3.471

La taifas cu îngerul meu

 de Gabriela Vlăsceanu  M-am întâlnit cu îngerul meu păzitor şi l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări. Nu aş putea să-l critic pentru răspunsurile date. Nici nu am acest drept. […]

 de Gabriela Vlăsceanu 

M-am întâlnit cu îngerul meu păzitor şi l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări. Nu aş putea să-l critic pentru răspunsurile date. Nici nu am acest drept.

– Îngere, de ce sunt condamnată să fiu singură? Unde am greşit de merit aşa ceva?

– Cu ani în urmă nu ştiai decât să-i condamni tu pe toţi din jur pentru ceea ce fac. Nu ştiai să-i ajuţi măcar cu un sfat!

– Dar, eram mai mică şi fără experienţa vieţii. Eu sunt vinovată?

– Da, tu eşti vinovată! Dacă spui că nu aveai experienţa vieţii de ce îi criticai pe cei din jur pentru faptele lor? Ai dreptul să-i critici pe oameni numai când ştii câte ceva despre greutăţile vieţii. Şi nici atunci cu voce tare. Dacă le dădeai un sfat era altceva…

– Dar, alţii cum şi-au permis să mă critice?

– Ei sunt ei, tu eşti tu! Nici Dumnezeu nu critică faptele oamenilor. El încearcă să-i aducă pe calea cea bună şi le întinde o mână de ajutor. Oamenii trebuie să ştie cum să folosească această mână întinsă!

– Nu mi-am plătit acest păcat prin faptele bune pe care le fac?

– Poate l-ai plătit! Dar, în momentul în care Dumnezeu îţi va da pe cineva lângă tine vei deveni egoistă. Vei avea grijă doar de cel de lângă tine, din familie! Aşa sunt aproape toţi oamenii acum!

– Dar, eu nu sunt tot un om? Trebuie să am pe cineva lângă mine ca să-mi fac o familie!

– Adu-ţi aminte ce spuneai în urmă cu 16 ani! Eu nu vreau copii, nu vreau să mă mărit!

– Dar, atunci eram necoaptă la minte!

– La 20 de ani, cât aveai atunci, tu erai necoaptă la minte? I-ai cerut atunci lui Dumnezeu ceva şi el ţi-a îndeplinit dorinţa. Şi adu-ţi aminte ce i-ai spus unui prieten, chiar dacă la supărare, acum câteva luni, că tu nu eşti făcută să ai o familie!

– Dar, am spus-o la supărare! Poate că mi-am schimbat viziunea asupra familiei de atunci!

– Un om nu-şi poate schimba o asemenea idee de la o lună la alta! Familia nu este o glumă aşa cum, de altfel, vezi tu viaţa!

– Eee, doar spun şi eu aşa în…glumă!

– Numai că, vezi tu, omul spune ce gândeşte! Şi tu gândeşti că viaţa e o glumă!

– Atunci Dumnezeu de ce nu mă ajută să gândesc corect?

– Dumnezeu dă oamenilor libertatea de gândire, libertate pe care o ai şi tu!

– Sunt chiar atât de rea să merit o astfel de soartă?

– Răspunsul îl ţin pentru mine. Dar, ţine minte: tu vrei să pari rea şi pierzi, pierzi…

– Păi, într-o astfel de lume nu trebuie să pari rău ca să…supravieţuieşti?

– Tu, din păcate, deseori vrei să pari rea cu aceia care nu merită. Sub masca aceasta a răutăţii tu încerci să te aperi de toţi oamenii crezând că toţi îţi vor răul!

– Şi ce să fac?

– Nu mai lua în seamă vorbele celor pe care îi simţi că îţi vor răul! Ignoră-i! Celorlalţi arată-le adevărata ta faţă!

– Dar, de ce unii oameni nu-mi ascultă sfaturile sau le iau în râs?

– Acei oameni nu mai au încredere în nimeni. Nu mai vor să lupte în viaţă, căci cred că vor pierde fiecare luptă!

– Şi nu este aşa?

– Nu! Tu nu ai câştigat multe lupte?

– Ba da! Dar, cred că cea cu singurătatea o voi pierde!

– O vei pierde, dacă nu vei lupta! O vei pierde dacă vei fi pretenţioasă aşa cum eşti acum! Uiţi, însă, că nimeni nu este perfect! Nu vei găsi omul perfect. Aşa a lăsat Dumnezeu oamenii pe pământ. Cu defecte şi calităţi.

– Dar nu merit şi eu un om bun lângă mine?

– Doar atât îţi mai spun: după faptă şi răsplată!

Şi îngerul meu păzitor şi-a întins aripile şi a zburat. Eu am rămas singură şi îngândurată…

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.