Mortalitatea infantilă a viselor

de Răzvan Mateescu Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Aceasta e una dintre din primele întrebări pe care oamenii de peste tot o primesc pe tavă […]

de Răzvan Mateescu

Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Aceasta e una dintre din primele întrebări pe care oamenii de peste tot o primesc pe tavă în primii ani de viață, după cele de genul „pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?” La început, în perioada de șerbet a prunciei, lucrurile par simple și răspunsurile sincere. Chiar dacă pentru adulți sunt dureros de irealizabile sau crud de reale. Am întâlnit o fetiță, odrasla unor oameni săraci, pripășiți într-un cimitir de lângă București, care aspira la un post de femeie de seviciu, „pe scări, la blocuri”. În efectul de seră al veșnicelor neajunsuri și perspective întunecate creat deasupra acestei țări, visele copilăriei cresc debile, diforme și se usucă înainte de a înflori. Până și dorințele de taină ale omuleților, spuse cu mânuțele împreunate, la ceas de seară, nu mai răzbat prin pâcla de deasupra acestei mlaștini pentru a fi ascultate și îndeplinite de corespondenții lor cerești. Ce înger ar mai fi ăla care să-l fericească pe un copil, peste ani, cu un job de măturător, drept răsplată pentru că a fost cuminte? Sau să-i pună unei tinere teul și găleata de lături în mâini, după ce i-a recepționat în copilărie o astfel de năzuință?

Ce vrei sa te faci cand vei fii mare?

Anii trec derulându-se silențios de pe mosorul vieții, pe care fiecare dintre noi îl capătă la naștere. Din visul nostru – o vată de zahăr pufoasă și dulce- mușcă gușterii răutății, neputinței, sărăciei, își descarcă în ea punga cu venin șerpii invidiei. Iar visele neralizate nu stau o clipă în loc și nu le putem opri. Ele ne părăsesc spre a se materializa fără noi într-o lume a lor, de unde să fie culese apoi de alți muritori. Și tot așa…

Statisticienii ar trebui să aibă mai mult respect cu noi, ca ființe umane, să nu ne mai contabilizeze doar kilogramele, bolile și opțiunile electorale. Să ne ia în calcul și visele. Ar fi interesant să aflăm câți dintre noi și-au realizat visele din copilărie? Dacă suntem mai mulți sau mai puțini, de la an la an, cei care marchează pe răbojul vieții împlinirea unui vis? Am afla date despre mortalitatea infantilă a viselor sau despre ratingul lor. Oare cum o arăta visul de cea mai mare audiență, la care aspiră milioane de oameni? Visul acela care să bată în sondaje emisiunile lui Banciu, Badea, Capatos și Drăgoteasca la un loc?

Comments

comments

Despre Razvan Mateescu

este autorul a peste 1000 de reportaje publicate pe parcursul a două decenii în presa scrisă, în cele mai importante cotidiene centrale. A colaborat la mai multe publicații bucureștene cu articole pe teme de credință, societate, turism, oameni deosebiți. În anul 2006 jurnalistul a primit, împreună cu soţia lui, Dana Fodor, premiul pentru Faptul Divers Pozitiv.