Mirela, fata care fuge de moarte

de Dana Fodor Mateescu Am cunoscut-o pe Facebook. De fapt, ea mi-a cerut prietenia, după ce citise un text despre mama, care tocmai se stinsese din viață în dureri atroce, […]

de Dana Fodor Mateescu

Am cunoscut-o pe Facebook. De fapt, ea mi-a cerut prietenia, după ce citise un text despre mama, care tocmai se stinsese din viață în dureri atroce, pentru că o doctoriță din București, România, a refuzat să-i prescrie morfină…

„Am visat că eram la un grătar cu Viorica din Clejani”

Mama avea cancer la plămâni în ultimă fază, cu metastaze mai peste tot și în special la creier! Mirela are și ea cancer. Cu multe metastaze. Și e tânără, plină de viață, de bucurie și de forță. Dar medicii i-au spus că va muri. Ea privește calmă toate astea. Râde, îmi povestește detașat, de parcă ar vorbi despre altcineva, care va pleca la munte în excursie… De mine încă atârnă durerea pricinuită de moartea mamei, ca scaiul se ține de sufletul meu, cu dinții și cu ghearele ei, se ține. Și când citesc ce-mi scrie Mirela, mă umflă plânsul, știu, sunt vulnerabilă, subiectivă, dar măcar eu recunosc…

Mirela

Cred că Dumnezeu îi dă putere acestei fete frumoase, blondă ca o floare-a-soarelui. E ironică, ia Moartea la mișto, îi dă cu tifla, îi zâmbește și o privește adânc, în ochii ăia rupți, fără fund…„Na! Că nu mă iei când vrei tu! Sâc! Ia d-aici niște citostatice!” Și Moartea fuge ca dracu` de tămâie. Dup-aia se întoarce, că așa-i ea, perseverentă ca o râie. Dar nici Mirela nu e vreo bleagă! „Dana, în cele 10 zile cât am stat în comă, a fost distractiv, povestește Mirela. Am visat numai prostii. Eram la un grătar cu Viorica și Ioniță de la Clejani. Când m-am trezit, am cerut cafea și țigări. Pe 29 iunie 2011am făcut un RMN și atunci am văzut că am metastaze și la uter, la ovare, la ficat…Dar unde nu am?! Iar pe 27 iulie împlinesc 34…Sunt o Leoaică!”

Am cancer? N-ai cancer!

Mirela provine dintr-o familie foarte modestă din punct de vedere financiar, dar, ca o leoaică ce este, a luptat cu toate greutățile, și-a depășit condiția și a ajuns acolo unde a vrut. Tânăra crede foarte mult în zodia ei! A visat să fie prima din neamul ei care face o facultate, și pentru asta a trebuit să muncească pe rupte. S-a agajat ca muncitoare la o fabrica de confecții. „Părinții erau amândoi pensionari și nu-și puteau permite să mă țină la studii cu plată. După 7 luni am fost dată afară de la confecții, că doar suntem în România! Noroc că apucasem să iau licența (atunci au fost costurile extreme). După acest episod, am dat un interviu la ING, asigurări de viață, și iată-mă și azi lucrând ca și consultant financiar, după 9 ani.” Mirela a crescut la bunicii ei. Din păcate, anul trecut, în mai, bunica ei a murit. N-a fost bolnavă, nu s-a văitat de nimic. Pur și simplu s-a stins în 3 zile. Tânăra a avut un șoc. A suferit enorm. A slăbit 12 kilograme într-o singură lună. Ea a crezut că din cauza supărării. Totusi, la începutul lui iunie, Mirela și-a făcut niște analize, de capul ei, fără să o trimită nimeni. Așa a simțit. „Alți bani, altă distracție! M-am dus la o clinică particulară. Au ieșit foarte proaste. M-au pus să fac un tratament cu vitamine –perfuzii- deoarece se credea că am o anemie severă din cauza unor hemoroizi interni. Mareeee greșeală…! La recomandarea unui medic veterinar -ai citit bine, veterinar!- m-am dus la un chirurg, să văd și părerea lui. Eu nu credeam că e doar o anemie și hemoroizi interni. Dar medicul a spus că e posibil să am o tumoră pe uter, nu știa sigur. L-am întrebat dacă e cancer. A răspuns râzând că sigur nu e. A doua zi, m-am dus la un alt doctor, la un alt control. Acesta a zis că s-ar putea să am o tumoră pe ovarul drept, dar trebuie să mai fac un tomograf. L-am întrebat același lucru, dacă e cancer. Mi-a spus că nu, cu siguranță. Numai că eu, auzind cuvântul tumoră, m-am îngrozit și m-am dus la un alt medic, pentru un consult ecograf (doctorița respectivă fiindu-mi și prietenă).”

„Mi-au spus că o să mai trăiesc două săptămâni…”

Numai că medicul respectiv, după s-a uitat ce s-a uitat la ecograf, a început să plângă. I-a spus Mirelei că ce vede ea acolo e extrem de grav. Că nu poate să-i spună ce e…Dar tânăra și-a dat seama repede că viața ei atârnă de un fir de ață. Chiar în acea noapte a plecat la București, la Institutul Oncologic. Acolo, Dumnezeu i l-a scos în cale pe dr. Bogdan Tănase, care a „scanat-o” cu privirea din cap până-n picioare, și și-a dat seama pe loc ce problemă are. „El mi-a dat o trimitere pentru colonoscopie, pe care am și făcut-o doua zi. Mi-au găsit o tumoră la 15 cm. de orificiul anal, pe rect. Apoi, m-au trimis să fac un RMN, să vedem dacă sunt și metastaze, asta până să vină rezultatul analizei tumorii respective și….stupoare! Aveam metastaze peste tot. La Bârlad, după rezultatul RMN-ului, mi s-a spus că o să mai trăiesc două săptămâni, că nu mai apuc să-mi serbez ziua de naștere (pe 27 iulie împlineam 33 ani). Diagnosticul fost ca o rangă dată direct în moalele capului. Sună cam așa: tumoră malignă a joncțiunii recto-sigmoidiene, tumoră malignă secundară a ficatului, tumoră malignă a retroperitoneului și peritoneului, tumoră malignă a organelor genitale și anemie neoplazică. Să leșini numai când citești, dar să fii TU cel care are toate aceste suferințe! Mirela nu s-a speriat chiar așa de rău…Nici ea nu știe de unde are atâta stăpânire de sine, atâta curaj. „Mă uit pe rezultatul RMN: Neoformație uterină cu diametre 80,5/ 78/79 mm, cu invazie a peretelui anterioral rectului și probabil și peritoneală, adenopatii parauterine supracentimetrice, leziuni nodulare hepatice multiple, cea mai mare localizată la nivelul lobului drept hepatic caudal, cu diametrul maxim de 104 mm, cu arii de necroză centrală, etc… Ioooi, ce multe mai am!! Hmmm, abia acum încep și eu să înțeleg de ce mi-au zis mai mulți medici atunci că nu se mai poate face nimic, cică la câte trebuie scoase din mine, va fi imposibil să supraviețuiesc.”

Mireasa…

Dar Mirela n-a murit. Și-a sărbătorit ziua de naștere la spital. Medicii și asistentele i-au cântat „la mulți ani”. A avut de toate, și tort, și șampanie…Numai sănătate nu. „ Mi-au scos tot din mine, și ovare și tot, asta e marea mea durere. Deși nu am făcut niciun avort, acum nu mai pot avea un copil…În luna decembrie, mi-au scos trei sferturi din ficat. Am făcut complicații, m-au resuscitat. Intervenția a durat 11 ore…Dar nu mă dau bătută sub nicio formă! Și să știi, că am niște medici extraordinari! Asta depinde cel mai mult! Mai sunt și doctori care onorează această meserie, Slavă Domnului! Ei sunt o altă generație, nu știu, dar sunt de excepție! Mereu când merg la etajul 6, la chimio, mă opresc mai întâi la 3, la chirurgie, să-mi văd medicii-prieteni. Observ pe fața lor bucuria că sunt bine.N-au mai crezut că-mi voi reveni din comă, iar acum mă privesc ca pe-o fantomă. :)”

E bine că mai există medici care nu te ucid în urma unei anestezii sau nu îți scapă bebelușul la naștere. E bine pentru noi, ăștia simpli, că mai există medici adevărați care nu cer șpagă pentru o operație și care își pun sufletul lângă pacient atunci când îl operează. Cinste lor! Nu vreau să par patetică, dar în ziua de azi, dacă mai întâlnești un doctor care îți zâmbește, te mângâie și te repară înseamnă că nu suntem chiar pierduți…

„Sunt o carte pe care nu ești obligat să o deschizi, sunt o întâmplare pe care nu ești obligat să o înțelegi. Nu te strădui să-mi vinzi iluzii, le-am cumpărat deja pe toate”…scrie Mirela pe pagina ei de Facebook.”

În septembrie, vrea să fie mireasă. Să sperăm că fata blondă, care înfruntă Moartea de un an de zile, să aibă parte de acest vis minunat. Eu i-o doresc din toată inima! Și vreau să dansez la nunta ei!

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.