Cum te rogi, ca sa te asculte Dumnezeu?

   de Dana Fodor Mateescu Pentru mulți oameni, Dumnezeu reprezintă ultima nădejde de rezolvare a problemelor, fie ele mai mari sau mai mici. Unii însă, îl deranjază pe Cel de […]

 

 de Dana Fodor Mateescu

Pentru mulți oameni, Dumnezeu reprezintă ultima nădejde de rezolvare a problemelor, fie ele mai mari sau mai mici. Unii însă, îl deranjază pe Cel de sus cu tot soiul de cereri, care mai de care mai trăsnite. De pildă, fiul meu, Andrei, seara, după ce spune Îngerașul, se oprește puțin, trage aer în piept și îi solicită foarte serios Tatălui Ceresc diverse „chestii”: o mașinuță de epocă roșie, o pălărie de mafiot sau îl roagă… să-l facă puțin mai cuminte! Puțin, nu de tot…

Dumnezeu nu poate fi păcălit!

Îl opresc de fiecare dată când o ia razna! Mi-e teamă să nu-i ceară cine știe ce tâmpenie, de pildă să ajungă mafiot, că numai la asta visează! Piciul se supără: „Ce te bagi între mine și Dumnezeu?!” Îi spun, îi explic, îl învăț: „Dumnezeu răspunde celor ce vor să fie și nu celor ce vor să aibă!” Nu prea înțelege. Are doar 5 ani. Și mă gândesc adesea la versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor…” Dar oare ce se întâmplă cu cei care se tot roagă și nu primesc niciun răspuns de la Dumnezeu? Sau îl primesc, dar nu știu ei cum să-l „traducă”. Mi-a explicat un blând călugăr, pe numele lui Onufrie, cel care se nevoiește în Masivul Postăvarul: „Nu toți oamenii pământului au legătură cu Domnul, chiar dacă îi vezi că se închină mereu, că așa au apucat, așa au văzut la alții, imită. Ei nu simt IUBIREA, fac o cruce, repede-repede, de parcă ar cânta la o trompețică…Nu au o relație personală cu El, pentru că sunt păcătoși. Cu toate astea îi cer, îl roagă, vor mereu ceva de la El: bani, avere, sănătate… Dar nu-l pot păcăli pe Dumnezeu. El aude, dar nelegiuirile lor pun un zid între Tatăl și ei.”

„Cereţi orice veţi vrea şi vi se va da”

Preoții spun că trebuie să avem o relație personală cu Tatăl Ceresc. „Dumneata, spre exemplu, dacă ai avea nevoie de niște bani și te duci la șeful de la ziar, el ți-ar da? Un om care nu te cunoaște bine, care nu te iubește și nu știe ce e în sufletul tău? Nu. Nu ți-ar da. Dar dacă te duci la tatăl care te-a crescut, va face totul ca să te ajute! Pentru că te cunoaște și aveți o relație. Asta schimbă totul.” Nu a spus Iisus așa? „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Mântuitorul este bun și generos: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Sintagma „știe el Bunul Dumnezeu ce face”, spune totul. Numai Tatăl Ceresc cunoaște ce este mai bine pentru copiii Lui. Dumnezeu spune să ne lăsăm grijile în seama Sa: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

Domnul ascultă

Fără urmă de îndoială, Domnul ascultă rugăciunile celor care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze. El ne îndeamnă să aducem în rugăciune orice ne preocupă și nu ne lasă în pace. Când ne confruntăm cu necazuri, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El. Și nu e așa? Nu demult îmi priveam mama, încă tânără, cum suferă pe patul morții. Mă sfâșâia imaginea ei, simțeam că nu mai am aer, că mă prăbușesc, că nimic nu va mai fi ca înainte, că nu voi mai fi om…Am închis ochii și L-am rugat pe Dumnezeu: „Te implor, Doamne, știu că pentru ea nu mai e scăpare, ia-o la Tine, n-o lăsa așa. O doare! N-a făcut niciun rău nimănui…Dar Tu știi asta!” N-a trecut mult și Tatăl a chemat-o la El pe biata mea mamă. De ziua ei am îngropat-o. Am fost îndurerată, dar paradoxal și fericită, pentru că…nu se mai chinuia. Și atunci mi-am privit prelungirea spre viitor, pe fiul meu…Pentru el trebuie să merg mai departe și să fiu mai mult decât am fost…

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.