Crima din str. Batiștei

Dana Fodor  și Răzvan Mateescu „Afacerea Soreanu” este denumirea uneia dintre cele mai bizare crime intrate în antologia infracţională de la noi, care a constituit subiectul unui film de succes […]

Dana Fodor  și Răzvan Mateescu

„Afacerea Soreanu” este denumirea uneia dintre cele mai bizare crime intrate în antologia infracţională de la noi, care a constituit subiectul unui film de succes turnat în Franţa. Era în anul 1940. În blocul cu cărămidă aparentă de pe strada Batiştei, din Bucureşti, locuia de mai multă vreme familia renumitului arhitect Romulus Soreanu. Omul se bucura de un mare prestigiu, atât în ţară, cât şi în străinătate. Era asaltat de numeroşi clienţi, cărora nu le mai putea face faţă. Acest lucru îi lăsa mai puţin timp pentru îndeplinirea obligaţiilor conjugale, jumătatea sa fiind nevoită să-şi găsească refugiul afectiv… în alte paturi.

O femeie chibzuită…

Roxy era pe vremea aceea o femeie „de viaţă”. Deşi cu 20 de ani mai tânără decât arhitectul, ea reuşea să întreţină dialoguri pe cele mai diverse teme cu prietenii familiei, indiferent de vârsta acestora sau de profesie. Ea beneficia de o educaţie aleasă şi, în fiecare joi, îşi delecta invitaţii cu piese muzicale interpretate la pian. Tânăra mai dovedea pricepere în domolirea celor cărora li se aprindeau călcâiele după ea, iar seara obişnuia să-i povestească soţului cum a reuşit să-i „domesticească” pe anumiţi curtezani. Arhitectul se amuza la nebunie şi era mândru de cât de incoruptibilă este consoarta sa. Un lucru, care la început nu i-a dat de gândit bărbatului, a fost acela că soţia îi cerea foarte puţini bani. În schimb, obişnuia să se îmbrace cu haine foarte scumpe şi la modă. În casa respectivă se consumau delicatese şi băuturi fine, dar, în mod ciudat, portofelul soţului era solicitat extrem de puţin. Pe de altă parte, menajera nu o putea suferi pe Roxi, pentru că era frumoasă, delicată şi reuşea să se descurce în orice situaţie. Invidia o făcea să-şi piardă minţile.

„Blocul cu cărămidă aparentă”, locul unde s-a petrecut teribila crimă

Apoi, femeia obişnuia să-şi facă singură cumpărăturile, situaţie care nu se mai pomenea pe vremea aceea. Servitoarele se ocupau, de obicei, cu astfel de mărunţişuri. Dar în casa arhitectului regulile erau altfel. Astfel, menajera era privată de banii pe care i-ar fi „ciupit” la târguieli. Încercând să elucideze misterul, arhitectul şi-a întrebat nevasta cu ce cumpără atâtea şi atâtea pentru casă, când el îi dă aşa de puţini bani?! Răspunsul soţiei părea cât se poate de sincer: „Vezi, dragă? Ăsta e talentul meu. Ştiu să chibzuiesc înainte de a cheltui fiecare leuţ.” Adevărul, însă, avea să iasă la iveală după un timp, urmat de o dramă de proporţii.

…dar uşoară

Elevata madamă a „călcat greşit” pentru prima dată la magazinul de coloniale şi delicatese, unde patronul era un domn destul de bine la cei 50 de ani ai săi. Pretinzând că şi-a uitat portofelul acasă, Roxi i-a dat de înţeles negustorului că ar fi dispusă să-i plătească pe loc. În natură! Omul a acceptat, iar frumoasa a venit acasă cu traista plină. Observând slăbiciunea bărbaţilor, nimfomana soţie de arhitect avea să „achite” în acest fel şi consumaţia de la cofetăria, care aproviziona lumea bună a Bucureştilor, dar şi trufandalele oferite de magazinele cu pretenţii. Când a fost vorba de confecţionarea vreunui articol de vestimentaţie, figura s-a repetat. Meşterii croitori se simţeau chiar onoraţi, dacă, în schimbul rochiilor, mantourilor sau blănurilor, primeau pentru câteva zeci de minute, trupul arzând de pasiune al drăgălașei cucoane. În opinia doamnei Soreanu croitorii erau mai serioşi, mai iscusiţi şi flecăreau mai puţin. Se întâmpla ca unora să le ceară şi ceva parale după prestaţia sexuală, moment în care aceştia aruncau în decolteul femeii teancuri de bancnote. Şi jena financiară a clientei dispărea pe loc.

Soția iubitoare, călare pe croitor

Într-o dimineaţă inevitabilul s-a produs. Menajera a venit la program mai devreme. Auzind gemete sacadate din budoarul doamnei, nu s-a putut abţine să nu privească prin gaura cheii. Peisajul era următorul: maistrul croitor, gol puşcă, stătea lungit pe canapea și era „hrănit” cu iubire de stăpâna casei, situată deasupra lui, doar într-o cămăşuţă subţire… Servitoarea a avut ocazia de a se răzbuna, povestind toată tărăşenia domnului arhitect Soreanu. Acesta avu puterea să se abţină de la scandal, comportându-se delicat, ca şi până atunci. În mintea sa, însă, încolţise ideea asasinării propriei soţii. Trebuia pedepsită! Pentru că nu avea puterea de a comite crima cu mâna lui, plăti doi indivizi, infractori periculoşi, formaţi prin puşcării. Ei au omorât-o pe Roxi, în timp ce se întorcea de la un amant, cu sacoşele plin de bunătăţi, îngropând-o apoi în pământ, la margine de Bucureşti. Nimeni n-a aflat ce s-a întâmplat cu biata soțioară, iar servitoarea tăcea mâlc, pentru că îi convenea situaţia. După doi ani, cei doi bandiţi ucigaşi au căzut în plasa poliţiştilor, cu ocazia unei spargeri. Atunci ei au mărturisit şi despre asasinarea soţiei arhitectului. Au plătit pentru fapta lor cu închisoare pe viaţă, dar și ilustra carieră a arhitectului a luat sfârşit atunci. Romulus Soreanu a fost, la rândul lui, condamnat la 10 ani de închisoare.

Sursa: Comisarul Traian Tandin

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.