dus glonț la raionul unde lucra tânăra, având în brațe un imens buchet de trandafiri albaștri. Da! Voia să-i ofere ceva inedit, i-ar fi cumpărat unii și-n picățele, dacă ar fi existat… Nu-și puteau dezlipi privirile unul de la celălalt, atât erau de îndrăgostiți. A invitat-o la o țuică în barul de peste drum. După ce a terminat programul, Viviana s-a întâlnit cu Radu, care a comandat două cafele și-un trăscău, pentru curaj. La radio tocmai se auzea hitul „Fiesta de la noche” când tânărul a luat mâna fetei într-a lui și a cerut-o de soție.

-Nu pot să trăiesc fără tine, Viviana, i-a spus Radu emoționat. Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva în viața mea, crede-mă.

Vânzătoarea de pantofi a acceptat propunerea tânărului, cu bucurie. Chiar de a doua zi s-au mutat împreună. Erau nedespărțiți. Chiar și când Radu se afla la birou, (lucra la o firmă de publicitate) o suna de trei-patru ori pe zi la magazine, ca să vadă dacă e bine, dacă a vândut ceva și dacă îl mai iubește. Seara, ieșeau în oraș și mergeau la teatru (ea era înnebunită după așa ceva!) sau la restaurant. Formau un cuplu perfect. Peste câteva săptămâni s-au căsătorit, iar luna de miere au petrecut-o în Grecia, of course, că la Mehadia, susținea ea, se duc doar mitocanii, de care e sătulă până peste cercei!

 Amor fierbinte de poștaș

Foto: Keanu Reeves (sursa Internet)

Foto: Keanu Reeves (sursa Internet)

 Niciodată nu se certau, caracterele lor erau atât de potrivite, de parcă ar fi fost una și aceeași persoană. Au trecut patru ani de fericire, Radu fusese avansat director de marketing și câștiga foarte bine. Dragostea lor era la fel de puternică ca și în prima zi. La un moment dat, tânărul a fost nevoit să plece vreo trei luni de zile în Olanda, pentru un schimb de experiență. Viviana a plâns de s-a umflat. Nici când l-a condus la avion, nu s-a putut opri. Parcă ar fi plecat la război. Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii celor doi tineri, de credea lumea că sunt actori și fac un film de dragoste sau o piesă de teatru pentru televiziune.

Răducu i-a promis Vivianei că-i va scrie în fiecare zi. Ceea ce și făcu. Tânăra primea câte trei e-mailuri pe zi: unul dimineața, unul la prânz și altul seara. Conținutul era de fiecare dată același: „Te iubesc mult de tot și mi-e dor de tine. Sper că ești cumințică…Radu”

Viviana era tristă toată ziua. Și cum dospea ea liniștită între „bașcheți” și sandale cu toc cui a atras privirea unui tânăr poștaș care tot venea la magazin cu diverse chitanțe și note de plată pentru patron. Azi așa, mâine așa, factorul, dealtfel foarte chipeș, semăna cu actorul Keanu Reeves, începuse să intre la idei. „Ce-o avea fata asta?” Și, cum era un tip cumsecade, a invitat-o la o bere.

Viviana s-a dus. Au băut și și-au povestit viețile, în fix 5 minute, că erau tinerei și nu prea făcuseră multe. Doamne, cât se mai potriveau! Unul vindea ciubote, altul căra scrisori și ducea pensii. Unuia îi plăcea Mirabela Dauer, celuilalt Holograf. Viviana l-a îndrăgit foarte mult pe tip, (era și culmea să nu-i placă!), au făcut schimb de telefoane și seara, Nucu poștașul a condus-o acasă.

 Cotul ei sexy se sprijinea pe o scrisoare din Brăila

 A treia zi, Nucu a făcut un ocol prin traseul lui și a sunat la ușa Vivianei. Ea a izbucnit în hohote de râs și l-a invitat în casă să bea o cafea. Prea era simpatic, așa, cu tolba aia maaare, plină de plicuri, facturi, chitanțe și pensii. Și ce responsabilitate putea să aibă! Îi admira nespus! Ah! A fost de ajuns. Cei doi au făcut dragoste ca nebunii în ziua aceea, și în toate ce au urmat. Nucu a azvârlit scrisorile cât colo. Erau împrăștiate prin tot apartamentul, miroseau frumos, a hârtie, a tren și-a pix…Pfiu! Ce senzații!

Uneori, în fierbințeala iubirii, Viviana reușea să și citească ceva, că era pasionată de lectură în anumite momente! Nucu avea capul pe o scrisoare trimisă de un caporal din armată, de la Caracal, către iubita lui Marlena din Constanța, strada Rozelor nr 12. Cotul ei sexy se sprijinea pe o altă epistolă venită din Brăila: Nemeș Codrin Traian îi scria fratelui sau fiului, Nemeș Ștefan Pompil, din București. Era distractiv să faci amor pe scrisori! Îl uitase pe Radu…Și-n fond, cine-i Radu?

 Poooștaaaa…

Într-una din serile când Nucu era la ea, se auzi cheia în broască: trosc-scrâț-scrâț. În cadrul ușii de la intrare stătea mut de uimire, Radu. Iubita lui nevestică era doar în furou și se giugiulea de zor cu poștașul. În casă era o demență totală: scrisori peste tot, taloane de pensii, citații, etc.

Omul a simțit că înnebunește! Un fior rece îi trecu pe șira spinării, iar în același moment sângele i-a țâșnit șuvoi pe nas. De atunci, Radu n-a mai fost Radu. A rămas cu ochii uitându-se undeva într-un punct fix, zâmbind nătâng. Viviana atâta i-a spus:

-S-a întâmplat, dragule. Nu e nimeni de vină! Ai mâncare în frigider, am plătit întreținerea pe octombrie și să știi că am udat florile. Pa!

Nu s-a mai uitat îndărăt. A plecat la poștaș acasă și au trăit mulți ani fericiți. I-a trântit lui Nucu vreo 6 copii, toți cu mutre de scrisoare…Radu a rămas fără slujbă, fără prieteni, este întreținut de bătrânii și disperații lui părinți și de stat, care îi dă o pensie de handicap. Tânărul hrănește porumbeii din Cișmigiu și vorbește singur pe stradă. Repetă la nesfârșit un sigur cuvânt: poooștaaa, poooștaaa, poooștaaa…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.