Chinese Checkers – un joc din lumea apusă a copilăriei

Răzvan Mateescu Astăzi, când jocurile video pe calculator au asediat lumea copilăriei, iar țâncii noștri ne trimit la plimbare dacă le zicem de Gheonoaia sau Făt-Frumos, pentru că ei deja […]

Răzvan Mateescu

Astăzi, când jocurile video pe calculator au asediat lumea copilăriei, iar țâncii noștri ne trimit la plimbare dacă le zicem de Gheonoaia sau Făt-Frumos, pentru că ei deja au bloguri la vârste fragede și activează pe rețele sociale, din păcate, îmi aduc aminte cu nostalgie de un joc primit în dar de la ai mei într-o seară magică de Crăciun, joc pe care l-am păstrat intact până acum, timp de mai bine de trei decenii.

Se numește Chinese Checkers, iar cei de un leat cu mine sigur îl mai știu, fiind printre puținele ce se găseau în librării pe vremea când eram noi mici, alături de „Nu te supăra, frate!” „Remi” și eternul „Șah magnetic” sau cel din lemn, pe o parte șah, pe cealaltă țintar. Apăruse, la un moment dat, un joc cu bilete de avion, pe care erau scrise numele tuturor capitalelor lumii și avea desenate steagurile țărilor respective, însă a fost retras curând de pe piață. Probabil ca să nu stârnească idei de emigrare!

Spuneam că jocul ăsta cu biluțe îl mai am și acum. A supraviețuit copilăriei și adolescenței mele, mutărilor repetate dintr-un oraș într-altul, de la casa la bloc, înapoi la casă, după aia iar la bloc și, în final, iar la casă, căsătoriilor mele, certurilor inerente din familie și altor vicisitudini. N-am reușit să pierd niciuna dintre biluțe, ba mai mult, acum vreo 18 ani am găsit pe stradă una identică de la echipa portocalie și am adăugat-o, gândindu-mă să fie de rezervă în caz că rămân fără vreuna. Așadar, biluțele sunt toate la locul lor, au același zgomot unic atunci când le lovești, ca un ciocănit la ușa timpului. Iar timpul își deschide poarta grea și mă lasă să fiu, măcar un pic, copil din nou. Mă văd, în iernile geroase la Brașov, împreună cu tatăl și frații mei jucându-ne, fiecare încercând din unghiul lui să ocupe prin mutări inteligente, teritoriul triunghiular advers. Pe hol, la oglindă, schiurile se dezmorțesc, iar mama ne aduce câte un ceai în cănile „Alfabet” și o bucată de brânză. Au trecut foarte mulți ani de atunci… Pe noi, viața ne-a mutat cu o mână nevăzută, întocmai ca pe acele bucăți rotunde cu miez enigmatic și colorat, pe o tablă uriașă de joc. Unii dintre noi au ajuns deja în triunghiul din partea opusă. Pentru ei, partida s-a terminat. Definitiv!

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.