Aventuri cu poliția, noaptea, în Ferentari

de Gabriela Vlăsceanu De tot râsul sau tot plânsul…Ce vă voi povesti, în continuare, nu este un vis…Din păcate. Azi-dimineaţă, în jurul orei 2.50, am fost deranjată, din dulcele somn, […]

de Gabriela Vlăsceanu

De tot râsul sau tot plânsul…Ce vă voi povesti, în continuare, nu este un vis…Din păcate. Azi-dimineaţă, în jurul orei 2.50, am fost deranjată, din dulcele somn, de cei doi vecini care şi-au luat obiceiul, o dată pe lună sau la două luni, să ne dea trezirea cu zbierete, bubuituri şi farfurii sparte. Ca administrator, n-am mai aşteptat să mă sune ceilalţi locatari ca eu să chem poliţia, aşa cum se întâmplă de obicei. Am sunat la 112 de unde mi s-a făcut legătura la „Siguranţă şi Încredere”. Ce încredere… I-am dat poliţistului adresa, adică, atenţie: strada, numărul, sectorul, etajul şi apartamentul la care era în plină „desfăşurare” marele scandal. A cerut şi numărul apartamentului meu. I l-am dat şi pe acesta. Peste vreo cinci minute primesc, pe mobil, un telefon. Număr necunoscut. Am rămas şocată de ce mi-au auzit urechile. Poliţistul m-a luat la rost că un echipaj se „învârte” în zonă şi nu găseşte adresa: „Altădată când faceţi o reclamaţie să daţi adresa completă. Ce număr ale blocul, ce scară este? Unde sunteţi că echipajul nu găseşte locaţia?”. „Blocul nu are nici număr, nici scară. M-aţi întrebat asta şi când v-am sunat!”, i-am răspuns. Tremuram de nervi şi nu m-am putut abţine să nu-l întreb pe poliţistul de la telefon dacă nu cumva trebuie să le desenez colegilor lui şi o hartă sau să mă duc să-i iau de la secţie?! Probabil, trebuia să-i aştept şi cu covorul roşu! I-am explicat poliţistului de la telefon că această adresă figurează şi la intrarea în bloc. Când am ajuns în faţa blocului…surpriză. Nu un echipaj de poliţie, ci două echipaje. Trei poliţişti se uitau spre bloc. Erau la cinci paşi de imobil. Show-ul dintre cei doi vecini se terminase, dar ei, ca poliţişti, se puteau duce la apartamentul indicat de mine să facă nişte verificări. Culmea! Cei trei poliţişti au sărit cu gura pe mine de parcă eram…infractor. Le-am arătat unde scrie adresa blocului, respectiv doar strada şi numărul. Căci, altceva nu avea ce să ma scrie. Nici nu s-au sinchisit să se uite. În schimb, aveau o altă…problemă. Să mă legitimez că nu le-am indicat corect adresa.

Reclamata la bârfe cu poliţiştii

În zadar le-am explicat că mai mult de atât nu aveam ce să le mai spun legat de adresă: „Domnilor, nu înţelegeţi că şi pe ştampila asociaţiei scrie la fel?”. Soţia scandalagiului fuma şi ne privea de la balcon. Ba, la un moment dat, o aud strigând: „Tu altceva n-ai ce face decât să chemi poliţia?”. Cei trei poliţişti nu au zis absolut nimic. Scârbită, am intrat în bloc şi am urcat scările. Când am trecut, pe hol, prin dreptul unui geam deschis, Dumnezeule, ce mi-au auzit urechile! Unul dintre poliţişti dialoga, din faţa blocului, cu soţia scandalagiului, aflată în balcon: „Păi, nu vedeţi, doamnă, că nu vrea să se legitimeze!”. Dar, tot n-au intrat în imobil să vadă măcar pentru ce apartament făcusem sesizarea. Cred că ei nici nu ştiau că vorbeau tocmai cu vecina reclamată. Am sunat din nou la 112 pentru a mi se face iar legătura la Poliţie. A răspuns acelaşi poliţist: „Domnule, cele două echipaje care au venit aici trebuie reclamate la superiorii dumneavoastră! Erau în faţa blocului, aveau scrisă adresa pe geam, la vedere, şi nu au găsit imobilul? Domnule, asta este adresa. Aşa scrie în contractele noastre de vânzare-cumpărare, aşa scrie în cărţile noastre de identitate, aşa scrie pe ştampila asociaţiei, aşa scrie pe hârtiile pe care le primim de la primărie pentru plata impozitelor, pe facturi. Dacă blocul nu are număr şi scară ce putem face noi? Toate actele aşa sunt încheiate!”. Poliţistul foarte plictisit: „Daaa, faceţi reclamaţie echipajelor la superiorii noştri!”. Mă gândesc, şi cred că pe bună dreptate: „Cele două echipaje care au venit la faţa locului răspundeau de zonă! Că doar nu au trimis echipaje de la Capitală! Cum de poliţiştii responsabili cu zona nu ştiu adresele, mai ales că pe această stradă sunt doar trei blocuri şi restul case? Nu este o stradă lăturalnică. Cum ieşi din imobil mai faci câţiva paşi şi ajungi în staţia autobuzului 139. La zece metri distanţă de bloc, pe gardul unei curţi, este o plăcuţă a primăriei cu numele străzii”. Sau, probabil, noi, ca locatari, dacă nu avem număr de imobil trebuie să ne „cumpărăm” unul? Măcar să umblăm luni la rând să ne modificăm contractele cu furnizorii de utilităţi, să ne schimbăm cărţile de identitate, să aducem modificări contractelor de vânzare-cumpărare!

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.