Şedinţă de comitet în toiul nopții

de Gabriela Vlăsceanu „Bum! Trosc! Aaa!” Nu se poate! Cu ce am greşit, Doamne? Când era somnul mai dulce, s-a găsit şi vecinul de la etajul doi să vină acasă […]

de Gabriela Vlăsceanu

„Bum! Trosc! Aaa!” Nu se poate! Cu ce am greşit, Doamne? Când era somnul mai dulce, s-a găsit şi vecinul de la etajul doi să vină acasă și să-şi bată nevasta. El le spune poliţiştilor că face dragoste cu ea… Nouă, vecinilor, la fel. S-ar putea, dar amor cu aşa strigături înfiorătoare? Dacă toate cuplurile din imobil ar face aşa, mă întreb, nu ar crede lumea de pe stradă că suntem balamuc în loc de bloc?

Îmi sună cele două telefoane mobile în acelaşi timp. Nici nu mai trebuie să mă uit cine este. Bineînţeles, doi vecini treziţi, ca şi mine, din somn. Eu, fiind administratorul blocului, trebuie să iau o atitudine corespunzătoare.

„Da, mă duc, imediat, la ei la uşă!”, îi asigur, somnoroasă, pe cei doi „tulburaţi” din frumoasa visare de noapte.

„Cioc-cioc!” Insist la ușa „inculpaților”. „Cioc-cioc!” Iese vecinul de vizavi, şi el somnoros şi plin de nervi:

-Ce se întâmplă, doamnă administrator? Iar fac ăştia sex cu strigături?, mi se adresează, zâmbind, vecinul. Continui să bat la uşa „iubăreţilor cu foc”, după cum se prezintă chiar ei. În sfârşit răspunde nevasta, plânsă toată. Pe loc, mi-am dat seama că a luat bătaie iar de la soţ. Tot ea, mă ia la rost: – Ce vrei la ora asta, madam? N-ai somn?

-Ba aveam un somn foarte adânc! Până să începeţi voi… Şi nu numai eu, ci tot blocul dormea!, îi răspund eu supărată. Apare în prag şi „bărbatul…fatal”, în maiou gălbejit și cu urme de grăsime pe el:

-Auzi, fă, dacă mai vii o dată la noi la uşă, chem poliţia sau ies în pielea goală în faţa ta! Na!

Toţi locatarii de pe palier sunt în pragul uşilor. Sar, într-un glas cu ecou prelung:

-Auzi, băăăă, nesimţituleeee? Ai grijă cum vorbeeeeşti! Bate-ţi nevasta sau trage-i-o cum vrei, dar mai în …linişteeee. Nu trebuie să ştie tot blocul!

„O bate, domne!”

„Bărbatul fatal” se dă şmecher în continuare, ca de obicei:

-Bă, vă bat pe toţi! Şi, dacă chemaţi poliţia, să mor de nu ies în aia goală în faţa poliţiştilor… Ce? N-am voie să-mi iubesc nevasta? Şi închide, nervos, uşa.

Vin la etajul doi, unde este scandalul, şi locatarii de la parter şi etajul unu. O punem de-o şedinţă nocturnă pe scară! Fiecare spune ce are de spus:

– O bate, domne!, zice vecina de la unu.

– Las-o că îşi merită soarta, dacă ea nu divorţează!, sare grasul de la parter.

-Fac ăştia sex, cum sunt eu popă! Am fost odată la ei în casă şi ea mi-a arătat, sub un tablou, unde a dat bărbat-su cu pumnul şi a spart rigipsul!, comentează altul.

-Bine, bine, dar cu somnul şi liniştea noastră de noapte, cum rămâne? îmi întreb vecinii. Somnoroşii răspund:

-Păi, mai vedem noi. Au fost amendaţi data trecută pentru tulburarea liniştii publice…Degeaba! O să-i mai amendeze încă o dată poliția. Și-ncă o dată. Până s-or potoli.

Spre ziuă se sparge gaşca. Ședința asociației de locatari se încheie. Fiecare se duce în patul lui, în speranţa că îşi va putea relua visul de unde a fost întrerupt… Noapte bună, vecine! Bună dimineața, vecină! A ieșit soarele…

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.