Caniculă de fițe / caniculă de mahala

de Gabriela Vlăsceanu și Răzvan Mateescu Nici canicula nu mai e ce era odată! Pe vremuri, de la periferie spre centru, înghesuiți în tramvaiele sau autobuzele sordide comunistice, relaxandu-ne în […]

de Gabriela Vlăsceanu și Răzvan Mateescu

Nici canicula nu mai e ce era odată! Pe vremuri, de la periferie spre centru, înghesuiți în tramvaiele sau autobuzele sordide comunistice, relaxandu-ne în blocurile ceaușiste sau viețuind în casele de la curte scăpate ca prin minune de furia demolărilor, românii resimțeau cam la fel temperaturile ridicate pe timp de vară, solidari în fața vipiei. Vă mai amintiți de verile toride ale anilor 80, când capturam țânțarii în nopțile de iulie cu aspiratorul? Cum ne puneam (unii dintre noi) cearceafuri ude la geam și folii de poleială, sau lăsam ușile larg deschise de la apartamente?

O tipă sexy…

În ziua de azi, canicula din partea de Nord a Capitalei și cartierele rezidențiale de fițe nu seamănă deloc cu cea din zonele mărginașe, aflate în Sudul Bucureștilor. Canicula de Dorobanți, Primăverii sau Pipera e o tipă suplă, fierbinte, sexy, parfumată, se mișcă lasciv, e pusă pe șotii, în timp ce canicula de Ferentari (prelungire), Pantelimon sau Giulești, zici că e o mamaie nădușită și grasă, cu părul veșnic prins în moațe, mirosind a încins și pusă pe glume de căcat.

În prag de seară, în sfârâitul discret al instalațiilor de aer condiționat, îmbătate de parfumul teilor în floare din pădurea Tunari, vilele din Pipera își trag plapuma de întuneric. Adie o boare plăcută, iar în grădinile înțesate de plante ornamentale pornesc automat aspersoarele sau fântânile arteziene. Pentru o noapte caniculară rețeta ideală este party-ul în jurul piscinei. Cei care practică acest obicei pot fi ghiciți după numărul mare de mașini luxoase parcate în fața reședințelor. Se ascultă muzică house, se beau cocktailuri fine și se fumează țigări cu aromă de cireșe. Băieții se strâng în jurul grătarului pe care se desfată tot soiul de bunătăți de proveniență marină sau vânătorească sau se așează la barul din ratan, în timp ce fetele discută despre joburi platite cu mii de euro lunar de multinaționale și fiecare își dă cu părerea. Petrecerile se prelungesc până târziu în noapte și se încheie cu nelipsitul foc de artificii. Pe străzi veghează din loc în loc echipaje ale firmelor particulare de pază. Dimineața, în week-end, străzile sunt aproape pustii. Menajerele sunt libere, ca și cei din personalul de întreținere al vilelor somptuoase, grădinarii, etc. Doar păsările ciripesc certărețe readucând lumea la viață, în timp ce ea, canicula, se plimbă desculță pe gazonul proaspăt tuns.

Mahalaua arsă de soare a Ferentarilor

„Peeepeni. Hai, la pepeni!” Dimineaţa şi seara, doi ţigani şi-au făcut program de circulaţie pe străzile din Ferentari cu o căruţa. Cam slăbănog, bietul cal, dar trage cu tot sufletul de hurdubaia cu mormanul de lubeniţe. Oamenii, puţini la număr, îi opresc pe „negustori” şi mai aleg câte un bostan. Săracii, care umblă prin containerul de gunoi, în căutare de mâncare, se uită salivând de poftă la o feliuţă de pepene. Cei care şi-au permis să cumpere acum bostani vor arunca resturile la gunoi, iar ei vor savura cojile. Ce? Alea nu-s bune? Trec și „negustorii” de „Măturaaa! Măturaaa” şi „Luăm fieru’ vechi!” Pe arşiţa asta, vecina Manuela, de la curte, şi nu numai ea, nu mai spală vasele în bucătarie, ci în curte, în lighean… Aşa împușcă doi iepuri de-odată. Sau trei, pardon! Deci: face plajă, spală tingirile și…își mai clătesc ochii și ăia de la etaje cu trupul ei dolofan, azi doar în maieu și pantalon scurți, strâmți. Are ea o vorbă: „Stau aşa cum vreau în curtea mea! Na! Sun propetară!” În fiecare seară are orar de vorbit la mobil. Tot blocul de lângă curtea ei trebuie să audă conversaţiile și certurile cu tot neamul de la Călărași, Brăila și din Dorohoi, că-s mulți, ce vrei?! După ce se satură de sporovăit la telefon udă grădina. Ca de altfel toţi vecinii de la curţi. Şi vine o răcoare…În toiul zilei, pe străzi trec maşini de „fiţe” second-hand sau rable, cu manelele date la maximum. Șoferi, nu scot numai mâna pe geam pentru…aeriseală, ci şi piciorul, de la genuchi în jos. Cu toții sunt în șlapi. Bărbaţii din Ferentari, asudaţi și hârșiți în multe șmecherii, umblă mai mult dezbrăcaţi, după „moda de vară”. Îi vezi la bustul gol, arătându-şi muşchii sau pielea lăsată şi tatuajele cu vaporaşe, arme, nume de femei care mai de care mai trăsnite: „Corina”, „Rita”, „Pamela”, „Carmela”. Trag pe ei niște pantaloni scurţi şi papuci din plastic. Ţiganii puştani se „mulţumesc” cu slipi sau chiloţi. Unii în papuci, alţii în picioarele goale pe asfaltul încins. Marfă! Tălpile lor sunt groase, nu simt pietricelele.

Preşuri de coji de seminţe şi covoare întinse pe gard

Femeile ce se mai respectă! După posibilităţi… Tinerele, în fustiţe şi tricouri de-o palmă. Băbuţele cu fuste sub genunchi, tricouri mai groase şi basmale pe cap. În autobuzele 139, care mai de care mai „parfumate”, mai vezi călători îmbrăcaţi decent. Dar puțini…Ţiganii, care nu au ce face toată ziua, stau, în faţa curţilor, pe scaune din scânduri sau pe lăzi de bere, fără bere. Aia vine doar la „alocățiili” copiilor sau la ajutorul social. Ronţăie la nelipsitele seminţe alături de puradeii, negri de praf, care bat mingea sau se aleargă, tot în picioarele goale. Vorbesc cu toții la mobile şi bârfesc. Toate frazele se termină sau încep cu: „băga-mi-aş” şi „să moară familia mea”. Puştanii din Ferentari nu ştiu să termine o propoziţie decât cu: „Zi, să moară mă-ta?” Şi alte înjurături ce nu pot fi reproduse. Motocicletele şi maşinile cu ţevile de eşapament sparte te fac să nu te mai înţelegi „om cu persoană” de zgomotul şi bubuiturile pe care le scot.

Căldură, bere și manele

La blocurile din ghetouri, aceeaşi atmosferă. „Cărătorii” gunoaielor de la curţi trag, asudând, până la container, tomberoanele cu resturi menajere pentru…5-10 lei. Femeile spală covoarele cu furtunul şi le întind pe garduri. Curge din ele o zeamă împuțită, să-ți verși mațele de scârbă! Muncitorii care au lucrări în zonă, în pauzele lungi şi dese, dau fuga la magazin şi…ah! bere rece. Se aşează pe trotuar, la colţul străzilor, şi…gâl-gâl-gâl. Sorb licoarea dintr-o înghiţitură. Pe la Vecernie, în mijlocul străzilor sau pe la colţuri, au loc…„întrunirile de seară”. Băbuţele şi moşii într-o parte, ţiganii „şmecheri” în alta. Ce să-i faci? „Fiţoşii” pun la cale marile…afaceri. Puştanii trag câte o maşină în faţa unei porţi şi dă-i cu maneaua. „Intelectualii” cu o clasă de liceu ascultă muzica de club. Şi povestesc cum a fost „la servici” sau cum au mai scos un ban. Bere rece, seminţe, sucuri şi ţigări. Viață! Mai aleargă cîte o fetişcană şi o udă, ca să o răcorească, din cap până-n picioare, cu apa adusă în sticle din curte. Şi ţipă fetiţele, de parcă ar fi torturate! Dar nici nu cred că nu le place! Seara, pe răcoare, chiar şi în cursul săptămânii, câte un vecin are chef de petrecere. Grătar şi muzică, 90% manele. 10 % populară. Pe la douăsprezece noaptea se sparg găştile. Câte un rătăcit, cu creierii încinşi de…alcool, îşi strigă păsurile pe stradă. Se mai opreşte la câte un pom sau un gard să se uşureze. Şi câte unul trage după el, în miez de noapte, tomberonul de gunoi până la containerul din intersecţie. Îl latră câinii din curţi şi de pe stradă, dar lui nu-i pasă. Şi mă uit pe geam la incubatorul amenajat de vecina Manuela în bucătăria de vară… Şi mai văd şi câte un şobolan care chiţăie. Şi mai aud şi cocoşii chemând dimineața…Vorba unei vecine de stradă: „Ce bine trăieşti în mahalaua noastră!”

Comments

comments

Despre Razvan Mateescu

este autorul a peste 1000 de reportaje publicate pe parcursul a două decenii în presa scrisă, în cele mai importante cotidiene centrale. A colaborat la mai multe publicații bucureștene cu articole pe teme de credință, societate, turism, oameni deosebiți. În anul 2006 jurnalistul a primit, împreună cu soţia lui, Dana Fodor, premiul pentru Faptul Divers Pozitiv.