Fantoma lui Râmaru bântuie căminele din Agronomie

de Dana și Răzvan Mateescu Despre Ion Râmaru, violatorul, sadicul criminal în serie, care a îngrozit România la începutul anilor 70, s-au strâns sute de pagini la dosarele Miliței. Dar […]

de Dana și Răzvan Mateescu

Despre Ion Râmaru, violatorul, sadicul criminal în serie, care a îngrozit România la începutul anilor 70, s-au strâns sute de pagini la dosarele Miliței. Dar numai Traian Tandin, supranumit Comisarul, care era pe vremea aceea ofițer în Serciviul Crime din cadrul Direcției Judiciare a IGM, care instrumenta cazul, a scris o carte-unicat despre tot ce s-a întâmplat atunci.

Ataca numai noaptea

„Cazul Râmaru”, apărut la editura Phobos, este un roman cutremurător despre cel mai odios ucigaș-violator din analele criminalisticii românești. La începutul anului 1970, Bucureștiul și la scurt timp întreaga țară au fost cuprinse de teroare. Crime în serie, violuri, cadavre de femei ucise cu bestialitate, găsite în cele mai neașteptate locuri și poziții îngrozeau pe toată lumea. Deși astfel de întâmplări terifiante nu prea apăreau la vremea respectivă în presă, poveștile circulau verbal și erau amplificate de lipsa de informații. Zvonurile prindeau aripi. Se vorbea despre un cap de femeie găsit în toaleta publică de la Universitate și despre un monstru care suge sângele. Oamenii evitau să mai întârzie seara pe străzi, muncitoarele refuzau să mai vină la întreprinderi în schimburile 2 și 3, de teama criminalului. Toți bucureștenii erau în panică!

Comisarul Train Tandin a lucrat pe vremuri la „cazul Ramaru”

Povestea vieții acestui ucigaș începe odată cu nașterea lui la Corabia, pe 12 octombrie 1946. Încă de mic era înclinat spre comiterea de infracținui, iar la vârsta majoratului a primit prima condamnare pentru tâlhărie. În clasa a IX-a a rămas repetent și provocat un mare scandal în localitate după ce a fost surprins întreținând relații sexuale cu o minoră, fiica unui profesor de-al lui. În mod ciudat, Râmaru a avut numai nota 10 la purtare. În 1966 a intrat pe unul dintre ultimele locuri la Facultatea de Medicină Veterinară din București rămânând repetent în anul al doilea. Când a fost arestat era în curs de a repeta anul al treilea. Se spunea că era un om timid, cu un limbaj sărac și avea un comportament ciudat: se autoagresa, iar trupul lui era plin de cicatrice din cauza asta. Obișnuia să tragă cu creta o dungă albă în camera de cămin și să le ceară colegilor să nu se apropie de el. Un fapt curios este acela că Râmaru ieșea la atac numai în nopțile cu fenomene meteorologice deosebite, când ploua torențial, ningea abundent, tuna sau fulgera. Modul în care acționa i-a determinat pe anchetatori să creadă că au de a face cu una și aceeași persoană. Puține dintre femeile agresate de Râmaru au avut norocul să scape după „întâlnirea” cu el: Olga Buzescu, Maria Iordache, Viorica Tatu și Elena Buluci au supraviețuit loviturilor, dar au rămas șocate pe viață. Patru femei au fost ucise și violate (Fănica Ilie, Gheorghița Popa, Elena Oprea și Mihaela Ursu).

Mama-nașa, dosarele și Comisarul

L-am cunsocut pe Comisarul Tandin în urmă mai bine de 15 ani. Am fost la dumnealui acasă, aproape de hotel Marriot, unde ne aștepta, tupilat după mii de dosare și țăcănind cu un deget vesel la mașina de scris. Soția lui, pe care toți amicii din poliție o știu drept „Mama-Nașa” și pe care dl.Tandin a cunoscut-o la un dublu asasinat, ne-a deschis ușa: „Aaa. Poftiți! Comisaru` scrie ultimul capitol la… nu vă zic la ce! E secret! Nu vă speriați, nu e incendiu! Fumează el…!” Într-adevăr. Comisarul abia de se ghicea în norii albaștri și teancurile de dosare. De atunci am rămas prieteni. Am vorbit despre Râmaru până noaptea târziu și am fumat vreo 4 pachete de țigări, de ne curgeau lacrimile șiroaie. Comisarul Tandin era la curent cu toate acțiunile și cercetările efectuate de Miliție. În cartea lui narează faptele petrecute cu girul incontestabil al expertului criminalist, al polițistului aflat în mijlocul evenimentelor. „Măi, copii, Râmaru și-a săvârșit crimele cu violență și sadism. Îi plăcea să-și muște victimele. Pe toate le-a violat, pe unele chiar și după ce au murit. Eu am descris în cartea mea drumul parcurs de organele de miliție timp de un an de zile pentru identificarea și prinderea criminalului. Era feroce tipul! Patru femei ucise, șase tentative de omor, cinci violuri, șapte tâlhării și multe alte infracținui. Am redat cu lux de amănunte modul și etapele de cercetare, mărturiile criminalului, toate investigațiile și expertizele la care el a fost supus, judecarea procesului, sentința de condamnare la moarte, precum și opiniile reputate de personalități ale lumii juridice și medicale referitoare la acest caz uluitor.”, n-a spus Comisarul în timp ce „suda” vrei paișpe mentolate, că d-alea fuma, de rupea!

Noi și celebrul cuplu de polițiști

 

 

Un asasin feroce

Temutul Râmaru – criminalul care a îngrozit România

Noi eram ochi, urechi, pix și plămâni! Mama-nașa făcea scovergi, sfârâiau isterice în ulei, mirosea în bucătărie de-ți ploua-n gură!, iar Comisarul povestea…„Mie mi s-a repartizat atunci o linie de muncă foarte interesantă: dispariții cu suspiciuni de omor și cadavre neidentificate. Am început să dau asaltul în țară, rezolvând caz după caz. Mi se dusese vestea că am o mână bună, iar Ceacanica și conducerea serviciului erau foarte mulțumiți de mine, chiar încântați. În poziția asta mă aflam când au apărut crimele lui Râmaru, pentru a căror rezolvare au fost cooptați aproape toți ofițerii serviciului nostru. Eu am făcut parte din câteva colective la început, apoi am fost retras de la Capitală și trimis în țară pentru rezolvarea altor cazuri de omoruri. Ne-am împărțit. Lipsea și Ceacanica, era la Sibiu, avea traebă cu hoții care furaseră tablourile celebre din muzeul Bruckenthal. Identificarea criminalului sadic era o urgență, teama cuprinsese toată România. După ce a fost prins „vampirul de la București”, căci așa i se spunea, am început o amplă documentare asupra cazurilor și a personalității acestui asasin feroce.”

Chinuia animalele în copilărie

Dar controlul psihiatric, minuțios efectuat în mod repetat în timpul anchetei nu a putut scoate în evidență tulburări de tip psihotic, nu s-au remarcat stări halucinatorii, confuzionale, delirante sau de altă natură. Datele examenului clinic psihiatric direct, efectuate în mod repetat, istoricul vieții lui Râmaru, au evidențiat în mod clar pronunțate deviații și anomalii de caracter, temperament și personalitate atât ca nucleu (un frate cu trăsături asemănătoare) cât și de dezvoltare disarmonică în timp, la care a contribuit fără îndoială și mediul familial, cu influență negativă directă. Tabloul psihopatic este polimorf și cuprinde aproape întreaga gamă a trăsăturilor negative: agresivitate, impuslivitate, cruzimea feroce, amoralitatea absolută cu aberații sexuale de o intensitate rar întâlnită chiar și în literatura de specialitate: sadism, vampirism, fetișism, tendințe necrofilice, canibalism (Râmaru mușca din victime din regiunile erogene: vagin, pubis, sâni, rupând bucăți de carne care nu au mai fost găsite la locul crimelor). Comisia de expertiză psihiatrică a stabilit diagnosticul lui Ion Râmaru: „psihopatie polimorfă cu caracter dominant impulsiv și pervers sexual”.

Victima din str Vulturilor

Iată ce a declarat și mama lui despre comportamentul din copilărie: „A fost rău de mic și greu de stăpânit. Îi plăcea să intre în conflict cu alți copii și să-i bată. Când nu-i convenea ceva, dădea cu pumnii și picioarele în perete până se învinețea. Apoi, îi plăcea să chinuie animalele…Când îl dojeneam, sărea și la mine, la bătaie, lovindu-mă cu pumnii pe corp, până la nivelul la care ajungea. M-am chinuit rău de tot cu el, căci de la taică-său n-a avut ce să învețe decât înjurături, lovituri și bătăi…”

Azi, după mai bine de 4 decenii, fantoma lui Râmaru încă mai bântuie în nopțile geroase de iarnă sau pe timp de furtună împrejurimile căminelor din Agronomie. De curând, în zonă, a fost înregistrată o crimă oribilă. Noaptea, pe data de 11 iunie 2012, Horațiu Popescu a înjunghiat un student la Management Agrozootehnic. Bogdan Surdu avea 21 de ani și a murit la spital, în ciuda eforturilor depuse de medici. Conflictul dintre cei doi tineri a izbucnit din pricina unei fete, pe care studentul ucis a vrut să o apere de agresor.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.