Prăvălia unde intri trist și ieși vesel

de Gabriela Vlăsceanu Doar o zi să stai lângă vânzătoarele de la „magazinul din colţ” şi câteva minute râzi cu lacrimi, după care, precis, se întâmplă ceva şi te umpli […]

de Gabriela Vlăsceanu

Doar o zi să stai lângă vânzătoarele de la „magazinul din colţ” şi câteva minute râzi cu lacrimi, după care, precis, se întâmplă ceva şi te umpli de nervi.

Dă-mi și mie!pravalie cartier marginas

Localnicii l-au numit „magazinul din colţ” pentru că nu are nicio denumire afişată şi este situat, undeva, pe colţ, într-o casă închiriată din staţia Armistiţiului. Este plin până la refuz cu marfă şi frigidere. Vânzătoarele abia se văd din cauza produselor expuse. Ce-i drept, nu lipsesc preţurile. De cele mai multe ori, fetele de la tejghea au de-a face cu nişte clienţi, de le ia durerea de cap… Intră un puştan la vreo 16 ani: „Dă-mi şi mie, vă rog, o ciocolată de la aparat!” Vânzătoarea ia banii şi îi întinde un pahar din plastic. Clientul se uită mirat. Ea îşi dă seama că puştanul nu ştie cum să „umble” la aparat pentru a-şi umple paharul cu ciocolată. Îi arată: „Aşezi paharul aici, apeşi butonul ăsta, aştepţi să piuie, iei paharul cu ciocolată şi un beţişor din plastic din sertăraş” În timpul ăsta, doi clienţi aşteaptă ca vânzătoarea să termine „indicaţiile”. După ce pleacă puştanul cu ciocolata, femeia se întreabă: „Cum o fi aia <<dă-mi şi mie, vă rog…>>?”. Alt cumpărător la rând. Unul hotărât: „Ăăă, deci, vreau și io dă 50.000 salam…”. Vânzătoarea înţelege că bărbatul solicită salam, feliat, de 5 lei. E pe stil vechi!

„Manelili” în magazin și berea rece de sub fustă

Următorul…O doamnă. Așa vrea să pară. „Arată-mi şi mie ojele alea!” Şi începe clienta să-şi dea, tacticos, din fiecare sticluţă, pe câte o unghie, cu ojă. Vânzătoarea îi face, politicos, observaţie: „Doamnă, nu vă mai daţi cu oja din sticluţe!”. Clienta foarte deranjată: „Lasă, dragă, că le cumpăr pă toate!” Întinde banii şi pleacă. În acest timp, cealaltă vânzătoare o roagă pe o ţigancă, „cu fuste lungi”, să nu mai cânte manele în magazin. Ţiganca o ia „peste picior”: „Da’ce? Nu-ţi place manelili? Mie-mi place! Ai nana na, hai nana naa! Cicalacacicacia!” Femeia îi spune că se află, totuşi, într-un magazin, şi clienţii nu sunt obligaţi să asculte „manelili” ei. Apoi intră…cârdul. Patru ţigani şi trei ţigănci, toţi cărând covoare. Le întreabă pe cele două femei de la tejghea: „Cunpărați covoarii?” Cei şapte tuciurii au ocupat tot spaţiul. Una dintre vânzătoare le spune, pe un ton calm: „Voi să spuneţi ce vreţi, că aici e un magazin! Noi vindem produse, nu cumpărăm covoare! Şi îi rog pe cei care nu vor să ia nimic, să iasă!” Rămân doar doi ţigani care cer două acadele. Încep să le lingă. Moamă ce afacere au făcut! După ce ies şi cei doi clienţi, vânzătoarele vorbesc între ele: „Ai văzut? Aşa fac tot timpul. Ocupă tot magazinul şi, dacă nu suntem atente, umblă la frigiderele cu sucuri şi bere şi le bagă sub fuste. Mai știi când și-a vârât o pirandă trei cutii de Ursus între picioare? Cum naiba le ținea, că erau reci ca gheața!”

„Semințe la bucată aveți?”

Un alt client: „Sărut mâna, doamnelor! Aş dori şi eu patru pâini, trei pachete de ţigări şi o bucată de brânză.” Bărbatul este servit imediat. La plecare: „Vă mulţumesc! O zi bună!” Eee, altceva. Vânzătoare se închină. Mai rar așa ceva în Ferentari. Ăsta nu e de pe aici! O ţigancă bine îmbrăcată cere o sticlă cu suc. O ia din frigider, plăteşte, mulţumeşte şi pleacă, dar lasă uşa deschisă. Vânzătoarea se duce s-o închidă. Magazinul are aer condiţionat… Sunt cumpărători care o lasă, intenţionat, de perete. Degeaba strigă după ei fetele, se fac că nu aud. Intră o puştoaică la vreo zece ani: „Seminţe la bucată aveţi?” Vânzătoarele se abţin să nu râdă. Fetişcana întreabă din nou. Vânzătoarea îi spune că nu există seminţe la bucată în niciun magazin şi îi arată pungile cu seminţe expuse în geam. Fătuca mai întreabă o dată de seminţe la bucată, după care se plictisește și cere o bomboană. În timp ce comercianta ia bomboana şi numără mărunţişul dat de puştoaică, micuţa clientă se fâţâie între tejghea şi uşa magazinului: „Mă uit să nu vină autobuzu’!” În sfârşit, ia bomboana şi pleacă. Hop, lângă tejghea, un băiat. Se uită în vitrine şi începe să întrebe cât costă felurite dulciuri. Şi una dintre vânzătoare răspunde-răspunde, chiar dacă preţurile sunt „la vedere”. Crezând că băiatul vrea doar să-şi bată joc de ea, femeia întreabă: „Tu câţi ani ai? Nu cunoşti cifrele?”. Băiatul: „Hmmm. Nu prea…”

Dați și pe datorie?

Din nou, un client care nu ştie ce este un magazin. Îşi aşează fetiţa de patru ani, în picioare, pe frigiderul cu îngheţată. Îşi întreabă copilul ce vrea, în timp ce acesta pune mâna pe geamul vitrinei arătând spre dulciuri. Pe geam au rămas numai urme de degete. Vânzătoarele ştiu ce le aşteaptă! Să şteargă urmele. Dar, „Clientul nostru, stăpânul nostru!” Intră alţi oameni în magazin. Unul dintre cumpărători cere „produse pe caiet”. Adică, pe datorie. Iei câte ceva, vânzătoarele scriu valoarea într-un caiet şi în câteva zile aduci banii. Numai că au fost şi clienţi care… „au uitat să-și achite datoriile”. Vânzătoarele îi spun cumpărătorului că nu mai au voie să dea marfă „pe caiet”. Bărbatul încearcă să le convingă: „Haideţi că ştiţi că eu sunt serios! Am adus întotdeauna banii când am promis. Mă ştie şi şefa! Nu am bani acu’, dar, mâine, îi aduc. Haideţi, vă rog, daţi-mi şi mie pe caiet!” Vânzătoarele îl ştiu că este om serios, dar nu vor să-şi rişte locul de muncă: „Ştim că tu aduci banii la timp, dar ne-a zis şefa să nu mai dăm la nimeni pe caiet. Trebuie să ne înţelegi că nu vrem să rămânem fără serviciu!” Bărbatul nu mai insistă. Una dintre vânzătoare iese cu mătura ca să strângă cojile de seminţe şi mucurile de ţigări de pe trotuar: „Parcă n-ar avea coş de gunoi în faţa magazinului! Ce oameni!” Și uite așa, a mai trecut o zi la magazinul din colț…

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.