Comunitatea somnoroșilor bucureșteni

Dana Fodor Mateescu (Foto: R.M.) Mândria Bucureștiului, parcul Cișmigiu, pare un azil pentru refugiații de pe urma bombardamentelor, sau un spital de campanie. Nu, nu se filmează nicio producție cinematografică! […]

Dana Fodor Mateescu (Foto: R.M.)

Mândria Bucureștiului, parcul Cișmigiu, pare un azil pentru refugiații de pe urma bombardamentelor, sau un spital de campanie. Nu, nu se filmează nicio producție cinematografică! E adevărat. Pe bănci, din loc în loc, zac tot felul de oameni tolăniți, fiecare în poziția în care a fost „pălit” în moalele capului, de somn. Unii dintre ei sforăie ca tractoarele și degajă mirosuri pestilențiale, un amestec de urină stătută cu alcool sau frecție galenică.

Nani-pui în Cișmigiu

Nani-pui în Cișmigiu

Lenea la români

Un cinic ar putea spune că nu toți românii suferă de insomnii cauzate de viața tot mai agitată socială, economică și politică, respectiv nesiguranța zilei de mâine. Există o categorie socială, defavorizată, e drept, căreia nu-i mai pasă de nimic: cei fără adăpost și fără speranță. Dacă tai bulevardul înspre centrul vechi, străzile și casele arată ca și cum abia s-a sfârșit cel de-al II-lea Război Mondial, așa că acest „spital de campanie” în aer liber se încadrează perfect în decor. Chiar și unele femei fac nani afară. Deși conform unei hotărâri a CMB, dormitul pe bănci în parcuri publice este interzis, acest lucru continuă să se petreacă, la doi pași de Primăria și Poliția Capitalei, fără ca nimeni să ia vreo măsură eficientă.

Un strop de TBC și coji de semințe…

somnoroasa de la Metrou

Somnoroasa de la Metrou

Diferența clară, între persoanele fără adăpost, care dorm în parc, și bucureștenii care pur și simplu au ieșit la aer și au ațipit pe o bancă, este dată de vestimentație și de…miros. Primii oferă un spectacol dezolant și sinistru. Când cade seara, vin parcă, mai mulți, se strâng ca la o ședință de comitet. Cu banii proveniți din cerșit își cumpără alcool și încep să bea. Licoarea le ia mințile repede, pentru că sunt anemici, nemâncați și plini de boli.

Dormitor de campanie
betivan dormind

Sforăind la intrarea în Piața Domenii

Atunci se iau la ceartă, se îmbrâncesc, își scot ochii. Pe băncile unde își fac culcușul de obicei, zac plase jegoase de la Carrefour, cu tot felul de gunoaie strânse de pe străzi, țoale murdare, plăpumi și pături ciuruite de molii. Acolo e casa lor de o noapte. În jurul „apartamentului”, un covor din coji de semințe, bălți de urină și „scuipați” din loc în loc (unii au, probabil, și TBC!). După ce pleacă din nou la cerșit pe străzi, locurile „infectate” rămân așa, până când le curăță cei de la salubritate. Dar scaunele și băncile poartă microbii mai departe…Știm noi, când vrem să ne așezăm pe o bancă, pe ce stăm?

A adormit căutând stăpână...

Gardienii îi dau afară, dar ei se întorc

Natură vie cu femeie dormind

Aspectul acestui spațiu, care ar trebui să fie de relaxare, divertisment și bună-dispoziție, într-un București sufocat de betoane, praf și fum, este sordid, iar mamele care își plimbă copii prin zonă sunt obligate să treacă printre nesimțiții care stau în poziții indecente pe bănci. Duhnește aerul de-ți mută nasul, mai ales că afară e și cald. „Ies mereu în Cișmigiu cu băiețelul meu de 3 ani și sunt dezgustată de toți acești boschetari care locuiesc, efectiv, pe bănci. Cine știe ce boli pot transmite? Îi auziți cum vorbesc? Cum înjură? Sunt beți mai mereu, miros infiorător. Recunosc aceleași figuri, am ajuns să-i cunosc. Să vedeți când se iau la bătaie de față cu toți copiii care văd și…își însușesc totul. Mi se pre revoltător. Degeaba sădești flori, ai grijă de copaci și de iarbă, dacă îi lași pe ăștia să-și facă de cap. Și când cauți un gardian, nu-l găsești. Și când îl găsești, îi dă afară pe o cărare și ei se întorc pe alta, mai agresivi…”, se plânge Sanda Ivan, o mămică revoltată.

Aghioase

Trage la aghioase în ciripit de păsărele

Comunitatea oamenilor care dorm pe străzi este ierarhizată dinspre centru, înspre periferia orașului. Cei mai șmecheri dorm pe băncile de lemn, în triluri de păsărele, lângă lacul Cișmigiu și aproape de km 0, iar alții, mai timizi trag la aghioase pe treptele bisericii de cartier sau își fac „somnul de frumusețe” cu capul pe masa unei cârciumi ieftine.Ce zic străinii? Ce imagini duc cu ei, când pleacă în țările lor? Asta nu puteam afla decât de la ei sau citind prin ziarele lor, care mai mereu au câte ceva de comentat pe tema asta. Și poți să le zici că n-au dreptate?

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.