Nebuna care-și caută sufletul pe străzi

de Gabriela Vlăsceanu „Ce faci, colega? Am auzit că şi tu te-ai aruncat dă pă casă, ca mine?” Ce să răspund? „Daaaa!” Ştiu că, dacă o contrazic, urmează un mare […]

de Gabriela Vlăsceanu

„Ce faci, colega? Am auzit că şi tu te-ai aruncat dă pă casă, ca mine?” Ce să răspund? „Daaaa!” Ştiu că, dacă o contrazic, urmează un mare show. Are grijă biata „nebună”, cunoscută în tot Ferentariul, să-mi „demonstreze” că am făcut acest gest.

„Am făcut un sex, dă se zguduia lămpili pă tavan”

Nimeni nu ştie cum o cheamă. Se prezintă sub fel de fel de nume care îi vin în minte: Maricica, Nuța, Corina, Loredana, Carmen…Aşa că oamenii îi zic „nebuna”. O dată are 40 de ani, altădată, 45. Habar n-are sau nu vrea să spună ce boli psihice are. S-a aruncat de la etajul unu al blocului. „Am căzut de pe bicicleta nepoţilor când întindeam rufele în balcon!”, susţine ea. Dar, poliţia, cu ajutorul martorilor, a stabilit că, de fapt, a sărit. Vorbește cu puştanii, de 15-20 de ani, din zonă. Aoleu, și ce le spune, mai ales când aceştia sunt şi cu iubitele!!! „Măăă, mai ţii minte când ai venit la mine acasă şi am făcut un sex, dă se zguduia lămpili pă tavan?” Băieţii o roagă să plece, dar ea mai rău face. „Ăsta este iubitu` meu şi am şi copil cu el!” Puştanii cum să mai reacţioneze? Intră în „spectacolul” ei.

„Elefanţii au murit şi crocodilii au dispărut…”

Într-o zi, „nebuna” i-a cerut unui tânăr, care era cu prietena lui, să meargă la el acasă: „Hai, tati, la tine să facem dragoste!” Iubita băiatului ştie că femeia nu este în deplinătatea facultăţilor mintale. Doar atât a întrebat-o fătuca: „Gagiul meu este tatăl tău?” La care bolnava răspunde serioasă: „Daaaa! Nu vezi că semănăm? Oaileeu, și ce…făceam când eram tineri! Vrei să-ți povestesc?” Nu. Fata nu vrea…Întoarce capul și se întristează. Îi e milă de nebună… Biata de ea stă noaptea, cu ţiganii, pe o pătură, la colţul străzii: „Oooo! Ce casă frumoasă avem!” Se laudă tuturor că şi-a cumpărat elefanţi, crocodili şi urşi. Dar, „elefanţii au murit şi crocodilii au dispărut”. Când este întrebată ce face, răspunsul este acelaşi: „Vin dă la servici`!” Chiar şi când iese din bloc, „nebuna” spune că a fost la muncă. În închipuirile ei are bărbat şi doi copii. În realitate, ea are un frate şi doi nepoţi…

„Viermii ies din parchet”

În casa în care locuieşte, „viermii ies din parchet”. Așa „vede” ea…Într-o noapte, un vecin s-a trezit cu ea la uşă: „Vecine, nu mi să dăschide uşa. A rămas cheia în interior!” Omul s-a uitat la ea şi, în zadar, a încercat să-i explice: „Deschide cu cheia, apăsă pe clanţă şi intră. Cheia este pe dinafară, nu în interior. Intră fără probleme!”

Femeia nu a priceput ce i-a explicat bărbatul. Stătea în fața ușii, buimacă…I-a deschis el şi a băgat-o în apartament. Când rudele ei nu sunt acasă şi nu are nici cheie să descuie, „nebuna” urlă şi bate cu pumnii şi picioarele în uşă: „Dăschideee! Dacă nu, chem poliţia, pompierii şi medicii!”

Odată stăteam de vorbă cu o bătrână din zonă. Ea a întrebat-o direct pe băbuţă: „Mamaie, crezi că sunt gravidă dacă am făcut-o cu prezervativ?” Bătrâna i-a dat un răspuns scurt: „Nu ştiu, maică! Pe vremea mea nu erau prezervative d-astea! Noi foloseam mațu` dă porc…sau nimic.” Și „nebuna” a plecat…liniştită.

„Vă amendez!”

Nici vânzătoarele de la „magazinul din colţ” nu-i zic nimic când ea intră pe uşă şi începe să strige: „Sunt inspectoru` Brebenel Ghelmez! Ce e aici? Cam mari preţurile! Vă amendez!” O lasă să-şi termine show-ul, căci ştiu că atât le-ar trebui…să-i spună ceva! Într-o noapte, eram într-o prăvălie, deschisă non-stop. Când, în spatele meu, „nebuna”! A început să le strige celor doi vânzători: „Am venit să vă păzesc! Sunt bodyguard! Spuneţi-mi cine fură, că îl bat!” În mâini avea o cracă de copac. Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, scurtă, de i se vedeau chiloţii. Umbla în picioarele goale. Şi seara, când „băieţii de cartier” mai ascultă muzică la porţi, „nebuna” se crede în cluburi, dansând la bară. Se mişcă „în fel şi chip” şi îşi dă tricoul jos. Rămâne în țâțele goale, vai de ea! Băieţii râd şi aplaudă.

„Am pus ştampila pă Ceauşescu!”

Merge pe stradă şi vorbeşte singură. Înjură, povestește despre părinţii ei morți demult, despre politicieni şi despre băieţii pe care îi iubeşte. De câte ori nu s-au trezit vecinii cu ea pe la uşă, cu un fel de „pomană” pentru tatăl și mama ei!!! Împarte mâncare stricată ori apă fiartă cu o roşie sau jumătate de morcov şi un os. Oamenii primesc. Of, Dumnezeule! Zic „Bogdaproste” și-și ascund ochii plin de lacrimi. Și lor le e milă de ea… La alegerile locale, „nebuna” a fost la datorie și a votat: „Am pus ştampila pă Ceauşescu!” În urmă cu câteva zile, a ieşit cu o sacoşă plină cu haine murdare, să le vândă. Le spune „băieţilor de cartier” şi prietenelor acestora că are bani de mâncare, dar nu şi de medicamente. După ce s-a aruncat de la balcon a fost internată câteva zile în spital. Nu ştie ce i-au făcut medicii acolo şi nici ce pastile i-au prescris. Cert este că de atunci umblă aiurea pe străzi, trăind în lumea ei, dondănind și căutându-și sufletul pierdut…

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.